Dumitru BĂDIȚA
E-mail:
Sunt născut în 1972, în comuna Polovragi, judeţul Gorj. Am absolvit Facultatea de Jurnalistică la Sibiu, în 1997.
Activez în presa centrală din 1997 până în prezent (radio, presă scrisă şi multimedia, TV). Teme de interes profesional: satele româneşti, investiţiile rurale, legislaţie cu efecte în mediul rural.
Autor, printre altele, al cărţii de reportaje ”Rute ocolitoare”, ed. Tracus Arte, Bucureşti, 2014.
MIERE DE LA MUNTE, cu patalama
L-am reîntâlnit la IndAgra pe Ioan Bărbuţ, unul dintre veteranii apiculturii româneşti. ”Am 46 de ani lângă stupi”, m-a asigurat, zâmbind de dincolo de piramidele alcătuite din borcane cu miere, unde se află rezultatul muncii albinelor, dar şi al apicultorului.
Unde te duci tu, mielule: la tarabă sau la TIR?
Pe reţelele de socializare au circulat şi anul acesta o mulţime de imagini create în aşa fel încât să inspire milă pentru mieluţii sacrificaţi de Paşti, dar unii dintre oierii noştri nu s-au lăsat sensibilizaţi de aceste mesaje şi au făcut ceea ce ştiu ei să facă mai bine în zilele respective: au ieşit în pieţe, au tăiat, au jupuit, au cântărit şi au încasat banii mult râvniţi.
AFIR - invitaţii în online
Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) - da, instituţia aia care dă bani europeni pentru proiecte - pare destul de vioaie şi în mediul virtual. Potrivit unui comunicat publicat pe site-ul www.afir.info în data de 1 noiembrie a.c., ”Cererile de plată şi aprobarea acestora se vor realiza exclusiv on line, prin sistemul electronic al AFIR”. Un alt comunicat, publicat în 3 noiembrie, anunţă publicul că instituţia ”a lansat o aplicaţie inovativă pentru identificarea produselor alimentare certificate calitativ”.
ANZ pe fontul anti-scrapie
România a ocupat anul trecut locul 3 în Uniunea Europeană la efectivele de ovine, cu aproximativ 9,8 milioane de capete, după Marea Britanie şi Spania. În acelaşi timp, ţara noastră nu este liberă de scrapie, o encefalopatie spongiformă transmisibilă, numită popular ”boala oii nebune”. Molima este prezentă de mulţi ani în România, dar după aderarea la UE este derulat un program de eradicare, susţinut financiar de autorităţile comunitare şi aplicat de ANSVSA. În viitorul apropiat, există şansa ca pe frontul anti-scrapie să intervină şi ANZ. Agenţia deţine deja un laborator genetic, în curs de punere în funcţiune.
Veşti noi de pe frontul anti-PPA
Odată cu instalarea sezonului rece, expansiunea Pestei porcine africane (PPA) şi-a mai redus viteza, săptămânal înregistrându-se mai puţine focare noi decât în perioada august-septembrie. Dar cel mai important eveniment pe frontul anti-PPA, din a doua jumătate a lunii octombrie, a fost prezenţa în România a misiunii de audit din partea Comisiei Europene.
Pe cărări de munte, spre STÂNELE polovrăgenilor
La volanul maşinii de teren urcă însuşi primarul Gheorghe Epure. În dreapta lui s-a aşezat fostul primar, Ştefan Făsuescu, tehnician veterinar de profesie şi, în acelaşi timp, crescător de oi, pe care le vărează în Curmătura Olteţului. E o dimineaţă senină, de la sfârşitul lunii iunie, dar vremea e instabilă şi oricând poate veni ploaia, mai ales la munte...
POLOVRAGI - muncă şi ospitalitate
Comuna Polovragi este situată în colţul de nord-est al judeţului Gorj, fiind o localitate de margine şi din punct de vedere al locuirii omeneşti: mergând spre nord, nu mai întâlneşti aşezări umane decât peste munţi, în judeţul Sibiu. Vatra satului este amplasată pe un câmp de câţiva kilometri pătraţi, întins în mod straniu la poalele munţilor, unghiul nordic al acestui platou submontan oprindu-se lângă pereţii abrupţi, de sute de metri înălţime, ai Cheilor Olteţului, poartă îngustă spre pădurile de fag şi molid şi spre păşunile alpine. Comuna este accesibilă pe DN67, dinspre Târgu Jiu sau Râmnicu-Vâlcea, cu intrare pe DJ665 sau pe şoseaua de sub munte, dinspre Horezu sau Novaci.
Sus, la stâna din Paltinul
Soţii Alexandru (Săndel) şi Monica Drăgan din oraşul Novaci, jud. Gorj, ţin cu dinţii de tradiţia oieritului, altădată ocupaţia de căpătâi a novăcenilor, abandonată însă de-a lungul timpului de multe familii. Vară de vară, soţii Drăgan îşi urcă turma de Ţurcane bucălăi la stâna din Paltinul, un loc situat în hăul dintre muntele Păpuşa (2136 m) şi muntele Mohoru (2337 m), la liziera pădurii de molid. Din fericire, oierii pot ajunge la stână cu maşina de teren, pe un drum care se desprinde pe mâna stângă din şoseaua Transalpina şi taie de-a curmezişul versantul înierbat al muntelui.
Sus, la STÂNA DIN TIGVELE, în Baia de Fier
Oierul Leonică Turbăceanu din Baia de Fier e un munte de om, cât munţii de la izvoarele Galbenului unde urcă vară de vară, încă din tinereţe. Când a ajuns echipa proiectului ”Viitor pentru sate” la stâna lui din Cracul Tigvelor, abia îşi descărcase bagajele din camionetă şi se pregătea să ia în piept un nou ”sezon pastoral”, cum spun specialiştii. Numai că aceste cuvinte inofesive ascund o realitate deseori vitregă, cu vreme rea, cu sălbăticiuni care dau târcoale ţarcului cu oiţe, dar şi cu surprize... neplăcute, desigur, din partea funcţionarilor care au în mână banii europeni şi dau sancţiuni, fără ca omul să se ştie vinovat.
BAIA DE FIER. La stâna familiei Stanciu
În orice direcţie ai porni din staţiunea montană Rânca, ajungi la o stână. Dacă mergi, fie pe jos, fie cu maşina - de teren, nu autoturism - până în muntele Tigvele, situat pe teritoriul comunei Baia de Fier, ai toate şansele să fii musafirul familiei Stanciu, care îngrijeşte câteva zeci de văcuţe şi prepară brânzeturi într-o stână construită din lemn, dar având o curte pavată cu beton (ca să nu iei noroiul pe tălpi) şi îngrădită întocmai ca o căsuţă din sat, iar în interior sobă cu plită, gresie şi faianţă şi veselă ca în orice bucătărioară.
