Reclama header big full
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Legumicultură cu... trese, la Produleşti

Publicat: 20 august 2019 - 14:08
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Afacerile în agricultură au nevoie, desigur, de bani pentru a se înfiripa şi dezvolta, întocmai cum plantele şi animalele au nevoie de apă şi de hrană. Deseori însă, numai banii nu sunt suficienţi, deşi unii ar putea să mă contrazică. Unii fermieri sau investitori în agricultură mi-au spus că la temelia activităţii lor stă un impuls afectiv. Unul dintre aceştia este Marin Dan, din comuna Produleşti, judeţul Dâmboviţa. Omul a activat ca ofiţer de rang înalt, a trăit la oraş, a lucrat prin birouri, a vizitat ţări străine. Ceea ce l-a determinat să investească în agricultură, după ce şi-a cam încheiat socotelile cu serviciul, a fost priveliştea casei părinteşti, nelocuite, părăsite, în satul din şesul Dâmboviţei.

Traversez cu greu Slobozia Moară şi Lunguleţul, din cauza tractoarelor cu remorcă pline vârf cu cartofi şi varză şi conduse de tineri la bustul gol, care ţin într-o mână telefonul mobil. Şoferii de autoturisme şi camioane sunt cam nervoşi, tractoarele îi ţin în spatele lor, mergând încet din cauza greutăţii. Scap şi eu, în cele din urmă, şi o ţin drept pe şoseaua care duce la Găeşti, tăind câmpurile cultivate. Las orăşelul Titu în dreapta, iar după câţiva kilometri, un indicator rutier mă anunţă că trebuie să fac tot în dreapta, ca să ajung la Produleşti. Intru în sat. Casele arată bine, au curţi înverzite. În faţa primăriei, unde m-a aşteptat ca să mă conducă la sediul fermei, fac cunoştinţă cu Mirela Voicu, administrator al societăţii SC Eco Agro Total SRL. Îl întâlnesc apoi şi pe Marin Dan, îmbrăcat la costum şi cravată, de parcă s-ar pregăti să intre într-o şedinţă foarte importantă, şi în scurt timp iată-ne pe toţi trei într-un birou, eu cu caietul deschis, cu pixul în mână, iar interlocutorii mei cu dosare, cu proiecte şi cu o mare disponibilitate pentru discuţie.

RosiiClick pe poza pentru galerie!

Cartiere de solarii
Marin Dan a copilărit aici, în Produleşti, ai lui aveau cai, era de lucru. Băiatul a vrut, însă, să facă şcoală. A fost elev militar, a intrat în serviciu, apoi a urcat pe treptele superioare ale ierarhiei. Când a ieşit la pensie, a înfiinţat o firmă de protecţie şi pază, apoi, în 2009, a decis să investească în legumicultură, chiar în bătătura casei părinteşti din Produleşti. Mai întâi, a construit un solar de 500 mp. ”Primele roşii le-am vândut en gross la piaţa din Târgovişte”, îşi aminteşte interlocutorul meu. Lângă solarul acela, au fost construite apoi o sumedenie de solarii, cartiere de solarii. În prezent, sunt cultivate 2 ha de teren în spaţii protejate.

Responsabilităţi asumate
Mirela Voicu a ajuns administrator de firmă agricolă la 24 de ani, după ce, un timp, a lucrat la o primărie rurală, la serviciul ”Proiecte europene”. Salariul nemotivant a determinat-o să se angajeze la firma agricolă, deşi nici aici nu a plouat cu bani. Fire perseverentă, dispusă să înveţe, Mirela s-a integrat bine în noua echipă. Este absolventă a Facultăţii de Drept. Acum, urmează cursurile unei alte facultăţi. E studentă în anul II la USAMV Bucureşti, Facultatea de Management şi Inginerie Economică în Agricultură. E întotdeauna cu informaţiile la purtător: ”Suntem zece angajaţi permanenţi, dar sunt perioade când avem şi zilieri, de obicei din localitate. Am adus şi am cazat şi zilieri din altă parte, dar nu au stat prea mult, au plecat. Nevoia cea mai mare de forţă de muncă o avem la recoltare. Anul trecut, în iulie, am produs 27 de tone. E o producţie mare, e nevoie de mână de lucru ca să o scoţi din solar şi să o pregăteşti pentru piaţă. Ieri, de pildă, am livrat o tonă de roşii unui hypermarket din Bucureşti”. Roşiile sunt ambalate în cutii de carton, achiziţionate de la un producător din Răcari. O lădiţă costă 1 leu, dar nu este refolosibilă. Practic, lădiţele nu se mai întorc de la retailer. ”Am cheltuit recent 20.000 de lei pentru aceste ambalaje”, precizează Mirela.

