Tânăr oier: Ceilalţi crescători mulg de la o sută de oi cât mulg eu de la 20

Casă, masă, rasă...

„Vreau să am trei grupe de câte 30 de animale cu care să pot gestiona producţia de lapte şi fătările. Animalele mele dau un randament foarte bun şi constant, pentru că eu nu le exploatez la maximum şi le asigur tot confortul şi hrana sănătoasă de care au nevoie. Prin selecţie continuă se poate ajunge, desigur, la producţii superioare. Dar aici intervin şi condiţiile de furajare. Animalele mele sunt hrănite cu fân de lucernă, fâneaţă, orz, şrot de soia şi premix pentru oi de lapte”, argumentează tânărul. „Principiile noastre sunt clare şi respectă acea regulă sfântă care spune că dacă vrei să faci performanţă trebuie să ai casă, masă şi rasă!”, îl completează tatăl său - Virgil, care este motivat de ideea de a produce pe plan local şi a nu mai depinde atât de mult de importuri.

Brânzeturi premium

De partea de procesare se ocupă mama sa, Delia. Ea preia laptele acasă şi îl prelucrează. Face diferite brânzeturi, de la telemea şi caş, până la tot felul de specialităţi, cum ar fi brânză cremă cu sâmburi de dovleac sau cu paprika, caş cu miez de nucă. „Încercăm să ne orientăm spre o piaţă mai nişată. Pe viitor poate vom face şi ceva combinat cu miere. Cel mai rafinat produs şi cel mai căutat este brânza cremă cu seminţe de dovleac. Tot ce producem vindem. De exemplu, acum nu avem absolut nimic pe stoc. Aproape că nu facem faţă cererilor. Dar lucrăm cu liste de aşteptare şi în final toată lumea este mulţumită”, m-a asigurat Alex.

Clientelă fidelă

Neavând cantităţi mari, acesta a fost obligat să-şi proceseze singur laptele, recunoscând că cel mai greu i-a fost să stârnească acea curiozitate a consumatorului. „De aceea noi ne-am limitat la a vinde produsele noastre pe plan local, deşi oferim calitate premium. Avem clientela noastră, unii sunt chiar abonaţi. Facem şi livrări la domiciliu în Arad pe bază de comenzi. Mai vindem sâmbăta şi la piaţă. Am avut parte de o publicitate favorabilă din partea celor care ne cunosc deja produsele, mai ales prin intermediul reţelelor de socializare”, admite tânărul fermier.

Discriminare: niciun leu de la stat pentru mica fermă de elită

„Pentru subvenție ar trebui să am măcar 50 de capete, iar mie la 20 şi ceva de ani, fără o investiţie mare, mi-ar fi fost imposibil să îndeplinesc acest criteriu. Ceilalţi crescători mulg de la o sută de oi cât mulg eu de la 20. Unde mai pui că dacă aş avea o sută de oi la muls şi o producţie medie zilnică pe cap de animal de 3 litri, ar trebui să procesez o cantitate foarte mare de lapte şi pentru asta aş avea nevoie deja de o mică fabrică de prelucrat laptele”, afirmă Alex.

O altă piedică pe care a întâmpinat-o până acum se referă la sprijinul cuplat acordat pentru animalele cu origine care produc lapte în zona de câmpie. „E nevoie de un efectiv minim de 150 de animale. Cei de la minister ar trebui să-i sprijine şi pe cei care fac selecţie cu un număr mic de animale. Pentru că selecţia nu o poţi face cu un număr mare de animale. E greu de ţinut sub control 500 de oi, pe când mie cu o sută mi-ar fi mult mai uşor. Sunt cu ochii pe ele tot timpul, le cunosc mult mai bine. Le ştiu ascendenţa fiecărui animal. Montele mele sunt dirijate”, se justifică viitorul zootehnist.

Cu gândul la propriul abator

Anul acesta probabil va obţine şi primii bani de subvenţie, în condiţiile în care va reuşi să atingă numărul minim de oi mame în exploataţie, respectiv 50. Cu suma pe care o va încasa speră să-şi acopere măcar costul tratamentelor. Dacă totul va decurge conform planurilor, în viitor şi-ar dori să înfiinţeze şi un mic abator în care să sacrifice animale. „Dar nu m-aş rezuma doar la asta, ci aş vrea să îmi procesez carnea şi să venim pe piaţă cu specialităţi din carne de oaie - pastramă, carne de mici, cotlet, cârnăciori, carne pentru grătar, etc. Şi astfel aş vinde direct de la producător, fără intermediari”, încheie tânărul arădean.

Cum a pus Alex bazele fermei sale, cum furajează şi cum mulge oile Lacaune citIţi AICI!

STABULAȚIE VS. PĂȘUNAT
Până acum, Alex Culda nu a luat nici o subvenţie pentru că, spune el, în România, regulamentul de eligibilitate pentru subvenţia pe cap de oaie e destul de prost gândit. În sensul că nu se face diferenţa între un crescător care ţine animalele pe câmp fără costuri de stabulaţie şi altul care are în exploatare oi de rasă ce necesită o îngrijire mai specială.

un reportaj de
LIVIU GORDEA