Reclama header big full
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma

VALAHA CU COARNE ÎN TIRBUŞON recucereşte Banatul

Publicat: 26 iulie 2018 - 12:40
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

În judeţul Timiş, rasa de oi Valahă cu coarne în formă de tirbuşon a fost absentă cu 20-30 de ani în urmă. Iată că în prezent interesul pentru aceste oi creşte simţitor. În registrul genealogic al acestei rase sunt înscrise în acest an 3300 de oi şi berbeci, iar în judeţul Timiş, de câţiva ani s-au înfiinţat trei exploataţii private cu un efectiv de peste o mie de oi.

Ce anume a făcut ca această oaie, aflată în pericol de dispariţie, să devină atractivă pentru oierii bănăţeni?

Ratca_b

Un istoric controversat
Cel mai probabil, rasa de oi Valahă cu coarne în tirbuşon a fost adusă în perioada ocupaţiei romane în Dacia, susţin oamenii de ştiinţă Ryder şi Stephenson (1968), provenind din zona Egiptului şi din Africa de Nord-Est. O altă variantă, susţinută de cercetătorii din Ungaria, este că aceste oi au pătruns în zona Carpaţilor în cursul marilor migraţii, fiind adusă din zona Iranului.
Un erudit om de ştiinţă român, profesorul universitar Condrea Drăgănescu, care a realizat chiar o monografie, susţine - documentat - că oaia Valahă cu coarne în formă de tirbuşon este una dintre rasele grupului filetic egiptean vechi (Ovis paleoegiptica), crescută în sud-vestul României, în Ungaria, Serbia şi Muntenegru. Surse istorice indică existenţa unui trib valah în această arie, pe baza căreia renumiţi oameni de ştiinţă - Buffon (1780), Darwin (1865) şi alţii - au botezat-o Valaha, iar sârbii o numesc Vlaskavitoroga (Valahă cu coarne în tirbuşon). În Ungaria, care deţine cele mai multe efective din această rasă în perioada actuală, este numită Racka (sârb), pe motivul că era crescută în efective mari în zona Serbiei şi Muntenegrului. În realitate, ea este oaia unor vlahi români care prin transhumanţă au ajuns în spaţiul sârbo-muntenegrean.
Denumirea de oi Raţca a fost preluată şi folosită uzual apoi şi în zona Banatului, dar denumirea corectă actuală trebuie să fie Valaha cu coarne în tirbuşon, chiar dacă unii crescători îi spun simplu oaia valahă.
În Serbia, în momentul de faţă, dacă mai sunt câteva zeci de exemplare în zona Vârşeţ, lângă graniţa Serbiei cu România.
Cele mai mari efective de oaie Valahă cu coarne în tirbuşon le deţin ungurii (circa 20.000), în două varietăţi: albă (lâna albă şi jarul de pe faţă şi membre ruginiu) şi neagră.
În România, au existat efective de câteva zeci de mii la crescători privaţi din judeţul Caraş-Severin, în zona Dognecea, în patru localităţi: Forotic, Doclin, Biniş şi Comorâşte. De aici, în anul 1960 au fost exportate oi şi berbeci în Ungaria pentru nucleul de conservare.
În anul 2000, un studiu efectuat de Gabriel Vicovan şi Maria Sauer, a scos în evidenţă că în zona tradiţională de creştere mai erau 2058 de oi Raţca, ceea ce indică o situaţie critică a rasei, fiind în pericol de dispariţie.

Ratca_b

Mai productive, dar mai pretenţioase
Oile Raţca sunt mai performante pentru producţia de lapte comparativ cu oile Ţurcană, dar şi mai pretenţioase. În ultimii zece ani laptele de oaie a fost şi este tot mai căutat şi mai bine plătit (2,5-3 lei/litru) şi, ca urmare, interesul pentru aceste oi a crescut simţitor şi continuă să crească în perioada actuală.
În judeţul Timiş, rasa a fost absentă cu 20-30 de ani în urmă, dar de câţiva ani s-au înfiinţat trei exploataţii private cu un efectiv de peste 1000 de oi, din care una performantă a crescătorului Florin Vâşcu, din localitatea Diniaş, care mulge mecanic 500 de oi.

