Nicoleta Dragomir
E-mail:
Am absolvit în 1999 studiile superioare de Jurnalism şi Ştiinţele comunicării, precum şi cursuri post-universitare (master) la Facultatea de Management agricol a USAMVB Timişoara.
Sunt jurnalist cu 21 de ani de muncă în domeniu şi cu o experienţă de peste 18 ani în presa agricolă. Din anul 2000 până în prezent coordonez departamentul redacţional al Ferma Media Grup, atât publicaţiile tipărite (revistele Ferma şi Utilaje Agricole) cât şi online (www.revista-ferma.ro, www.agroinfo.ro).
Sunt, din 2013, membru fondator şi preşedintele Asociaţiei Presei Agricole din România (A.P.A.R.), structură afiliată la Federaţia Europeană a Jurnaliştilor Agrarieni (ENAJ).
Mă caracterizează implicarea şi devotamentul faţă de publicul ţintă şi faţă de profesia pe care mi-am ales-o. O profesie care mă provoacă în fiecare zi şi căreia îi datorez definirea mea ca OM. Cred în echipa cu care lucrez şi mă mândresc cu faptul că rezultatele demersurilor noastre jurnalistice au produs efecte pozitive pentru agricultura din România.
Banii de păşune au prins miros electoral
Ne referim, desigur, la fondurile alocate suprafeţelor de păşunat care se află în administrarea primăriilor şi care, încă de la începuturile acordării lor, din 2007, au constituit pentru unii edili locali o resursă nesperată. Oriunde au ajuns banii în cazul primăriilor cu pricina, numai în păşuni nu!
KWS anunţă un sezon bun
Luna februarie a debutat pentru echipa KWS România cu o serie de simpozioane având ca tematică principală prezentarea hibrizilor de porumb.
”Blondele”, la păşunat pe dealurile Moraviei
Ferma familiei Chroust din pitoreasca localitate cehă Jimramovské Pavlovice, a fost de la bun început axată pe creşterea bovinelor pentru carne, mai exact a vacilor din rasa Blonde d'Aquitaine. Ferma a fost înfiinţată în 1991 de părinţi şi îi are proprietari în prezent pe fiul acestora, Jan şi soţia lui.
La an nou, probleme vechi - destinaţia banilor pentru păşuni e la fel de incertă
După cum stau lucrurile în prezent, urmează un nou episod din tragicomedia PĂŞUNILE, cu aceleaşi roluri prost jucate şi cu aceeaşi finalitate: încă un “bonus” consistent pentru bugetul primăriilor.
Ne întrebăm în baza cărei legislaţii europene se permite asimilarea fondurilor europene de către bugetul Consiliilor Locale, şi chiar a subvenţiilor naţionale, având în vedere că UE nu permite statelor membre acordarea anumitor subvenţii din bugetul de stat fără un acord prealabil?!
Cartoful nostru cel de toate zilele
Toate acestea sunt de-o bună perioadă temă de dezbateri, mai mult sau mai puţin televizate. Certitudinea vine de pe pieţele europene şi mondiale. Preţurile alimentelor de bază şi ale cerealelor cresc vertiginos încă din toamna lui 2010 şi nimic, nici o măsură sau intervenţie nu poate să stopeze această tendinţă. România este şi ea listată, pe un loc de frunte (cum ar veni, primii de la coadă) printre ţările cu mare risc în ceea ce priveşte o posibilă criză alimentară. Cum de-am ajuns în situaţia asta? Noi, cei atât de plini de potenţial că am putea să hrănim vreo patru popoare la un loc? Asta teoretic. Practic, nu reuşim să ne asigurăm nici hrana noastră decât în proporţie de vreo 30 la sută, de vreme ce importăm alimente şi materii prime agricole din toată Europa.
Şi totuşi, unde e problema?
La fel cum am obosit să tot aud formulările „avem potenţial să hrănim 80 de milioane de oameni” sau „importăm 70 la sută din alimente”, fără ca cineva să facă ceva concret pentru ca genul acesta de afirmaţii să nu rămână doar la nivel de discurs. Aşa că asistăm, de la un an la altul, doar la amplificarea zgomotului în jurul potenţialului uriaş cu care ne mândrim nevoie mare, şi asta indiferent de cine coordonează, oficial, bunul mers al agriculturii. Cel puţin la nivel de intenţie.
Ultimele pregătiri la Şcoala de agricultură de la Voiteg
Practic, istoria şcolii de la Voiteg este mult mai veche. În anul 1926, când deputatul şvabilor din Parlamentul de la acea vreme, împreună cu secretarul general al Asociaţiei agricole a şvabilor, au propus ţăranilor să realizeze un centru de pregătire practică pentru tineretul care urma să activeze în agricultură.
În ţara vinurilor morave
Republica Cehia are o suprafaţă de plantaţii viticole de aproape 18 mii de hectare, repartizate în 377 de localităţi, în care operează 19.336 de proprietari-producători de vin. Vorbim de viticultorii înregistraţi.
Pomana porcului, la Pecica
Cele zece echipe care au concurat pentru titlul „cel mai bun platou” au fost formate atât din gospodari pecicani, dar şi maghiari, întrucât evenimentul gastronomic organizat în oraşul arădean face parte dintr-un proiect transfrontalier gastronomic pe care primăria Pecica îl derulează în comun cu localitatea Domaszék din Ungaria, situată la 10 km de oraşul Szeged. Adică foarte aproape de graniţa cu România.
Agricultura la vest de România
La începutul lunii septembrie mi s-a oferit ocazia de a participa, alături de un grup de fermieri timişeni şi profesori de la Universitatea de Ştiinţe Agricole din Timişoara, la o vizită de o săptămână în Germania.
Deplasarea s-a realizat printr-un proiect de cercetare finanţat de Banca Mondială, derulat la Institutul de Biotehnologii Aplicate din Timişoara, sub coordonarea dlui profesor Ioan Vintilă.
