Reclama header big full
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Un oier în împărăţia verzelor din Slobozia Moară

Publicat: 11 februarie 2019 - 13:18
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Rasa de oi Bergamasca, originară din Italia, este la noi, ca să zic aşa, o ”rara ovis”. Sunt numai doi crescători în toată ţara care au o turmă formată din exemplare aparţinând acestei rase mediteraneene. Unul se află în Teleorman, iar celălalt în Dâmboviţa, în localitatea Slobozia Moară, cunoscută mai degrabă pentru culturile de varză şi cartofi decât pentru creşterea oilor.

Într-o zi de sâmbătă, când fulgii de nea dansau frumos în văzduhul ceţos, am pornit la drum, spre şesurile Dâmboviţei, ca să văd cu ochii mei cum arată oaia Bergamasca, despre care auzisem că întruneşte o sumă de calităţi.

George Olteanu_b

Miei albi, miei negri
Câmpurile cultivate peste an cu varză şi cartofi zac acum sub stratul de zăpadă. Unde în toamnă era forfotă de fermieri, zilieri şi tractoare cu remorci, acum e pustiu. Abia vezi câte o pasăre singuratică sărind dintr-o tufă într-alta. E timpul odihnei şi pentru pământ, şi pentru cultivatori. Nu e, însă, vreme de stat degeaba pentru oieri. Au început fătările, ţarcurile s-au umplut cu miei şturlubatici, stăpânii turmelor nu au linişte. ”M-am trezit la patru azi-dimineaţă”, îmi spune George Olteanu, când ne întâlnim la saivanele din marginea satului. Doi câini ciobăneşti mari şi negri, din rasa Românesc Corb, latră gros, legaţi pe la colţurile saivanului. La munte, în faţa lor, ursul nu ar avea nici o şansă. Intrăm în curte, ocolim şi câinele zvelt şi puternic, de origine rusească, de asemenea legat, şi intrăm într-unul dintre saivane. Miei albi şi miei negri ţopăie cât e locul de mare, printre oi. Unii dintre ei, sătui de alergat, îşi înfig boticul sub burta mamelor lor şi încep să sugă. ”Multe sunt cu doi şi chiar cu trei miei”, precizează Olteanu. Câte un miel se opreşte, interesat de şireturile ghetelor mele, le molfăie un pic, apoi ţâşneşte iar să alerge. Femelele de Bergamasca sunt uşor de distins între cele din rasele româneşti Oaia cap negru de Teleorman şi Ţurcană, reprezentantă mai ales de oacheşe. Rasa originară din Italia seamănă mult ca alură cu Oaia cap negru de Teleorman, numai că este complet albă. Saivanul e un mic fief al metişilor. Sunt şi miei din rase pure, dar şi o sumedenie de hibrizi la producerea cărora au contribuit berbeci de Bergamasca, de Cap Negru de Teleorman sau de Ţurcană. ”Am miei care au 6-7 kg la fătare”, mă asigură oierul.

Ferma George OlteanuClick pe poza pentru galerie!

Lapte prin canafas
George Olteanu a crescut într-o familie care avea oi. Nu multe, câteva zeci de capete, uşor de hrănit pe imaşurile puţine ale comunei. ”Eu am absolvit un liceu teoretic la Răcari, dar de vreo 15 ani mă ocup de creşterea oilor. La 12 ani mulgeam oile singur. Un frate era în armată, un altul la şcoala de şoferi, tata se mai aghesmuia, iar eu rămâneam să mulg 15 capre şi o sută de oi. Mă legam cu o frânghie, când mulgeam, ca să nu mă ia animalele târâş”, îşi aminteşte fermierul. Odată a vrut să aibă în turmă oi din Teleorman, din cele cu capul negru: ”Am dat un milion şi jumătate de lei, din aceia vechi, pe o mieluţă. Bătrânul m-a certat, că aş fi dat prea mulţi bani. Am hrănit-o cu laptele de la vacile lui. Apoi m-am dus şi am mai luat câteva mieluţe, dând mai puţini bani. Aşa am ajuns să pripăşesc rasa asta la mine în curte”.
Omul nu e, aşa cum ar putea părea, un colecţionar de rase de ovine. Mai degrabă îl interesează să aibă animale productive, rase mixte, bune de carne şi de lapte, şi pe care să le poată hrăni cu resursele din şes: ierburile de pe marginea digului, cartofii rămaşi pe câmp după recoltat, căpăţânile de varză acoperite de zăpadă, furajele îngrămădite sub acoperişul unui saivan. Rasa Bergamasca a ajuns în ograda lui dintr-o întâmplare: ”Naşul meu a fost într-o vizită în Italia şi a cumpărat de acolo câteva oi cu un berbec. El nu e crescător de oi, dar i-au plăcut şi a vrut să le aibă acasă. Le-a ţinut o vreme, apoi mi le-a dat mie. Acum am peste o sută de exemplare”. Bergamasca e o rasă mai de şes, nu o văd adaptată la condiţiile climatice ale Carpaţilor noştri, unde regină e Ţurcana. Mănâncă tot ce apucă, nu e mofturoasă. Produce în cantităţi apreciabile lapte, carne şi lână. O rasă productivă, aşa cum îi place lui George Olteanu. A metisat Cap Negru de Teleorman cu Bergamasca. Îmi arată mielul, abia fătat. Are blana gri închis. Oierul, orientat către piaţă, mixează şi laptele oilor cu laptele caprelor. ”Eu le mulg, ajutat de un cioban. Laptele îl strecor de două ori, o dată la stână prin tifon, a doua oară prin canafas, după ce îl aduc acasă. Crinta şi găleţile sunt din inox alimentar”, precizează Olteanu. Telemeaua din Slobozia Moară ajunge la un comerciant din Bucureşti.

