Agricultorii nu sunt milogii nimănui!

Ba că le dăm, ba că le facem, ba că le asigurăm condiţii, ba că-i mai strângem de gât pe unii şi pe alţii, măcar aşa, de ochii lumii, ca să-i scuturăm de nişte termene limită, de parcă toţi aceşti înscăunaţi ai României ar scoate bani doldora pentru fermieri din propriul buzunar!

Sub aceste lozinci electorale populiste, nici nu e de mirare că se supără românii care nu fac agricultură şi muncesc cinstit în alte domenii, că lor nu le dă nimeni nimic şi că dacă n-ar fi ei să cumpere, nici nu şi-ar vinde ţăranii produsele! Sigur că, pe undeva, le şi dai dreptate.

Fradisc, utilajul care confirmă teoria

„Firma noastră este relativ nouă pe piaţă, dar consider că avem rezultate bune, în condiţiile în care agricultorii găsesc în produsele Framest justificările necesare pentru achiziţionarea unui utilaj mai eficient, cu costuri mai reduse şi care să asigure, prin productivitate, recuperarea mai rapidă a investiţiei. În România suntem prezenţi din 2005, prin firma Munax.

Colaborarea noastră are rezultate pozitive, ceea ce înseamnă că atât producătorul, cât şi distribuitorul şi produsul în sine au credibilitate şi influenţă pe piaţă”, spune Mester Barna, administrator Framest Kft.

Discul greu Fradisc 4000 se evidenţiază printr-o execuţie de calitate, adâncime mai mare în comparaţie cu alte utilaje similare, treceri mai puţine şi costuri mai reduse de întreţinere.

Mester Barna spune că în urma acestor demonstraţii în câmp, creşte numărul de solicitări din partea fermierilor, ceea ce înseamnă că, mai presus de orice „criză”, agricultorii români ştiu că, în final, tehnica folosită face diferenţa dintre o recoltă bună şi una foarte bună.

Revista Ferma, partener media al Concursului Internaţional de Vinuri

Competiţia se va  desfăşura, ca în fiecare an, sub patronajul Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Vinului (O.I.V.) fiind unul din cele 16 concursuri înscrise în 2009 pe site-ul oficial al prestigioasei organizaţii.

Pentru a facilita o cât mai numeroasă participare, organizatorii au decis ca taxele de înscriere a probelor în competiţie să rămână la acelaşi nivel cu cele de la ediţia precedentă a Concursului.

De 15 ani vii la Agraria. Pentru că ţi se potriveşte!

Să încercăm un moment de aducere aminte a ceea ce a însemnat ediţia cu numărul 1 şi evoluţia în timp a celor mai importante momente de la Agraria.

Corina Mareş: Ediţia cu numărul 1 a însemnat mult entuziasm, dar a fost, desigur, un început timid, ca orice început... Comparativ, anul 2008 a fost unul de vârf pentru târg din punct de vedere calitativ, şi totuşi un an trist, marcat de trecerea în nefiinţă a fondatorului Agraria, Domnul Helmut Schott.

Între ediţia 1 şi 14 am crescut, împreună cu partenerii noştri, am fost mai veseli sau mai trişti, am greşit şi am învăţat din greşeli, dar am progresat.

POPAS DE SUFLET - Icoanele pe sticlă de la Sibiel

Ne-au lăsat însă sute de icoane pe sticlă, zămislită şi ea în atelierele meşteşugăreşti transilvănene şi dăruite cele mai multe muzeului prin mijlocirea Preotului Zosim Oancea, care cu har dumnezeiesc, cu evlavie şi iubire de frumos şi de artă, a avut menirea de-o viaţă să afle şi să adune laolaltă minunăţiile ce se află acum în muzeul de la Sibiel.

