Nicoleta Dragomir
E-mail:
Am absolvit în 1999 studiile superioare de Jurnalism şi Ştiinţele comunicării, precum şi cursuri post-universitare (master) la Facultatea de Management agricol a USAMVB Timişoara.
Sunt jurnalist cu 22 de ani de muncă în domeniu şi cu o experienţă de peste 18 ani în presa agricolă. Din anul 2000 până în prezent coordonez departamentul redacţional al Ferma Media Grup, atât publicaţiile tipărite (revistele Ferma şi Utilaje Agricole) cât şi online (www.revista-ferma.ro, www.agroinfo.ro).
Sunt, din 2013, membru fondator şi preşedintele Asociaţiei Presei Agricole din România (A.P.A.R.), structură afiliată la Federaţia Europeană a Jurnaliştilor Agrarieni (ENAJ).
Mă caracterizează implicarea şi devotamentul faţă de publicul ţintă şi faţă de profesia pe care mi-am ales-o. O profesie care mă provoacă în fiecare zi şi căreia îi datorez definirea mea ca OM. Cred în echipa cu care lucrez şi mă mândresc cu faptul că rezultatele demersurilor noastre jurnalistice au produs efecte pozitive pentru agricultura din România.
"Camerele agricole: putere de decizie pentru fermieri!"
Au fost și persoane, două-trei, care ne-au acuzat că vrem distrugerea camerelor agricole, pentru că Ministerul Agriculturii le dă lor bani și ar trebui să fim recunoscători... E drept, MADR-ul, în mărinimia sa, a anunțat că va aloca bani de la buget pentru camerele agricole...
Încurcate mai sunt legile fermei de familie…
Spre exemplu, proiectele de fermă familială promovate prin PNDR-ul nostru, în speță cele pentru creșterea păsărilor, contravin reglementărilor europene.
Bălțatele au defilat din nou la expoziția de la Băcia
„Anul acesta am avut condiții deosebite, din cauza bolii limbii albastre. Până la urmă, tot răul spre bine: am adus în expoziție animale care aparțin exclusiv crescătorilor din comuna Băcia. Eu unul sunt mândru, le văd zilnic la pășune, dar aici parcă sunt mult mai frumoase. Oricum duceam tradiția mai departe...
Nu ce se nimereşte... Ia ce ţi se potriveşte!
Şi totuşi, parcă lipseşte ceva! Vizitatorii profesionişti sunt cei pe care toată lumea îi aşteaptă pe la standuri. Sunt, de regulă, cumpărătorii fideli şi care vin la sigur. Îşi cunosc potenţialul şi necesarul. Nu se mulţumesc cu un utilaj mai ieftin sau mai puţin performant, ci caută cel mai bun raport preţ/calitate. Vin la manifestările agriculturii şi cei care au nevoie de un utilaj, dar nu şi-l permit, recurgând, de regulă, la alternative mai ieftine, folosite sau mai depăşite tehnic. Ei sunt tot agricultori, pentru că acum nu ne referim la vizitatorii de ocazie, la cei curioşi într-ale agriculturii sau pur şi simplu la cei aflaţi în trecere prin târg.
Curat tradițional!
Spuneam atunci că acestea sunt răbufnirile de moment ale consumatorului care a mușcat din momeala vreunui terchea-berchea de comerciant de ocazie, unul dintre cei mulți falsificatori care s-au instalat comod pe spatele producătorilor tradiționali și care vând falsuri grosolane, fără nici cea mai mică legătură cu adevăratele produse tradiționale. Întrebam atunci, fără pretenția de a primi un răspuns, dacă se ocupă cineva de eliminarea acestor personaje care fac uz de fals sub ochii mai-marilor din piețe? Și ce face Ministerul Agriculturii pentru a-i proteja pe producătorii tradiționali de aceste atacuri virulente?
Producţia bio, de la derogări la reglementări
Oferta însă, cu toate că cifrele sunt încurajatoare în acest sens, nu acoperă necesarul intern, cu atât mai puţin cererea la export. În 2012, doar 2,1 la sută din suprafaţa agricolă utilizată a României a fost cultivată ecologic, comparativ cu 5,8 la sută, media în UE27. Şi totuşi, faţă de 2007, suprafeţele cultivate ecologic s-au dublat.
Cine gândește, parte își face!
O axiomă foarte des folosită în lume, mai ales când vine vorba despre strategiile economice pe termen lung. O folosesc companiile, politicienii, oamenii simpli. Într-o interpretare generală, gândim global atunci când ne pasă și ne asumăm consecințele pe care s-ar putea să le aibă acțiunile noastre asupra mediului, a oamenilor, a comunității.
Când agricultura vorbeşte, gura lumii ar trebui să tacă!
Nu mai vorbim despre enormul capital electoral, mult încercat în anii de glorie ai alegerilor de orice fel, când se rup baierele sacilor cu subvenţii, cupoane şi alte dulci tentaţii şi mustesc platformele electorale de proiecte fabuloase. Desigur, toate acestea întru' binele agriculturii.
În prag de primăvară agrară
Confruntată cu incapacitatea post-aderare de a se alinia la un ritm acceptabil de conformare la regulamentele europene, România și-a construit, de-a lungul anilor, adevărate clișee pe care unii le flutură, pe post de scuză oficială, ori de câte ori ni se bate obrazul.
E toamnă iar... Păzea, vin legile!
Așa e de când lumea. Dar toamna se adună și grijile. Dacă va fi vreme bună, dacă vor fi suficienți bani pentru înființarea noilor culturi, dacă va mai crește prețul cerealelor, dacă vom avea unde depozita... Și dacă toate astea nu vor fi de-ajuns, se găsesc cei cu deciziile în agricultură să mai scoată de prin sertare niște legi și ordine. Suficient cât să-i încurce de tot socotelile românului agricultor, a cărui toamnă e și așa destul de tristă...
