Ziua, agricultor. Seara, scriitor! Vasile Datcu ne dă exemplu de voinţă la 73 de ani!

După ce a absolvit Facultatea de nave şi instalaţii de bord la Institutul Politehnic Galaţi, promoţia 1972, bătrânul „lup de Dunăre”, a poposit cu serviciul pe la şantierele navale de la Turnu Severin, Brăila, Navrom Constanţa.

După Revoluţie a fost numit primul primar al judeţului Brăila (cum s-a numit atunci funcţia de prefect). Apoi, „am făcut o grămadă de alte lucruri; printre altele şi o firmă de construcţii care a avut 22 de ani de lucru şi banii pe care i-am câştigat i-am băgat în terenuri agricole”, spune Vasile Datcu. 

Asocierea părea de bun augur

Trecerea la afacerile agricole a lui Vasile Datcu a început prost, odată cu faimosul program RomAg ’98! „În anul 1998, a fost un proiect interesant, dar tot aşa de interesa(n)t a şi fost fraudat. În esenţă, este vorba despre o asociere complexă între firme româneşti din agricultură şi o companie americană care să vină cu tehnologie şi cu utilaje şi să împământenească în România modelul de succes al fermelor de peste Ocean. Aceasta să fie organizată în module de producţie de cca 600 de ha, dotate cu maşini şi utilaje noi, cu instalaţii de irigat. Asocierea trebuia să dureze 5 ani, în care să se producă suficienţi bani încât fiecare fermier să plătească modulul care era de 1 milion de dolari!”, susţine Vasile Datcu. 

Statul a fraudat proiectul!

„M-am dus la Măxineni, într-un loc unde dăduse faliment IAS-ul care avea vreo 11 mii de ha. Printr-un contract, am luat pământul care era vraişte şi i-am dus pe americani acolo. După trei ani, statul român a fost primul care a vrut să ne fraudeze şi a şi reuşit! N-a fost paguba prea mare... 100 de milioane de dolari! Din cele 80 de module iniţiale gândite s-au făcut vreo 35, ultimul care a rămas în viaţă a fost al meu, dar şi cu procesele de rigoare pentru că americanii au şters-o, fără să plătească un leu la stat înapoi”, spune agricultorul.

Lungul drum al revenirii...

Vasile Datcu s-a trezit în 2002, după al treilea an de funcţionare a asocierii, cu 2.500 ha şi cu toate utilajele sechestrate de AVAB. Până s-au rezolvat lucrurile a trecut ceva timp.

Acum, fermierul lucrează împreună cu fiul său aproape 700 de ha în condiţii de irigare, la Măxineni, în judeţul Brăila.  

„Toată viaţa am învăţat. De meserie sunt inginer, dar seara sunt scriitor!” Nu mai am pariuri economice, îmi rezerv timp pentru a scrie cărţi. Am publicat şase volume de proză şi mai am în lucru încă unul de eseuri!

VASILE DATCU

APA Brăila

4 milioane euro în irigaţii

„De la americani am învăţat ceva: totul este în regulă cât ai apă! Am reabilitat sistemele de irigaţii. După ce au plecat americanii, eu am continuat să investesc. Am schimbat agregatele de pompare din staţiile de irigaţii şi am achiziţionat utilajele de care am avut nevoie. În ultimii ani am cheltuit cca 4 milioane de euro”, susţine fermierul.

SECETĂ MARE LA MĂXINENI

În toamnă, fermierul a reuşit să semene doar 130 ha cu păioase. Ar fi vrut mai mult, dar la Măxineni nu plouase din iunie. La această dată, culturile sunt rezonabile. Însă în Câmpia Siretului Inferior, unde se află ferma lui Vasile Datcu, dacă nu va ploua în 2-3 săptămâni, va fi jale! Plantele au intrat în vegetaţie, consumă şi amărâta de umiditate şi într-o lună se va usuca tot câmpul. 

Vasile Datcu se gândeşte la o asociere cu alţi agricultori brăileni din zonă care să producă mălai sau făină, fiindcă „e ruşinos să avem cele mai mari producţii din Europa şi să importăm biscuiţi!”

un articol de

MARIAN MUŞAT