Nicoleta Dragomir
E-mail:
Am absolvit în 1999 studiile superioare de Jurnalism şi Ştiinţele comunicării, precum şi cursuri post-universitare (master) la Facultatea de Management agricol a USAMVB Timişoara.
Sunt jurnalist cu 22 de ani de muncă în domeniu şi cu o experienţă de peste 18 ani în presa agricolă. Din anul 2000 până în prezent coordonez departamentul redacţional al Ferma Media Grup, atât publicaţiile tipărite (revistele Ferma şi Utilaje Agricole) cât şi online (www.revista-ferma.ro, www.agroinfo.ro).
Sunt, din 2013, membru fondator şi preşedintele Asociaţiei Presei Agricole din România (A.P.A.R.), structură afiliată la Federaţia Europeană a Jurnaliştilor Agrarieni (ENAJ).
Mă caracterizează implicarea şi devotamentul faţă de publicul ţintă şi faţă de profesia pe care mi-am ales-o. O profesie care mă provoacă în fiecare zi şi căreia îi datorez definirea mea ca OM. Cred în echipa cu care lucrez şi mă mândresc cu faptul că rezultatele demersurilor noastre jurnalistice au produs efecte pozitive pentru agricultura din România.
PREŢ CORECT sau SUBVENŢIE? De ce nu AMÂNDOUĂ?!
„Actualmente, cel puţin în Uniunea Europeană, fără subvenţii nu s-ar putea produce alimente la preţuri accesibile consumatorilor. Din discuţii pe care le-am avut în state din vest, producătorii au spus: preferăm să nu avem subvenţii, numai să fie preţuri remuneratorii”, declara, în urmă cu puţină vreme, ministrul agriculturii Achim Irimescu.
Şi nouă ne pasă!
Pentru că 170 de ediţii înseamnă mii şi mii de pagini de informaţie agricolă, de actualitate şi tehnologie, prin care am dovedit şi dovedim că NE PASĂ! Şi ăsta, fiţi pe pace, nu e slogan de campanie electorală. E un proiect pe care Ferma îl dezvoltă de peste 18 ani, o misiune asumată de susţinere mediatică, şi nu numai, a agriculturii româneşti.
Mai avem 60% din terenul agricol. Şi înstrăinarea continuă...
Pe la sfârşitul anului 2011 cifrele oficiale vorbeau de 8,5% (peste 700 mii ha) din suprafaţa arabilă a României deţinută de către străini! Tot în 2011 atracţia irezistibilă a străinilor pentru pământ românesc a dus la dublarea preţurilor la terenurile agricole de la noi; în zonele „bune” pentru agricultură se vindea hectarul şi cu 5.000 de euro. Şi tot era puţin, faţă de media din statele vest europene, de 10-15.000 euro hectarul. Adică ieftin şi bun, pentru străini!
Viaţa la ţară: veceul din fundul curţii bate mirajul fondurilor europene
Din care alţii, mai vestici, mai europeni, mai deschişi la minte probabil au făcut motiv de mândrie naţională. Pentru că EL, ţăranul francez, austriac sau olandez a avut noroc. Noroc de oameni cu capul pe umeri şi cu intenţii bune transformate în fapte şi mai bune. Noroc de programe europene are au dezvoltat viaţa la ţară, cu agricultura ei cu tot. De la producţia gospodărească la vânzarea şi promovarea produselor tradiţionale, obţinute în mediul rural.
Domnule Ministru Achim Irimescu...
Nu cred că vă va fi uşor. Sunt multe de rezolvat. Asta o ştiţi foarte bine. Am publicat în această ediţie un articol despre tenacitatea cu care obişnuiţi să abordaţi problemele şi situaţiile cu care vă confruntaţi.
"Camerele agricole: putere de decizie pentru fermieri!"
Au fost și persoane, două-trei, care ne-au acuzat că vrem distrugerea camerelor agricole, pentru că Ministerul Agriculturii le dă lor bani și ar trebui să fim recunoscători... E drept, MADR-ul, în mărinimia sa, a anunțat că va aloca bani de la buget pentru camerele agricole...
Încurcate mai sunt legile fermei de familie…
Spre exemplu, proiectele de fermă familială promovate prin PNDR-ul nostru, în speță cele pentru creșterea păsărilor, contravin reglementărilor europene.
Bălțatele au defilat din nou la expoziția de la Băcia
„Anul acesta am avut condiții deosebite, din cauza bolii limbii albastre. Până la urmă, tot răul spre bine: am adus în expoziție animale care aparțin exclusiv crescătorilor din comuna Băcia. Eu unul sunt mândru, le văd zilnic la pășune, dar aici parcă sunt mult mai frumoase. Oricum duceam tradiția mai departe...
Nu ce se nimereşte... Ia ce ţi se potriveşte!
Şi totuşi, parcă lipseşte ceva! Vizitatorii profesionişti sunt cei pe care toată lumea îi aşteaptă pe la standuri. Sunt, de regulă, cumpărătorii fideli şi care vin la sigur. Îşi cunosc potenţialul şi necesarul. Nu se mulţumesc cu un utilaj mai ieftin sau mai puţin performant, ci caută cel mai bun raport preţ/calitate. Vin la manifestările agriculturii şi cei care au nevoie de un utilaj, dar nu şi-l permit, recurgând, de regulă, la alternative mai ieftine, folosite sau mai depăşite tehnic. Ei sunt tot agricultori, pentru că acum nu ne referim la vizitatorii de ocazie, la cei curioşi într-ale agriculturii sau pur şi simplu la cei aflaţi în trecere prin târg.
Curat tradițional!
Spuneam atunci că acestea sunt răbufnirile de moment ale consumatorului care a mușcat din momeala vreunui terchea-berchea de comerciant de ocazie, unul dintre cei mulți falsificatori care s-au instalat comod pe spatele producătorilor tradiționali și care vând falsuri grosolane, fără nici cea mai mică legătură cu adevăratele produse tradiționale. Întrebam atunci, fără pretenția de a primi un răspuns, dacă se ocupă cineva de eliminarea acestor personaje care fac uz de fals sub ochii mai-marilor din piețe? Și ce face Ministerul Agriculturii pentru a-i proteja pe producătorii tradiționali de aceste atacuri virulente?
