Reclama header big full
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Unde te duci tu, mielule: la tarabă sau la TIR?

Publicat: 18 decembrie 2018 - 00:29
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Pe reţelele de socializare au circulat şi anul acesta o mulţime de imagini create în aşa fel încât să inspire milă pentru mieluţii sacrificaţi de Paşti, dar unii dintre oierii noştri nu s-au lăsat sensibilizaţi de aceste mesaje şi au făcut ceea ce ştiu ei să facă mai bine în zilele respective: au ieşit în pieţe, au tăiat, au jupuit, au cântărit şi au încasat banii mult râvniţi.

 

De partea cealaltă, clienţii, fiindcă fără cerere oferta s-ar blegi, au plecat acasă cu carcasa în sac, fără ca inimile lor să se înmoaie de milă pentru mieii prefăcuţi mintenaş în friptură şi drob. I-am sunat pe câţiva oieri să aflu cum au mers vânzările anul acesta de Paşti.

oieri din Soldanu_b

Clienţi mulţi la poartă
Gheorghe Nicolae creşte vreo câteva sute de oi din rasa Merinos în comuna Şoldanu din judeţul Călăraşi. Despre el şi ceilalţi oieri din localitate am scris un articol publicat în revista Ferma nr. 5 (188) din 15-31 martie 2017, subiectul fiind lipsa păşunilor pentru turmele din sat, în condiţiile în care izlazul, arat cu ani în urmă şi cultivat cu plante furajere, a fost câştigat de alţi fermieri pentru o perioadă de câţiva ani, Gheorghe şi ceilalţi oieri rămânând să-şi păşuneze oile pe marginea căii ferate şi pe lângă un canal de irigaţii. Situaţie frustrantă căreia unii crescători de oi nu i-au mai rezistat şi şi-au vândut animalele. Reducerea efectivelor în comună l-a avantajat, însă, pe Gheorghe, fiindcă nu a mai avut concurenţă la vânzarea mieilor. Sătenii s-au bulucit la poarta lui, să cumpere fie carcasa întreagă, fie o jumătate, după cum i-a ţinut punga. ”Anul trecut am vândut în Bucureşti, la piaţa Apărătorii Patriei, unde închiriam o tarabă, dar anul acesta am vândut de acasă. Cea mai grea carcasă a avut 25 kg. Vreo 30 au avut între 20 şi 25 kg, iar vreo 60 de miei sacrificaţi au cântărit între 18 şi 20 kg, restul fiind mai uşori”, mi-a relatat oierul călărăşean. Acesta a păstrat 80 de mieluţe, fiindcă e decis să facă ameliorare genetică. A cumpărat berbeci cu certificat de origine de la ICDCOC Palas, plătind 2500 de lei pentru un exemplar, a aplicat pentru încasarea SCZ şi vrea să introducă în COP mieluţele păstrate şi produşii din anii următori. Marea lui grijă rămâne însă păşunatul oilor. Primăria Şoldanu a licitat recent şi celălalt izlaz, cel de 40 ha, terenul fiind câştigat pentru 5 ani de un fermier local şi în felul acesta jocul a fost închis. În primăvara asta, oile lui Gheorghe Nicolae au intrat pe o tarla cultivată cu grâu şi proprietarul a sunat la 112, ca să intervină poliţia. Oierul a bătut la uşa primăriei din Budeşti, localitate învecinată cu Şoldanu, şi edilii de acolo i-au promis că îi vor închiria o bucată de izlaz, fiindcă localnicii ar deţine animale puţine şi ar mai rămâne loc şi pentru turma lui.

Oi cu miei_b

Ce se-ntâmplă cu mieii nesacrificaţi de Paşti?
Pavel Iovăneasă, cunoscut fermier din Tara Haţegului şi şef de asociaţie de crescători de ovine, mi-a spus că vânzările au mers bine, oierii hunedoreni beneficiind de deschiderea punctelor de sacrificare cu o săptămână şi mai bine înainte de Paştile ortodocşilor, pentru clienţii de rit catolic. ”Au fost puncte de sacrificare amenajate la Haţeg, în Valea Jiului şi la Deva. Preţurile au variat între 20 şi 25 de lei/kg de carcasă. Eu am vândut cu 23 de lei la piaţă. Cea mai grea carcasă a fost de 17,300 kg. Mielul acela a avut 7,300 kg la fătare. Au început fătările în timp util şi mieii au avut timp să crească”, mi-a detaliat Iovăneasă. Fermierul se întreabă însă ce vor face crescătorii de oi mai departe cu mieii care nu au fost sacrificaţi, fiindcă numărul acestora e destul de mare. Aşteaptă cu toţii să vadă cum vor evolua preţurile pentru mieii care vor fi vânduţi în această vară pe pieţele din ţările arabe. Oierii au fost mereu nemulţumiţi de preţul oferit de comercianţi, numiţi generic samsari.
Cu toată această nemulţumire pe care o auzi deseori exprimată pe la târguri şi stâne, Constantin I. Manolache, oier renumit din comuna Todireşti, jud. Vaslui, preferă să vândă mieii în viu intermediarilor, fără să-şi mai bată capul cu sacrificarea şi comercializarea lor la tarabă. ”N-am vândut miei de Paşti. Oricum, sunt mici, au fătat oile mai târziu, în jur de 20 februarie. Eu am vreo 400, cu ale fratelui meu şi ale unui nepot se adună vreo 1000 de miei. Îi vom vinde la TIR, undeva pe la sfârşitul lui mai. Clienţii noştri sunt din Tulcea, au acolo ferme de îngrăşare, de unde îi vând ei mai departe, la export. N-am avut probleme cu banii, i-am primit întotdeauna potrivit înţelegerii, deşi am auzit că alţii au păţit-o, au dat mieii şi n-au mai văzut banii”, mi-a povestit baciul Manolache, aflat la saivan, fiindcă auzeam behăiturile oilor şi mieilor. Fermierul mi-a mai precizat că deţine berbeci cu certificat de origine, din rasa Turcană, fiind achiziţionaţi de la ferme din }ara Haţegului.

