Kwizda
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma

Sisteme de creştere a păsărilor

Publicat: 10 iulie 2018 - 01:43
Comenteaza   | Print | Trimite unui prieten

Creşterea păsărilor în România şi în spaţiul european este o activitate zootehnică bine legiferată, dar şi bine structurată tehnologic, în trei categorii: creştere şi exploatare în sistem extensiv (gospodăresc); creştere şi exploatare în sistem semi-intensiv; creştere şi exploatare în sistem intensiv şi super-intensiv. 

Reglementările europene transpuse în legislaţia românească stabilesc foarte clar criteriile ce trebuie respectate pentru creşterea şi exploatarea păsărilor. Vi le reamintim în cele ce urmează.

Gaini_b

Sistemul extensiv (gospodăresc)
Creşterea şi exploatarea păsărilor în sistem gospodăresc se practică pe scară largă în gospodăriile ţărăneşti din România şi reprezintă o activitate sezonieră iar, în general, producţia obţinută este folosită pentru consum propriu.
• Avantajele acestui sistem sunt:
- Păsările prezintă o stare de sănătate relativ bună;
- Nu necesită lucrări deosebite în perioada de creştere;
- Carnea sau ouăle obţinute sunt căutate datorită calităţilor lor organoleptice;
- Nu necesită investiţii deosebite.
• Dezavantajele acestui sistem sunt:
- Nu se poate realiza un control al factorilor de microclimat;
- Rentabilitatea unei ferme de acest gen este negativă;
- Producţia de carne sau de ouă este influenţată de factorii climaterici, ea devenind astfel sezonieră;
- Numărul de ouă per pasăre este deosebit de mic raportat la consumul de furaj;
- Consumul de furaj/kg carne este foarte mare; la fel şi timpul de obţinere a producţiei de carne;
- Nu se pot pune în evidenţă în totalitate caracterele productive ale păsărilor.

Sistemul semi-intensiv
Creşterea păsărilor în sistem semi-intensiv combină sistemul gospodăresc (extensiv) cu elemente de tehnologie din sistemul intensiv şi se practică în următoarele forme: creşterea pe aşternut permanent; întreţinerea pe aşternut permanent şi pe stinghii de odihnă; creşterea pe aşternut permanent şi acces liber în padoc.
În această categorie intră creşterea puilor de carne în sistem tradiţional, conform regulamentului european CE nr. 543/2008 art. 11; creşterea puilor de carne în sistem ecologic; creşterea găinilor în sistem free-range - notarea sistemului de creştere pe ou cu cifra 1; creşterea găinilor ouătoare în sistem ecologic - notarea oului după sistemul de creştere cu cifra 0.
• Avantaje:
- Factorii de microclimat sunt controlaţi riguros, astfel producţia de carne sau de ouă nu mai este sezonieră;
- Asigură o producţie mare de carne, respectiv o producţie mare de ouă/pasăre (270-305 ouă/găină);
- Rentabilitatea economică este mare, astfel o microfermă cu un efectiv de 300 capete poate asigura un venit rezonabil unei familii de fermieri;
- Starea de sănătate a păsărilor este destul de bună;
- Numărul de păsări per 1 mp de construcţie este destul de mare (6-7 păsări/mp în cazul găinilor ouătoare şi de 12-15 pui mp în cazul celor de carne).
• Dezavantaje:
- Se realizează o densitate destul de mică a păsărilor per mp;
- Pe timp de vară, în adăpost se formează praf, care provoacă probleme respiratorii efectivelor de păsări;
- Pe timp de iarnă creşte umiditatea din adăpost.

