Tehnica agricolă, la extreme!

E drept că suntem printre ultimii din Europa la numărul de hectare pentru un tractor (adică foarte multe hectare) dar asta nu-i impresionează pe oficialii de la agricultură decât într-o foarte mică măsură. E drept că agricultorii români, în marea lor majoritate, au învăţat deja lecţia cu descurcatul pe cont propriu.

Altă păşune, acelaşi necaz

Contractul s-a încheiat pentru o perioadă de 5 ani, începând de la data de 27 martie 2008 şi până la data de 27 martie 2013. Nivelul arendei stabilit prin contract este de 70 de lei/ha/an, taxă pe care crescătorul a achitat-o la zi.

Agricultura, pe roze?

Direct proporţional cu tolba plină de “vom face” şi “vom drege”... nu se ştie când. Sigur, mi-ar spune unii, nici acum nu eşti mulţumită? Ba da, personal mă bucur pentru fermierii pe care îi cunosc, de care am auzit sau pe care nu-i cunosc dar le port o mare admiraţie pentru că reuşesc să-şi împlinească visul de a avea recolte bogate!

Prin păşunea satului, trece boala banului...

Nici pe departe. Şi nici nu avem de-a face cu un subiect mort şi îngropat, în ceea ce ne priveşte, atâta vreme cât dumneavoastră, cei care ne citiţi, ne aduceţi la cunoştinţă metodele din ce în ce mai ingenioase şi mai bine protejate prin care consiliile locale vă lipsesc cu desăvârşire de dreptul legal de a vă păşuna animalele, de contractele de concesiune ori de închiriere, de banii pe păşune proveniţi din plăţile directe pe suprafaţă.

Copleşiţi de agro-strategii?

Să fim înţeleşi, nu e vorba de vreo strategie care să-şi fi găsit la un moment dat concretizarea în ceva, ci de planurile bombastice, plasate strategic la intervale de timp bine calculate, cum ar fi: premergător campaniilor agricole, anterior stabilirii unor subvenţii, în timpul sau imediat după răsuflarea vreunei revolte a fermierilor.

Banii de păşune au prins miros electoral

Ne referim, desigur, la fondurile alocate suprafeţelor de păşunat care se află în administrarea primăriilor şi care, încă de la începuturile acordării lor, din 2007, au constituit pentru unii edili locali o resursă nesperată. Oriunde au ajuns banii în cazul primăriilor cu pricina, numai în păşuni nu!

KWS anunţă un sezon bun

Luna februarie a debutat pentru echipa KWS România cu o serie de simpozioane având ca tematică principală prezentarea hibrizilor de porumb.

”Blondele”, la păşunat pe dealurile Moraviei

Ferma familiei Chroust din pitoreasca localitate cehă Jimramovské Pavlovice, a fost de la bun început axată pe creşterea bovinelor pentru carne, mai exact a vacilor din rasa Blonde d'Aquitaine. Ferma a fost înfiinţată în 1991 de părinţi şi îi are proprietari în prezent pe fiul acestora, Jan şi soţia lui.

La an nou, probleme vechi - destinaţia banilor pentru păşuni e la fel de incertă

După cum stau lucrurile în prezent, urmează un nou episod din tragicomedia PĂŞUNILE, cu aceleaşi roluri prost jucate şi cu aceeaşi finalitate: încă un “bonus” consistent pentru bugetul primăriilor.

Ne întrebăm în baza cărei legislaţii europene se permite asimilarea fondurilor europene de către bugetul Consiliilor Locale, şi chiar a subvenţiilor naţionale, având în vedere că UE nu permite statelor membre acordarea anumitor subvenţii din bugetul de stat fără un acord prealabil?!

Cartoful nostru cel de toate zilele

Toate acestea sunt de-o bună perioadă temă de dezbateri, mai mult sau mai puţin televizate. Certitudinea vine de pe pieţele europene şi mondiale. Preţurile alimentelor de bază şi ale cerealelor cresc vertiginos încă din toamna lui 2010 şi nimic, nici o măsură sau intervenţie nu poate să stopeze această tendinţă. România este şi ea listată, pe un loc de frunte (cum ar veni, primii de la coadă) printre ţările cu mare risc în ceea ce priveşte o posibilă criză alimentară. Cum de-am ajuns în situaţia asta? Noi, cei atât de plini de potenţial că am putea să hrănim vreo patru popoare la un loc? Asta teoretic. Practic, nu reuşim să ne asigurăm nici hrana noastră decât în proporţie de vreo 30 la sută, de vreme ce importăm alimente şi materii prime agricole din toată Europa.