Caracteristici diferite faţă de Ţurcană
Această rasă este asimilată, momentan din cauza efectivelor încă mici, ca varietate la rasa Ţurcană, dar o asemenea clasificare nu este reală.
Studiile efectuate la Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Ovine şi Caprine Caransebeş au scos în evidenţă că oile Valahe cu coarne în tirbuşon nu se pretează pentru transhumanţă, nu se pot adapta în zona montană, nu pot ierna în câmp deschis şi nu preferă să stea în ploaie. Lâna acestor oi este tot mixtă (fibre groase, intermediare şi fine în şuviţă) de culoare albă sau neagră, dar cu o pondere mai mică a fibrelor de lână fine, comparativ cu Ţurcana. Şuviţele de lână sunt ondulate, cu aspect de lână creaţă, diferită de şuviţa de la Ţurcană, care are aspect de ţurţure.
Culoarea neagră este recesivă faţă de cea albă, iar la Ţurcană este invers, adică dominantă. De la distanţă mică, oile Valahe cu coarnele în tirbuşon se diferenţiază fenotipic evident, prin coarnele lungi, ascuţite şi răsucite în tirbuşon, plasate pe creştet în forma literei V, dar şi prin lâna ondulată. Sub aspect productiv, s-au constatat diferenţe mai mici între aceste două rase, oscilante şi deseori nesemnificative.

200-270 kg de lapte/lactaţie
Doar la producţia de lapte rasa Valahă cu coarne în tirbuşon are un potenţial mai ridicat, în medie 134 kg lapte/lactaţie, dar frecvent se evidenţiază oi cu 200-270 kg lapte.
În registrul genealogic al acestei rase sunt înscrise în acest an 3300 oi şi berbeci, cu scopul de a evidenţia, după controlul producţiei de lapte, exemplarele performante care produc peste 200 kg lapte pe lactaţie. Oile Valahe cu coarnele în tirbuşon fac obiectul unui program de cercetare la SCDCOC Caransebeş, pentru a pune în evidenţă riscurile şi avantajele în vederea elaborării unui program de identificare, ameliorare, conservare şi promovare a acestei rase.
În viitor, unele controverse legate de oile Valahe cu coarnele în formă de tirbuşon se pot lămuri prin analiza cluster şi prin utilizarea metodelor de genetică moleculară, pentru precizarea distanţei genetice între rase şi a timpului de la separare.
Necesitatea social-culturală şi genetică a conservării rasei Valahă cu coarne în tirbuşon, cândva mândria Banatului, trebuie sprijinită de organele de stat prin stimulente şi prin organizarea unui parc naţional al acestei rase.

PE ULTIMUL LOC ÎN UE LA VARIETATEA RASELOR INDIGENE
Rasele indigene de oi au un rol esenţial în sistemele de producţie tradiţionale, care se bazează pe costuri reduse şi pe folosirea resurselor furajere - îndeosebi din zona montană - mai puţin preferate de alte specii de animale domestice.
Cu un efectiv de peste 15 milioane de ovine şi caprine, din care 13,5 milioane ovine, România este în topul ţărilor din Uniunea Europeană, ocupând locul III după Regatul Unit al Marii Britanii şi Spania (sursa APIA 2017). Însă în clasamentul raselor indigene ocupăm un loc codaş, cu numai 13 rase: Ţurcană, Ţigaie, Valahă cu coarne în tirbuşon, Raţca, Ţigaia Ruginie, Merinos de Transilvania, Merinos de Palas, Merinos de Cluj, Merinos de Suseni, Oaia cu Cap Negru de Teleorman, Karakul, Rasa de Lapte Palas şi Rasa de Carne Palas, pentru care se pot elibera certificate de origine. Deşi avem puţine rase de oi, opt dintre acestea sunt în pericol de abandon (dispariţie) conform Agenţiei Naţionale pentru Zootehnie G.K. Constantinescu din Bucureşti, şi anume: Valaha cu coarne în tirbuşon, Merinos de Palas, Merinos de Cluj, Merinos de Transilvania, Merinos de Suseni, Oaia Cap Negru de Teleorman, Karakul de Botoşani şi Ţigaia Ruginie.

Ioan PADEANU
Sorin-Octavian VOIA
USAMVB Timişoara

 

Un articol publicat în revista Ferma nr. 10/215 (ediţia 1-14 iunie 2018)

 

Vizualizat: 952 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Video

Priorităţile UNCSV pentru 2019

Priorităţile UNCSV pentru 2019

Interviu cu Florentin Bercu, director executiv al Uniunii de Ramură Naţională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Musca asteapta tractorul autonom Dan Herteg, investitii de aproape un milion de euro
Cultura anului 2017

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2017?