Oi_b

Practici şi rute balcanice
Dan Petrescu - da, faimosul oier protestatar, ajuns până la Bruxelles alături de ceilalţi doi companioni ai săi, Gheorghe Dănuleţiu şi Ioan Sterp, amândoi din Jina Sibiului - mi-a spus cu năduf că abia a vândut 30 de miei clienţilor din Curtea de Argeş. ”Vânzarea a fost foarte slabă. Mai slabă decât în alţi ani. Nu mai cumpără lumea, poate nu are bani, cine ştie? Altădată vindeam 100 - 150 de miei. Merge însă bine bişniţăreala. Au venit turcii cu TIR-urile şi au cumpărat ei. Îi duc în Bulgaria şi îi vând apoi ca miei bulgăreşti. Îi duc şi în Italia. Le-am dat şi eu miei necrotaliaţi, fiindcă medicul veterinar concesionar mi-a cerut 7,8 lei pentru o crotalie şi n-am vrut să-i dau banii. Miei mai am vreo 400, îi ţin după oi, poate îi dau după 1 mai”, mi-a expus oierul argeşean situaţia sa.
Dan Petrescu nu va urca turma sa la munte nici anul acesta, după ce a pierdut anul trecut licitaţia organizată de primăria Curtea de Argeş pentru păşunile deţinute în Munţii Făgăraş. La vremea respectivă, el a acuzat nereguli grave, susţinând că fermierul câştigător, în complicitate cu medicul veterinar concesionar, măsluise numărul animalelor, ca să poată obţine în acte încărcătura minimă la hectar. Am scris pe larg despre tot acest scandal, într-un articol intitulat ”Inspectori la stână”, publicat în Ferma nr. 17 (200), 1-15 octombrie 2017. În vara trecută, oierul şi-a păscut turma prin împrejurimile oraşului Curtea de Argeş. Mi-a spus la telefon, cu ocazia documentării acestui articol, că ar avea spre folosinţă în apropierea oraşului, pe lângă alte terenuri, o parte dintre acestea proprietate personală, şi două bucăţi de izlaz comunal de 28 ha şi de 30 ha, dar nu în baza unui contract care să-i permită încasarea subvenţiei pentru suprafaţă. ”Am plătit anul trecut o taxă de păşunat de 20 de lei, dar am auzit că taxa va fi mărită anul acesta la 350 lei/ha, fără ca eu să încasez subvenţii”, s-a plâns Dan Petrescu, de altfel încrezător în capacitatea sa de a ieşi din situaţiile nefavorabile. E mulţumit, printre altele, că brânzeturile de primăvară din magazinul lui din Curtea de Argeş sunt apreciate de clienţi.

 

CONCLUZII
Pentru unii oieri sărbătoarea Paştilor a fost o ocazie excelentă ca să-şi vândă mieii, fie la piaţă, fie acasă, în timp ce alţii au preferat să mai aştepte şi să vândă comercianţilor conectaţi la pieţele din ţările arabe. Un miel sacrificat şi vândut pentru mesele pascale poate aduce mai mulţi bani decât unul vândut în viu samsarilor, dar la piaţă sunt vânduţi mai puţini miei, în orice caz nu cu sutele, cât cumpără dintr-odată o firmă. Este adevărat că printre comercianţii serioşi îşi fac vânt spre târle şi tot soiul de escroci care dispar apoi cu camionul plin cu animale, fără să achite vreodată preţul mărfii behăitoare.

 

Un articol publicat în revista Ferma nr. 8/213 (ediţia 1-14 mai 2018)

 

Vizualizat: 166 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga În 'pole position' cu BASF Sorin Chelmu, în vizita la INDAGRA
Cultura anului 2017

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2017?