Tăierea colţilor la purcei după fătare

Purceii muşcă sfârcurile scroafei şi se luptă între ei pentru a dobândi şi păstra sfârcul pe durata suptului. Durerea cauzată de muşcătura purcelului deranjează scroafa, determinând-o să se ridice în mod repetat şi în felul acesta purceii nu mai au acces la sfârcuri pentru a se hrăni.

Rănile provocate pe ugerul scroafei sunt în acelaşi timp o „poartă” de pătrundere a germenilor patogeni ce determină apariţia infecţiilor la nivelul acestei regiuni. În timpul luptelor ce se desfăşoară între purcei pentru dobândirea şi păstrarea unui loc la supt, aceştia se pot răni destul de grav unii pe alţii. Simpla tăiere a colţilor purceilor cât mai repede după fătare previne apariţia acestor probleme.

Rasa Landrace, cea mai răspândită în lume

Originea şi modul de formare

Rasa Landrace s-a format în Danemarca în perioada anilor 1850-1907, prin încrucişarea porcinelor locale cu rase albe, în special cu Marele Alb importat din Anglia. Produşii rezultaţi, superiori porcinelor locale, au fost supuşi unei alimentaţii complete şi echilibrate, alimentaţie bazată în special pe lapte ecremat sau zer şi concentrate, în care predomină orzul.

Marele Alb - robust, prolific şi performant

La această acţiune o contribuţie deosebită a avut crescătorul Joseph Tuley care poate fi considerat părintele acestei rase. Porcinele din acest nucleu ameliorat au fost apoi încrucişate cu porcine primitive de origine asiatică (importate din China), cu porcine din rasele de formaţie veche (rase romane) precum şi cu porcine din rasele Micul Alb şi Essex, care erau deja formate în Anglia.

Cum trebuie să arate vacile în momentul fătării?

Este stabilit, cel puţin pentru rasa Friză, că vacile prea slabe sau prea grase vor avea dificultăţi la fătare, vor întârzia nepermis de mult să intre în călduri şi să rămână gestante mai repede de 5-6 luni de la fătare, vor contacta boli metabolice (vacile slabe mai ales acidoză, iar cele prea grase cetoze) şi, în nici un caz, nu vor putea produce cantitatea de lapte pe care o pot realiza în conformitate cu potenţialul lor genetic.

Calitatea carcasei de porc - o noţiune cu prea multe definiţii!

Definirea „calităţii” carcasei de porc este cu atât mai complexă cu cât noţiunea are o conotaţie diferită în funcţie de interesul economic imediat al entităţilor implicate în fluxul producţiei cărnii, de la fermier, până la consumator. Totuşi, în condiţiile actuale, în care obţinerea de către fermier a unor subvenţii de la stat extrem de tentante depinde exclusiv de sistemul de gradare „EUROP”, definirea calităţii carcasei se reduce strict la evaluarea cantităţii de carne macră în carcasă.

Ferma de taurine, de la subzistenţă la eficienţă

În ultimul timp şi nu de puţine ori, consultanţii Unităţii de Extensie ai USAMVB Timişoara sunt puşi în situaţia de a răspunde întrebării "ce-i de făcut?" Răspunsul la întrebarea deloc uşoară este solicitat deopotrivă atât de către micii, cât şi de către marii fermieri.

O fermă avicolă performantă în peisajul moldav

Ferma s-a ridicat pe fosta platformă avicolă de stat de lângă Bârlad şi are în componenţă trei hale de creştere a puilor de carne. Pentru a putea fi competitivi pe piaţă, investiţiile efectuate în tehnologiile de creştere şi exploatare se ridică la peste trei milioane de euro în aproape trei ani de la înfiinţare. Dar a meritat.

Creşterea puilor de carne în perioada demaraj 1-21 zile

Pentru perioada primelor zece zile de viaţă a puilor trebuie să vă asiguraţi că: efectivul de pui este uniform, greutatea corporală se încadrează în standardul hibridului, penajul are un aspect bun şi puii sunt rezistenţi la stres.

Influenţa alimentaţiei vacilor asupra calităţii laptelui

În numărul trecut al revistei am scris despre câte putea afla acum o sută de ani un crescător francez, dacă citea o carte de specialitate intitulată „Alimentaţia raţională a animalelor domestice”, autor Raoul Gouin.

Om sau animal, viaţa începe cu un strop de lapte

Prin urmare, putem spune că procesul de creştere şi dezvoltare a organismului este rezultanta hiperplaziei şi hipertrofiei celulelor şi a ţesuturilor. La toate mamiferele (animale care nasc pui vii şi se hrănesc cu lapte), dezvoltarea intrauterină a fetusului este asigurată de fluxul de nutriente strecurate selectiv prin placentă, din sângele mamei.