Mistreţii, “victime” colaterale!

“Mistreţul cu colţi de argint”, până mai deunăzi prădător de seamă în lanul de cucuruz, acum stă şi se uită-n gol la marginea tarlalei. Şi fluieră a pagubă. Iar omul îi spune: întoarce-te, sălbăticiune, de pe unde ai venit, că e uscat şi pământul şi porumbul la noi, şi nu e rost de pagubă anul ăsta!

Geaba e conform UE, dacă nu-i conform cu primaru’!

Pe scurt, banii pentru păşune trebuie să se regăsească... în păşune. În lucrările de întreţinere a păşunilor, în amenajamentele pastorale, în construcţiile agrozootehnice etc.

Susţinere diferenţiată pentru oieritul montan

Pe ordinea de zi a şedinţei s-au aflat mai multe subiecte de interes pentru oieritul montan românesc, inclusiv poziţionarea acestuia în context european:

Lege şi dezordine

Cam aşa s-ar descrie, pe scurt, traseul Legii 214 din noiembrie anul trecut şi până în zilele noastre, când încă nu se ştie clar care va fi soarta ei. Legea nr. 214/2011 pentru organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor a fost publicată în M. Of.

Partea I, în data de 21 noiembrie 2011, intrând în vigoare la trei zile după publicare, respectiv în data de 24 noiembrie 2011, iar Ministerul Agriculturii trebuia să elaboreze normele de aplicare a legii în maxim 90 de zile de la intrarea acesteia în vigoare. Ceea ce, cum bine ştim, nu s-a întâmplat.

Astenie de primăvară sau ignoranţă cât casa?!

Pentru mulţi dintre noi, asta s-ar traduce prin oboseală, randament scăzut şi ineficienţă temporară, inclusiv la locul de muncă. Asta ar explica şi starea de latenţă a UNOR funcţionari şi directori ai APIA sau a celor care iau decizii şi fac legea plăţilor europene, în special a celor ce vizează plata unică pe suprafaţă. În fiecare an, aceeaşi poveste. În fiecare judeţ, altă socoteală.

Mioriţa din Carpaţi, integrată în Euromontana

Cele peste 20 de asociaţii membre ale FOM sunt situate în judeţele: Braşov, Gorj, Argeş, Mureş, Bistriţa-Năsăud, Suceava, Dâmboviţa, Hunedoara, Bacău, Caraş-Severin, Neamţ, Harghita, însumând peste trei mii de crescători de ovine/caprine eligibili la subvenţii.

Avem păşune, avem primar!

Desigur, fără norme n-ar fi prea multe de explicat despre ce şi cum va fi cu noua lege. E bine că totuşi o avem. Dacă ar fi după mine, aceasta este marea realizare a ministrului Tabără. Era nevoie stringentă de un act normativ care să pună lucrurile la punct în avuţia pastorală.

La vremuri bune... înainte!

Omătul s-a lăsat aşteptat iar când a venit totuşi, s-a aşternut preferenţial prin ţară, lăsând la cheremul gerului multe tarlale de grâu plăpând, suferind deja după o toamnă secetoasă. Cât despre rapiţă... colacul de salvare s-a spart demult, în ciuda insistenţelor celor care s-au mai încăpăţânat să scape de la întors culturile.

Unde-s steguleţele de altădată?

Desigur, pregătirile pentru aderare începuseră din timp, cu negocierea Tratatului, cu stabilirea priorităţilor şi a proiectelor nenumărate care aveau să absoarbă cu nesaţ din fondurile europene ce stăteau să se reverse asupra noastră. Desigur, nu s-a întâmplat aşa. Cel puţin nu în agricultură.

Fermierii mai stau o tură...

Când au început fermierii cât de cât să se mobilizeze şi s-au asociat ca să poată să-şi dobândească la unison recunoaşterea oficială şi să-şi apere drepturile, au şi apărut structurile şi grupurile de interese care se folosesc de mijloace subversive şi falsuri pentru a contracara orice acţiune sau luare de poziţie a asociaţiilor, constituite legal şi funcţionale.