Conform reglementărilor europene, „producţia ecologică este un sistem global de gestiune agricolă şi de producţie alimentară care combină cele mai bune practici de mediu, un nivel înalt al biodiversităţii, conservarea resurselor naturale, aplicarea unor standarde înalte privind bunăstarea animalelor şi o metodă de producţie care respectă preferinţele anumitor consumatori pentru produse obţinute cu ajutorul unor substanţe şi procese naturale”.
Astfel, dacă se urmăreşte obţinerea unor carcase cu un procent ridicat de carne şi unul redus de grăsime se recomandă sacrificarea porcilor la greutatea vie de 90-110 kg.
În cazul în care se doreşte obţinerea unei carcase cu conţinut ridicat de carne şi de grăsime, sacrificarea se va face la greutatea de 140-160 kg. Cine preferă carcase cu un conţinut ridicat de grăsime va alege animale cu greutăţi de peste 180 kg.
Efectivul de procine, în continuă scădere
Deşi intervenţia statului s-a făcut simţită prin acordarea de subvenţii directe, urmărind îmbunătăţirea calităţii carcaselor, prin implementarea sistemului EUROP, cât şi pentru obţinerea de animale de prăsilă valoroase, totuşi aceste măsuri par să nu fi fost suficiente pentru a resuscita activitatea sectorului, numărul fermelor reducându-se de la an la an.
• Adăpostul şi echipamentele. În adăposturile de animale se acoperă eventualele crăpături, pentru a evita curenţii mari de aer. Ştiţi vorba aceea: „fie cât de frig, numai vântul să nu bată!”
Atenţie, însă, aceasta nu înseamnă că vom renunţa la ventilaţia adăposturilor, care presupune schimbul de aer pentru a elimina umiditatea, noxele şi praful, dar şi pentru a dilua concentraţia de microorganisme. Adăposturile reci sunt foarte bune, dar nu şi cele umede.
În ultimele decenii, în mai toate ţările lumii s-au făcut eforturi deosebite pentru dezvoltarea acestei ramuri zootehnice, ca urmare a aprecierii unanime a însuşirilor de reproducere şi de producţie ale speciei, capabile să acopere rapid o parte însemnată din necesarul de proteină animală a populaţiei umane.
Scăderea frecvenţei mamitelor
Cercetări de specialitate au dovedit că frecvenţa infecţiilor ugerului la vaci scade dacă:
• eliminăm microbii care produc aşa-numitele mamite ambientale (stafilococi, streptococi) şi pe cei care produc mamitele infecţioase (Streptococcus agalactiae şi Staphylococcus aureus), aflaţi pe pielea ugerului şi a sfârcurilor, dar şi pe cea a mulgătorilor.