Mirela Voicu_b

De la tarabă, la hypermarket
După ce au vândut timp de trei ani en gross, la Târgovişte, au fost nevoiţi să caute alte soluţii pentru livrare, fiindcă au extins suprafaţa cultivată. Au vândut în piaţa de gros numită Pucheni, situată în sudul Bucureştiului, piaţă pe care mulţi producători agricoli o cunosc. Cu un strop de noroc, au reuşit să încheie un contract cu fostul retailer german Billa, preluat apoi de un alt mare retailer, unul francez, prezent pe piaţa românească.
Următorul pas major este înfiinţarea unei linii de procesare. Proiectul e deja definitivat, ba încă şi temelia din beton a viitoarei fabrici e deja construită, chiar în curtea fostei case părinteşti, unde a fost înălţat primul solar şi unde acum sunt aliniate alte câteva solarii, cu roşiile coapte, atârnând pe lujer, gata să fie culese. Arată frumos, sunt mari şi lucioase în lumina filtrată de folia solarului.
Precizez că SC Eco Agro Total SRL nu a beneficiat de sprijinul guvernamental oferit în cadrul Programului ”Tomate româneşti în spaţii protejate”. De altfel, roşiile, aici, au început să se coacă după 15 iunie, termenul limită până la care ar fi trebuit depus dosarul. Abia spre sfârşitul lunii iunie au fost bune de cules.
Tai o roşie şi îi observ interiorul: e bine colorat, omogen, cu nervuri verzi abia vizibile, semn că fructul s-a copt progresiv, nu ca efect al unor stimulatori de laborator. Din solarii, roşiile sunt aduse în camera de ambalare, cu temperatură reglabilă. Spaţiul este autorizat de DSVSA. Când lotul este gata, camionul frigorific trage la rampă şi lădiţele din carton pline cu tomate sunt încărcate. Iau drumul bazei de aprovizionare a hypermarketului. Munca, banii şi timpul s-au topit în pulpa acestor pătlăgele obţinute la Produleşti şi care vor ajunge curând pe masa consumatorilor care obişnuiesc să cumpere din supermarket.

Rosii_b

Cultura mare - cealaltă componentă a societăţii agricole din Produleşti
Când a revenit în sat, Marin Dan a observat că sunt multe terenuri agricole lăsate de izbelişte. A întrebat în stânga şi în dreapta cine sunt proprietarii şi nimeni n-a ştiut să-i spună. A făcut investigaţii şi a aflat că terenurile erau ale urmaşilor unor săteni care plătiseră cu libertatea, prin întunecaţii ani ’50 ai secolului XX, pentru faptul că erau mai răsăriţi în comună. Regimul comunist le-a spus chiaburi şi i-a băgat la închisoare. Urmaşii lor erau împrăştiaţi prin toată ţara. Finalmente, Marin Dan şi moştenitorii proprietarilor de altădată au bătut palma, au încheiat contracte de arendă. Fermierul lucrează acum o suprafaţă totală de peste 450 ha, arenda plătind-o în bani. Trei sunt culturile preferate: grâul de toamnă, floarea-soarelui şi porumbul.
După vizita în câmpurile cu lanurile de grâu, porumb şi floarea-soarelui, ne întoarcem la una dintre ferme. Revăd plugul de demult al familiei Dan cocoţat pe poartă. Marin, după un ocol de câteva zeci de ani pe la oraş, s-a întors acasă şi a făcut din vechiul plug un fel de blazon al celei mai dezvoltate afaceri în legumicultură din judeţ.

foto-Chenar-Floareag119_b
ÎN LANUL DE FLOAREA-SOARELUI
Când am ajuns eu la Produleşti, erau în plină campanie de recoltare a grâului. ”Obţinem 4-4,5 t/ha la grâu. Suntem mulţumiţi. Înainte, pe câmpurile astea, nu recoltau mai mult de 2-3 t/ha”, precizează fermierul. La porumb, producţia este de 5-6 t/ha, iar la floarea-soarelui ajunge şi la 3 t/ha. Producţia este vândută direct din câmp.
Marin Dan a investit constant în utilaje. La început, a cumpărat tractoare second-hand, de pe unde apuca. În scurt timp constata că a dat banii pe un hârb gata să se dezintegreze pe tarla. A cumpărat şi un tractor nou, dar şi acela s-a dovedit nefuncţional. Se strica repede, chiar dacă piesele erau nou-nouţe. Ulterior, însă, fermierul a învăţat să cumpere un utilaj bun. Acum are arsenalul complet, cu toate accesoriile.
Ieşim în câmp, la cultura de floarea-soarelui. Plantele sunt bine dezvoltate, datorită ploilor căzute în ultima vreme. Sola e imensă, are aproape 16 ha. Floarea s-a rotit după soare, eu mă învârt acum după floare, ca să-i văd discul şi să-l fotografiez. Frumuseţea aceasta galbenă e doar o fulguraţie a verii. Florile se vor usca, iar discul se va înnegri, semn că sămânţa s-a maturizat şi e timpul să fie recoltată. Splendoarea aurie a verii va fi măsurată cu cântarul şi plasată apoi în documentele contabilităţii.

Articol publicat în revista Ferma nr. 13/240 (ediţia 1-14 august 2019)

 

Vizualizat: 1606 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Agromalim 12 - 15 septembrie 2019 Case IH - Sistemul AFS Harvest Command
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?