Bunăstarea viţeilor din rasele de lapte

Separarea viţelului de mamă

Una dintre practicile de creştere a viţeilor judecată aspru de specialiştii din domeniu este tocmai separarea la naştere a viţelului de mama sa. Bunul simţ ne sugerează că o astfel de separare este stresantă atât pentru vacă, cât şi pentru viţel. Dar, pe de altă parte, separarea este necesară pentru a pune bazele interacţiunii dintre om şi animal.

Cu alte cuvinte, stresul timpuriu al separării poate îmbunătăţi bunăstarea animalului mai târziu când devine vacă, deoarece oamenii au devenit „mame surogat” pentru aceste animale atunci când sunt viţele.
Pe de altă parte, omul de rând priveşte îndepărtarea progeniturii de mama sa ca fiind un act abuziv sau chiar de cruzime.

Costul de producţie - premisă a succesului în exploatarea suinelor

În aceste ultime şase luni - sperăm să nu fie mai puţine în contextul economic actual - pentru fiecare carcasă încadrată în clasele E şi U, fermierul va primi de la stat, în medie, 110 lei. Sprijinul este binevenit, însă ar fi trebuit să se regăsească integral în creşterea competitivităţii producătorului român în faţa presiunii concureţei venite din ţările vestice, care este de multe ori incorectă.

MSC-ul sexat şi rentabilizarea producţiei în ferma de vaci cu lapte

Material seminal sexat

Prin colorarea specială a cromozomilor X şi Y şi a diferenţelor de mărime (şi deci de intensitate a culorii) între cromozomul X şi Y (cromozomul Y este mult mai mic şi deci mai puţin colorat decât cel X), cercetătorii au reuşit, cu ajutorul unui aparat numit ,,flow citometru”, să-i despartă pe spermatozoizii purtători de cromozom „X ”de cei purtători de cromozom Y şi să-i întroducă în paiete separate.

În felul acesta, crescătorul de vaci care doreşte să obţină de la vacile lui numai femele va cumpăra doar paiete cu spermatozoizi purtători de cromozom X, iar cel care doreşte să obţină numai masculi, va cumpăra doar paiete cu spermatozoizi purtători de cromozom Y.

Adaptarea porcilor la stresul termic

Menţinerea temperaturii optime

Manualele şi ghidurile de creştere a porcilor prezintă sintetic tabele clare şi concise cu temperatura optimă la care ar trebui întreţinuţi şi crescuţi porcii, de regulă, în funcţie de vârstă. În virtutea inerţiei, suntem tentaţi adesea să reglăm sistemele, fără a încerca să înţelegem de ce o anumită categorie de vârstă are nevoie de o temperatură optimă specifică.

Chiar şi în condiţiile artificializate ale fermelor moderne, este dificil, sau mai degrabă imposibil, să asigurăm temperatura optimă pentru porci, de 18oC, constant, pe toată durata anului. Dificultăţi vom întâlni în maternitate, deoarece acolo avem şi scroafele, cărora ar trebui să le asigurăm constant cele 18oC, şi purceii, ale căror cerinţe termice sunt cu totul altele, sistemul lor de autoreglare a temperaturii corpului fiind în mare parte nefuncţional în primele săptămâni de viaţă.

Cărăbaşa va fi omologată oficial în 2009

Împrejurările apariţiei Cărăbaşei de Teleorman

Localizare. În ultimii 20 de ani, în România s-a conturat o populaţie de ovine, localizată în judeţul Teleorman, dar şi în judeţele limitrofe, cu caractere de exterior, productivă şi reproductivă, diferită de celelalte rase de ovine româneşti şi europene.

Etimologie. În termeni populari, aceste oi sunt denumite „Cărăbaşe”, termen care vine din limba turcă şi care înseamnă „cap negru” (cara-basa).

Originea. Există surse credibile care menţionează că baza de pornire ar fi oile Ţurcane locale, şi mai cu seamă oile Ţigăi, aduse în sudul ţării din zona Banatului. Prin transhumanţă, acestă populaţie de oi a venit în contact, în nordul Mării Negre, cu oile Ţigăi, pe coasta Dalmaţiei, cu oile din rasa Bergamască, iar la sud de Dunăre, cu oile Ţigăi cu jarul de culoare închisă, din zona Plevnei.