Particularităţi ale sistemului de creştere ecologică
Unele tehnologii de creştere şi exploatare a păsărilor necesită asigurarea unui confort biologic maxim şi obţinerea cărnii “organice” fără riscuri alimentare privind consumul acestor categorii de produse obţinute. Trebuie reţinut principiul general potrivit căruia această tehnologie nu se referă doar la condiţiile de exploatare a efectivelor de păsări. Astfel, pentru obţinerea acestui tip de produs trebuie respectate reglementări deosebit de stricte cu privire la transportul, sacrificarea, cât şi la procedeele de procesare şi de etichetare a acestora.
Activitatea de creştere şi exploatare este marcată de anumite restricţii cu privire la:
- Densitatea păsărilor în adăpost şi în padoc: nu trebuie crescuţi mai mult de 11 pui/mp în hală şi trebuie asigurată o suprafaţă minimă în padoc de 2 mp/cap;
- Construcţiile nu trebuie să depăşească 400 mp în cadrul unei ferme;
- Durata de creştere şi de îngrăşare a puilor de carne trebuie să fie de minimum 56 de săptămâni, ceea ce impune hibrizi de carne cu o viteză de creştere mult mai lentă;
- Din punct de vedere al furajării, nu se folosesc biostimulatori sau nutreţuri de origine animală;
- Deplasarea puilor de la fermă la abator trebuie să se efectueze în maximum 2 ore sau pe o distanţă de maximum 100 km.
Tehnologia se apropie foarte mult de sistemul de creştere extensiv, ceea ce asigură o carne de calitate din punct de vedere organoleptic, textură, savoare, suculenţă a cărnii etc, apropiată de cea a păsărilor din gospodăriile populaţiei.
Însă costurile de producţie sunt mai mari, în primul rând din cauza duratei mari de creştere (minim 56 săptămâni), cât şi a impunerii unor reglementări foarte stricte şi în general costisitoare, care se regăsesc în preţul de producţie.
În principiu, sistemul de creştere a puilor de carne ecologici se poate realiza în adăposturi fixe sau mobile, cu o suprafaţă de maximum 1600 mp. Trebuie realizate densităţi reduse per mp, trebuie utilizate nutreţuri obţinute în ferme ecologice şi se foloseşte numai un anumit tip de medicamentaţie pentru prevenirea şi combaterea bolilor.

Sistemul intensiv şi super-intensiv
Aceste tehnologii sunt folosite pentru creşterea şi exploatarea păsărilor în efective mari şi se realizează prin creşterea în baterii sau pe aşternut permanent.
• Avantaje: rentabilitate economică mare; control total al factorilor de microclimat; producţie mare de ouă per pasăre; producţie mare de carne/pasăre/mp.
• Dezavantaje: apariţia anumitor maladii (boli de civilizaţie, sindromul ficatului gras), precum şi fenomene ca isteria aviară, oboseala de cuşcă, năpârlirea timpurie, consumarea ouălor, smulgerea penelor, canibalismul.
- Investiţii foarte mari în: adăposturi, baterii, sisteme de furajare, adăpare şi pentru controlul factorilor de microclimat.
- Cheltuieli energetice foarte mari.

 

LEGISLAŢIA PRIVIND CREŞTEREA GĂINILOR OUĂTOARE
• Directiva Consiliului 1999/74/CE din 19 iulie 1999 formulează standardele minime privind protecţia:
- Găinilor ouătoare crescute în baterii (neîmbunătăţite şi îmbunătăţite);
- Găinilor ouătoare crescute la sol pe aşternut permanent cu acces liber în padoc/în sisteme ecologice. Aceste reglementări se aplică oricărui producător de ouă, indiferent dacă ouăle sunt sau nu comercializate folosind un cod de identificare a metodei de producţie.
• Regulamentul Consilului (CEE) nr. 1907/90 (cu amendamentele ulterioare) formulează standardele de comercializare a ouălor. Cu respectarea anumitor condiţii, ouăle pot fi marcate astfel:
numărul 3 - “Ouă provenite de la găini crescute în baterii”: la comercializarea ouălor nu se face distincţie între bateriile îmbunătăţite şi cele convenţionale.
numărul 2 - “Ouă provenite de la găini crescute la sol”: creştere la sol pe aşternut permanent fără acces în padocuri.
numărul 1 - “Ouă provenite de la găini crescute în sistem extensiv (free range eggs)”: creştere pe aşternut permanent, cu acces liber în padoc;
numărul 0 - găini ouătoare crescute în sisteme ecologice (ferme ecologice).
• Implementarea în România a standardelor comunitare de comercializare prezintă următoarele avantaje:
- Consumatorul primeşte informaţii sigure cu privire la condiţiile de producere a ouălor.
- Standardele UE asigură o bază bună pentru diferenţierea preţurilor conform metodelor de producţie, precum şi pentru diferenţierea producţiei de ouă în sistemele de creştere la sol sau în baterii.
• Regulamentul Consiliului (CE) nr. 834/2007 din 28 iunie 2007 privind producţia ecologică.