Pe urmele caravanelor de informare

Şi tare greu ne vine a crede că cineva a pus bani din propriul buzunar pentru a lansa un ghid de informare (public!) în tiraj limitat. E doar un singur exemplu. Şi mai interesantă este reacţia unor funcţionari şi angajaţi ai statului care strâmbă din nas ori de câte ori cineva pomeneşte că ţăranul român nu este informat cu privire la fondurile europene, la termenele pentru depunerea cererilor de finanţare, la subvenţiile care i se cuvin.

Vestite şi mult circulate prin ţară au fost şi sunt caravanele agricole de informare, care au beneficiat, încă din 2006, de fonduri substanţiale. Organizate de direcţiile agricole, de consultanţa agricolă şi, ulterior, cu aportul nemijlocit al APIA, caravanele au trecut prin satele româneşti, făcând, pe bani grei europeni, informare "de doi lei".

Unde dai prea mult, pân’ la urmă crapă!

A dat omul taxa de păşunat ani de-a rândul, gândindu-se, în naivitatea lui, că domn’ primar o şti el ce să facă cu banii şi cum să-i gospodărească să poată şi el să iasă cu animalele la păscut pe o iarbă mai acătării. Da’ cum băga primarul banii în păşunea comunală, nimeni n-o şti.

Că tare păcătoasă se făcu buruiana prin locurile iestea, de nu se dă dusă nicicum! Ba mai mult, de te uiţi mai deaproape, mai că vezi cum cresc ciulinii ăştia poluaţi şi mutanţi... ptiu, ce grozăvie! Apoi trebe că de la UE ni se trage asta, că bine zicea domn’ primar, că tare-s grele noarmele cele. Bag de seamă că nu vin vremi prea bune. Hai Joiană, că n-ai ce rupe din bălăria asta...

Ce nu ştie bietul om e că onestul lui de primar a făcut cârdăşie cu dosarele pe la APIA şi a luat şi subvenţia de la UE pentru păşune, care s-ar fi cuvenit de drept crescătorilor de animale care au concesionat păşunile, ca să poată oamenii cu banii ăia să execute un minim de lucrări agrotehnice.

Din sala de sport, în solarul cu căpşuni

De la turtă dulce, la vaci cu lapte

Domnul Gavril a închiriat o hală a fostului CAP din zonă şi, cu un împrumut de la bancă, a cumpărat 15 juninci gestante din rasa Holstein Friză. Aproximativ patru ani ferma de vaci a mers bine. Când laptele nu a mai avut preţ, s-a gândit din nou să schimbe macazul.

De data aceasta, s-a orientat spre horticultură, mai precis spre cultivarea căpşunilor. A cumpărat un motocultor, furtune pentru irigare prin picurare, motopompă, folie, şi fier pentru solarii. Om cumpătat însă, nu a vândut vacile până nu s-a asigurat că noua afacere va funcţiona.

Marginea, cel mai mare centru de ceramică neagră din Bucovina

Unicitatea ceramicii de Marginea este dată de culoarea neagră rezultată în urma arderii, precum şi de modelarea unor forme specifice tradiţionale.

Marginea, dacă nu este singurul, este cu siguranţă cel mai important centru de producere a ceramicii negre din Bucovina. O mână de oameni, care au făcut din olărit un mod de viaţă, continuă să învârtă roata şi să ardă în cuptorul înăbuşit vasele de lut, la fel ca strămoşii lor. Olarii din Marginea sunt tot mai puţini. Meşterii bătrâni duc secretele meseriei în pământul pe care l-au lucrat o viaţă întreagă, în timp ce tinerii tânjesc să plece din sat şi caută alte îndeletniciri, mai bănoase.

Moş Nicolae sau Sânnicoară

Distanta de numai sase zile care separa Santandreiul de Sannicoara a favorizat o vie circulatie a motivelor si practicilor rituale, astfel ca cercetatorul intampina serioase dificultati cand incearca stabilirea semnificatiilor calendaristice. Santandreiul este plasat intr-un timp sumbru, invaluit de spiritele malefice care devin extrem de violente in "Noaptea Strigoilor". Puterea fortelor potrivnice incepe sa scada dupa miezul noptii, la cantatul cocosilor....