Sistem alternativ de producere a furajelor în fermele zootehnice

De foarte mult timp, o mare parte dintre crescătorii de animale din ţara noastră s-au obişnuit cu ideea că producerea necesarului de furaje se poate realiza numai între două anotimpuri (primăvara - toamna) şi prin cultivarea unui număr restrâns de plante furajere. Această practică agricolă are ca efect negativ imediat faptul că, în proporţie de aproape 70 la sută, timp de 6-8 luni dintr-un an agricol, suprafeţele de teren sunt lipsite de vegetaţie cultivată, fiind cunoscute sub numele de "ogor negru".

Dintre dezavantajele acestui sistem de agricultură menţionăm:

• orice teren necultivat duce la înrăutăţirea însuşirilor de fertilitate (de natură fizico-chimică şi microbiologică);
• creşte gradul de îmburuienare, cu consecinţe nefavorabile asupra culturilor ce urmează a fi semănate;
• pe terenurile în pantă, necultivate o perioadă mai lungă de timp, frecvenţa distrugerii acestor suprafeţe agricole, prin eroziune, este foarte mare;
• din punct de vedere economic, practicarea de lungă durată a acestui sistem de agricultură se concretizează prin creşterea cheltuielilor de producţie, în condiţiile reducerii gradului de profitabilitate.

Sistemul de cultivare continuă

O alternativă a sistemului de agricultură de tip "ogor negru", îl reprezintă sistemul de cultivare continuă, cunoscut de specialişti sub denumirea de sistemul de tip "cover crops", prin care terenul agricol, acolo unde se poate realiza, este acoperit în permanenţă cu vegetaţie. Acest sistem se bazează pe următoarele aspecte:

• alegerea culturilor din rotaţie, care să permită o acoperire continuă a terenului pe parcursul unui an agricol;
• stabilirea unei tehnologii speciale de cultivare şi recoltare, prin care se scurtează perioada de timp dintre două culturi;
• realizarea, pe aceeaşi suprafaţă de teren, a unor producţii de cel puţin două ori mai mari, în condiţii de eficienţă maximă, faţă de sistemul clasic de cultivare.

Sistemul de cultivare "cover crops" poate fi aplicat preponderent în fermele de creştere a animalelor (atât din zona de câmpie, cât şi din zona colinară), în care realizarea necesaului de furaje verzi şi însilozate se bazează pe producţia proprie.

Structuri furajere în sistem “cover crops”

Pentru a evidenţia acest sistem de cultivare, practicat mai mult sau mai puţin de către unii fermieri, vă prezentăm unele structuri furajere, bazate pe perioada de semănat a primei culturi din rotaţie.
Structuri furajere în sistem “cover crops”, cu semănatul de primăvară a primei culturi din rotaţie:

• Exemplul 1: Borceag de primăvară (mazăre sau măzăriche ovăz sau orzoaică de primăvară) › Porumb siloz (sau porumb masă verde, sorg, iarbă de Sudan, mei) › Culturi furajere semănate toamna (raigras aristat, triticale, rapiţă);
• Exemplul 2: Borceag de primăvară (mazăre sau măzăriche raigras aristat) › Raigras aristat (în continuare) › Porumb siloz (sau porumb masă verde, sorg, iarbă de Sudan, mei);
• Exemplul 3: Amestec furajer de primăvară 1 (ovăz trifoi roşu) › Trifoi roşu (în continuare);
• Exemplul 4: Amestec furajer de primăvară 2 (ovăz trifoi alexandrin) › Trifoi alexandrin (în continuare) › Trifoi alexandrin (în continuare) sau culturi semănate la sfârşitul primăverii (porumb siloz sau masă verde, iarbă de Sudan, sorg, mei) › Culturi furajere de toamnă (borceag de toamnă, raigras aristat, triticale, rapiţă);

Structuri furajere în sistem “cover crops”, cu semănatul de toamnă a primei culturi din rotaţie:

• Exemplul 1: Borceag de toamnă (mazăre sau măzăriche grâu, triticale sau orz) › Porumb siloz (sau porumb masă verde, sorg, iarbă de Sudan, mei) › Se poate continua cu borceag de toamnă (dacă culturile de primăvară nu au fost tratate cu erbicide triazinice);
• Exemplul 2: Raigras aristat (semănat toamna în cultură pură sau în amestec cu trifoiul roşu sau trifoiul alexandrin) › Borceag de toamnă (mazăre sau măzăriche grâu, triticale, orz sau secară);
• Exemplul 3: Raigras aristat (semănat toamna, recoltat numai una-două coase) › Porumb siloz (sau porumb masă verde, sorg, iarbă de Sudan);

Rentabilitate

Prin folosirea unui asemenea sistem de producere a furajelor, în medie, într-un an agricol, producţia de biomasă furajeră creşte de la 30-50 tone/ha masă verde (sau 5-10 tone/ha substanţă uscată), la 60-100 tone/ha masă verde (sau 10-18 tone/ha substanţă uscată), în condiţiile unui cost de producţie mai mic cu 40-60 la sută decât în sistemul de cultivare cu o singură cultură furajeră.

Şi nu uitaţi!
Culturile de pajişti semănate sau naturale (ameliorate), vor completa necesarul de furaje, atât pentru perioada de vegetaţie, cât şi pentru perioada de iernare.