 

LEGISLAŢIA PRIVIND CREŞTEREA PUILOR DE CARNE
• Directiva Consiliului nr. 2007/43 din 28 iunie 2007 stabileşte o serie de standarde minime pentru protecţia puilor destinaţi producţiei de carne. Acestea se referă la respectarea anumitor condiţii, activităţi de inspecţie, monitorizare şi urmărire în sistemele de producţie intensivă. Aceste standarde nu se aplică pentru: creşterea la sol pe aşternut permanent; creşterea la sol cu acces liber în padocuri exterioare; producţia ecologică de pui de carne.
• Conform directivei CE 2007/43, statele membre trebuie să se asigure că densitatea de populare într-o exploataţie sau în adăpostul unei exploataţii nu depăşeşte 33 kg/mp. Densitatea admisibilă poate creşte până la 39 kg/mp, cu condiţia ca proprietarul sau crescătorul să respecte anumite cerinţe suplimentare. Având în vedere condiţiile de climat şi dotările tehnologice din fermele din România, este de aşteptat ca unele exploataţii să funcţioneze la limita inferioară a densităţii de populare (33 kg/mp), iar altele să fie capabile să îndeplinească cerinţele pentru limita superioară a densităţii de populare admisibile - 39 kg/mp.
• Directiva 43/2007/CE permite o densitate de populare sporită până la maximum 42 kg/mp, dacă sunt îndeplinite standarde excepţionale privind bunăstarea, pentru o perioadă îndelungată de timp. În prezent, aplicarea acestei derogări în România nu este realistă, dar este posibil ca unele exploataţii noi şi cu un management performant să îndeplinească aceste criterii privind densitatea sporită. În cazul în care proprietarul sau crescătorul doreşte să aplice o densitate de populare mai mare de 33 kg/mp greutate în viu, acest lucru trebuie comunicat autorităţilor competente cu cel puţin 15 zile înainte de popularea adăpostului.
• Regulamentul Consiliului nr. 1906/90 referitor la standardele de comercializare a cărnii de pasăre şi Regulamentul Comisiei nr. 1538/91 din 5 iunie 1991 care introduce norme detaliate pentru implementarea Regulamentului 1906/90, amendat prin Regulamentul Comisiei nr. 1980/92, stabilesc standardele de comercializare a puilor de carne crescuţi în “sisteme extensive în spaţii închise (creştere la sol pe aşternut permanent)” şi în “sisteme extensive - creştere la sol cu acces liber în padoc - free range)”.
• Regulamentul Comisiei (CE) nr. 889/2008 din 5 septembrie 2008 stabileşte normele pentru producţia ecologică de pui de carne.
Atenţionare: păsările crescute în sistem tradiţional conform regulamentelor europene nu se confundă cu creşterea păsărilor în sistem extensiv (gospodăresc).


Un articol publicat în revista Ferma nr. 5/210 (ediţia 15-31 martie 2018)

Vizualizat: 1768 | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Video

Amazone - soluţii pentru prelucrarea solului şi semănat

Amazone - soluţii pentru prelucrarea solului şi semănat

Portofoliul de utilaje pentru prelucrarea solului şi semănat, prezentate de Amazone la Agriplanta 2018, a cuprins: plugul Hektor, discul Catros+ 5002-2TS; combinatorul Ceus 4002-2TX Super şi Cenius 4000, precum şi semănătoarea de prăşitoare ED 6000-2C Special şi semănătoarea pneumatică Cirrus 6003-2.

Interviu cu Liviu Zimcea - reprezentant Amazone în România

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Cons DDA - semănătorile Monosem şi combina pentru lavanda Noile tractoare Zetor Utilix şi Hortus
Cultura anului 2017

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2017?