Oi premiante
”Hai să-ţi arăt şi berbecii!”, mă invită oierul, îndreptându-se spre maşina de teren. Drumurile sunt înzăpezite, acoperite cu gheaţă şi brăzdate de făgaşe adânci. Ajungem curând pe marginea unui canal lung de mulţi kilometri. E canalul care colectează primăvara surplusul de apă din câmp şi-l deversează în râul Dâmboviţa. Din păcate, canalul acesta nu e de nici un folos cultivatorilor de varză şi cartofi, în timpul zilelor secetoase, fiindcă nu a fost gândit şi săpat ca un canal de irigaţii. În acest renumit bazin legumicol din sudul judeţului Dâmboviţa, culturile sunt udate cu apa extrasă din puţuri. Malurile înierbate ale canalului sunt, însă, de primăvara din vreme până când cad zăpezile, singura păşune pentru oile lui Olteanu. Izlazul comunal s-a tot împuţinat, fiind arat de localnici ca să-l cultive. Oierul din Slobozia Moară face primăvara stână, undeva, în apropierea canalului. Fâşia asta de pământ aparţine Apelor Române şi nu este eligibilă pentru subvenţiile europene. Coborâm pe panta înzăpezită până la podul de gheaţă din albia canalului. Oile sunt dincolo, la câţiva paşi, pe un câmp cu căpăţâni de varză îngheţate. Apăsăm cu talpa piciorului drept stratul de gheaţă. Pare să fie rezistent. Călcăm apoi cu grijă, până reuşim să trecem pe malul celălalt. Urcăm panta şi iată-ne pe câmpul drept. În faţa noastră e cârdul de oi. Le văd cum apucă cu dinţii de căpăţâna de varză, o rup apoi rumegă. Oile sunt în paza lui Ion, eternul cioban Ion, acum într-o versiune zgribulită. Un câine sur ne latră cu hotărâre, apoi se potoleşte. Doi berbeci Bergamasca se apropie de noi. Sunt masivi, au spinarea lată, ai putea pune o tablă de şah, dacă ar sta locului. Rasele de oi s-au răspândit pe pământ umblând pe picioarele lor, acum ajung în patrii noi în remorca unui camion. În ţara de origine, nu ştiu dacă oile acestea au avut parte de astfel de ierni şi dacă s-au hrănit cu căpăţâni de varză scoase de sub zăpadă. Pare că s-au adaptat în şesul Dâmboviţei. Anul trecut, în primăvară, oierul a participat la o expoziţie organizată la Fundulea. A luat premiul I, pentru trei femele de Bergamasca.

George Olteanu creşte oi, capre şi porci
Fermierul a fost înscris în programul ministerial pentru salvarea raselor Mangaliţa şi Bazna. ”Am făcut cerere la Direcţia Agricolă şi am primit zece purcei. Mai avusesem înainte o scrofiţă de Mangaliţa. Mi-a zis cineva că îmi trebuie doi ani ca să-i fac de 120 de kg. Eu i-am adus la greutatea asta din mai până în noiembrie. I-am hrănit cu zer, cu porumb şi orz. Am primit 13 lei/kg la abator. Am auzit că mai sunt vreo 700 de gospodari pe lista de aşteptare în judeţ. Eu i-am primit de la un furnizor din Dâmboviţa, am înţeles că statul i-a subvenţionat cu 250 de lei bucata. Am păstrat o scrofiţă, hai să ţi-o arăt!”, mă invită George Olteanu. Intrăm în adăpostul din spatele casei. Mai întâi văd o scroafă din rasa Duroc. Stă singuratică într-un mic grajd metalic, având deasupra o lampă care emite o lumină roşiatică. Animalul e masiv, cu spinarea lată şi păr maroniu. Văd apoi câţiva porci dintr-o rasă comună. Mangaliţa e într-un alt grajd. Cu părul ei alb şi încârlionţat, pare o oaie. Una mică şi dolofană. Ieşim din grajduri. Ninsoarea s-a înteţit. Fulgii dansează frumos în văzduhul ceţos. Cultivatorii de varză şi cartofi din Slobozia Moară stau la căldură şi fac planuri pentru noul sezon agricol, care bate la uşă. Crescătorii de oi şi capre sunt deja în toiul muncii.

 


Un articol publicat în revista Ferma nr. 2/229 (ediţia 1-14 februarie 2019)

Vizualizat: 701 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten
reclama art afetr lead

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Video

Hibridul SY Experto - producţie record

Hibridul SY Experto - producţie record

Chiar dacă anul agricol nu a fost unul uşor, Cosmin Micu a obţinut o producţie medie de 4375kg/ha la floarea soarelui de pe cele 75ha cultivate cu hibridul SY Experto de la Syngenta. Hibridul high-oleic SY Experto se remarcă printr-o toleranță foarte bună la mană, rezistenţă la frânge şi 87% conţinut de acid oleic.

 

Interviu cu Cosmin Micu, fermier

Procereal Agrosan, loc. Mănăştur, jud. Arad.

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Sistemul de ghidare Trimble GFX-750 testat la Soc. agricola AgroSlavia Cum își gestionează drenarea cei de la Campo d'Oro cu ajutorul sistemelor Trimble de la Vantage
Valorificarea producţia de cereale

Cum veţi valorifica producţia de cereale de anul acesta?