Selecţia. Meritul incontestabil este, însă, al unor crescători de oi din Teleorman, dintr-o zonă agro-ecologică cu accente mai degrabă agricole decât pastorale, care au îngrijit şi au selectat cu pasiune aceste exemplare, rezultând o populaţie de oi masive, bine adaptate la condiţiile din sudul ţării.

Rolul proteinei în hrana monogastricelor

Din punct de vedere cantitativ, asigurarea proteinei în raţii se exprimă prin PB, iar calitatea este dată de conţinutul acesteia în aminoacizi (AA). Dintre toţi AA cunoscuţi, în compoziţia proteinelor vegetale şi animale s-au identificat 21 de aminoacizi, grupaţi în următoarele categorii:

• AA esenţiali sunt indispensabili, dar nu pot fi sintetizaţi de organismul animal din precursori. Aceştia au un rol important în neo-formarea ţesuturilor şi trebuie asiguraţi la nivelul cerinţelor prin aport exogen. Din această categorie fac parte: lizina, metionina, triptofanul, leucina, izoleucina, fenilalanina, treonina, histidina şi valina.

Oaia Dorper sau drumul de la hobby la afacere într-o fermă din Timiş

Începuturile...

În căutările pe internet, Felician Negruţ a descoperit un site din Germania, care oferea informaţii despre oaia Dorper. „La câteva zile după ce mi-am lăsat datele de contact pe site-ul respectiv, m-a sunat proprietarul paginii de internet şi, timp de trei sferturi de oră, mi-a povestit despre această rasă de oi.

Au mai urmat alte câteva discuţii, după care, în vara anului 2006 am plecat în Germania să văd oile. De aici am mers în Elveţia, unde l-am cunoscut pe cel care a făcut primul import de oi Dorper din Africa de Sud, în Europa... Şi de aici a început totul", îşi aminteşte Felician Negruţ.

Perioada decisivă pentru soarta unei vaci: de la repausul mamar, la starea de lactaţie

Nutriţia - adaptată etapelor de gestaţie  
 
Le atrag atenţia fermierilor asupra faptului că nutriţia este unul dintre factorii cei mai importanţi care condiţioneză trecerea cu bine a vacilor de la gestaţie la perioada de lactaţie.

În partea de început a repausului mamar, raţia furajeră va fi diferită faţă de cea de la sfârşitul gestaţiei (cu două săptămâni înainte de fătare) şi total diferită faţă de cea din  primele două săptămâni după fătare.

Confort în mişcare, cu pardoseli elastice

Avantajele suprafeţelor moi în grajduri

Suprafeţele moi schimbă comportamentul animalului, mai ales când acesta este în mişcare. Cercetările făcute de Universitatea Hohenheim, Germania, au arătat o creştere semnificativă a activităţii animalelor.

Acestea au parcurs, în medie, cu 30 paşi pe oră mai mult decât în condiţii obişnuite, adică până la 1000 de metri pe zi.

Măsurători comparative pe pajişti şi pe suprafeţele din beton, cu şi fără pardoseli elastice Kraiburg, au dat rezultate semnificative şi în ceea ce priveşte lungimea paşilor. Pe păşune, paşii au avut o lungime de circa 80 cm.

La această lungime a pasului, membrele posterioare ale vacii păşesc pe urmele membrelor anterioare, ceea ce presupune avantajul transferării controlului vizual de la ongloanele superioare la ongloanele inferioare.

Asiguraţi un climat corespunzător în adăposturile de păsări!

Termoreglarea

Capacitatea de termoreglare a păsărilor variază mai ales în funcţie de vârstă. Păsările dispun de mecanisme de termoreglare mai puţin elastice decât mamiferele, rezultând astfel o adaptare mai greoaie la factorii de temperatură.

Deplina funcţionare a mecanismului de termoreglare se realizează abia la vârsta de 2-3 săptămâni. Astfel, variaţiile de temperatură din adăpost trebuie să fie foarte mici, iar temperatura trebuie asigurată exact între limitele prevăzute de tehnologiile de creştere şi exploatare a fiecărui hibrid în parte.