Anul agricol 2020-2021 a fost unul satisfăcător din punct de vedere al producţiilor obţinute pentru familia Chiriţă. La rapiţă, s-a înregistrat o medie la hectar de 3,4 tone iar la grâu s-au recoltat în jur de 6 tone.
Perspective bune se anunţau şi în cazul porumbului. Pe suprafeţele recoltate până la 1 octombrie, producţia obţinută a fost între 8 şi 10 tone, în condiţii în care nici o solă nu este irigată. La floare s-a înregistrat o producţie medie de 3 tone, după ce cam 20% din suprafaţă a fost afectată de vijelii.
„Aproape tot ce am recoltat în această vară am depozitat. Mai puţin rapiţa, pe care am vândut-o cu un preţ mediu de 2.370 lei tona, şi floarea-soarelui, care oricum nu era o cantitate mare, având o suprafaţă de numai 30 de hectare. Preţul de valorificare la floare a fost de 2.000 lei/tonă. Grâul în schimb l-am stocat în totalitate pentru că aşteptăm un preţ mai bun. De regulă vindem grâul şi porumbul în primăvară”, ne-a declarat Andrei Chiriţă.
Investiţiile cu fonduri europene reprezintă şi astăzi o oportunitate bună de dezvoltare pentru companiile care îşi desfăşoară activitatea în domeniul agricol. Electris Com SRL a implementat în 2009 un astfel de proiect, pentru achiziţia de utilaje, pe Măsura 312. Doar că a fost o sesiune aprobată greşit de către AFIR şi a trebuit să restituie ulterior întreaga sumă. „În ultimul an de monitorizare s-a contatat că de fapt nu eram eligibili. Proiectul era în valoare de 300.000 de euro, din care 200.000 de euro nerambursabili. Pe lângă faptul că primisem şi un ajutor financiar de 25.000 de euro pentru fiecare nou angajat. Am trecut peste acest episod, dar nu ne-a fost deloc uşor să restituim întreaga sumă. De aceea nici nu ne-am mai propus de atunci să accesăm vreun proiect european. Preferăm să nu ne complicăm existenţa”, a recunoscut Andrei.
În ultimii ani seceta şi valurile de căldură extremă par să fi scăpat complet de sub control, fenomene asociate adesea cu schimbările climatice, având consecinţe devastatoare asupra culturilor agricole, familia Chiriţă a ajuns la concluzia că cea mai bună soluţie ar fi renunţarea la arătură şi la sistemul convenţional de prelucrare a solului în favoarea tehnologiei minim-till. „Pentru că momentan nu avem posibilitatea să irigăm culturile, am încercat să ne adaptăm. Astfel, am început să testăm tehnologia minim-till încă din 2017”, mi-a spus tânărul absolvent al Facultăţii de Management şi Dezvoltare Rurală în cadrul USAMV Bucureşti.
În anii de secetă, diferenţele de producţie pot fi de până la 2 tone între sistemul de cultură convenţional şi tehnologia de lucrări minime. Asta vă pot spune din propria experienţă -ANDREI CHIRIŢĂ,Tânăr fermier din jud. Ialomița
Deşi are numai 33 de ani, Andrei Chiriţă a acumulat deja destulă experienţă pentru a gestiona cu succes afacerea familiei sale, o fermă vegetală în Câmpia Bărăganului, undeva la extremitatea de vest a judeţului Ialomiţa, în perimetrul administrativ al comunelor Maia şi Dridu. Alături de tatăl său, Marian, care de altfel este administratorul societăţii Electris Com SRL, şi fratele său mai mic, Cristian (22 de ani), exploatează 1.200 de hectare, cultivate cu grâu, rapiţă, porumb şi floarea-soarelui.