Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Şi cu porcul, cum rămâne?

Publicat: 03 martie 2011 - 14:00
Comenteaza   | Print | Trimite unui prieten

Starea de fapt: maşinăria germană de producţie de carne de porc şi autorităţile de control ale Germaniei au funcţionat ireproşabil. Din proprie iniţiativă, la începutul lunii ianuarie 2011, aşa cum cere Regulamentul european, Germania a anunţat partenerii europeni că într-un număr de o mie de ferme a fost depistată dioxina în furaje, în cantitate nepermisă, şi a decis închiderea acelor ferme

Click pe poza pentru galerie!

Întrebările noastre: Ce s-a întâmplat cu cantitatea uriaşă de carne din cele o mie de ferme? A fost neutralizată la „Protan-ul” lor sau a fost vândută la preţ mai mic în alte ţări? Şi care ar putea fi acestea? Dacă vorbim de piaţa României şi a Bulgariei este una, dar dacă ne referim la ţări din afara spaţiului european este alta.

Dacă s-ar fi vândut către noi carne infestată, sub eticheta de carcasă fără probleme sanitar veterinare, aceasta ar fi putut declanşa sancţionarea financiară a statului german.

Ciudat este că la mijlocul lunii ianuarie, la puţin timp după cele întâmplate în Germania, a ajuns în România carne de porc la preţuri extrem de mici faţă de obicei. Acest lucru a ridicat semne de întrebare ale Patronatului Român al Cărnii de Porc (PRCP), care în ziua de 24 ianuarie a susţinut o conferinţă de presă.

Pe fondul problemei expuse anterior, la care se adaugă 2010 - anul dificil al producătorilor români, care nu au primit nici un sprijin financiar de la stat şi nici nu au acces la comerţul intracomunitar, PRCP a solicitat Guvernului „măsuri urgente de protecţie şi susţinere a sectorului de creştere a porcilor”.


Unde este carnea din Germania?

Gheorghe Caruz (foto), preşedintele Patronatului acuză faptul că „fermele producătoare de carne de porc din Germania nu au stocat această carne infestată în congelatoare, aşa cum au spus, şi că e posibil ca această carne să fi fost importată şi în România. Deci, unde este carnea?”.

Această întrebare e întărită şi de faptul că „o ţară cu cerere de carne de porc cum este China a decis suspendarea importurilor din Germania. Se întâmplă ceva şi bănuiesc că valorificarea se face în ţara noastră, noi neavând posibilitatea controlului”.

Toate acestea au dus la câteva solicitări, adresate de către PRCP  Ministerului Agriculturii şi Guvernului:

• acordarea de compensaţii din bugetul naţional sau din fondul de intervenţie al UE, pentru pierderile provocate fermierilor de căderea pieţei, pierderi care se ridică la 144,2 lei/cap de porc la nivelul lunii ianuarie 2011;

• agenţii economici care se ocupă de creşterea porcilor să ramburseze, pentru o perioadă determinată de timp, numai 6% din TVA, diferenţa rămânând să fie utilizată pentru autofinanţare;

• elaborarea unui act normativ care să prevadă obligativitatea de a informa consumatorii români, prin afişarea în magazine, care este ţara de origine a cărnii.

Am adresat pe loc o întrebare simplă, bazată pe una dintre cererile Patronatului: care este cuantumul compensaţiilor la care s-au gândit crescătorii de porci? Am fost surprins de faptul că deşi există o cerere de ajutor financiar, reprezentanţii PRCP  nu au formulat o cifră anume cu care să se prezinte la negocierea cu instituţiile statului.


Criza furajelor ameninţă fermele de porci

România a produs în 2010 cu 10-15 la sută mai multe cereale decât în 2009. Prin intermediul marilor companii multinaţionale, o parte însemnată din grâne au fost exportate. Totuşi, în contextul în care pentru producătorii şi comercianţii (mai ales) de cereale, 2010 a fost un „an de aur”, în care preţurile aproape s-au dublat, este de aşteptat ca şi produsele de origine animală să urmeze aceeaşi tendinţă de creştere a preţurilor.

Ceea ce, dacă putem ignora puterea de cumpărare din ce în ce mai scăzută a consumatorului final, ar fi un aspect pozitiv pentru crescătorii de animale. Însă zootehnia României se află într-o suferinţă cumplită, şi chiar dacă ar creşte preţul de vânzare, acest avantaj nu ar acoperi costurile de producţie, care şi ele au sărit în aer.

Folosind exemplul industriei de creştere a porcului vom putea înţelege mai bine cauzele acestui paradox. „Fermierii români au un cost de producţie dublu faţă de cel din vara anului trecut, din cauza preţului foarte mare al cerealelor şi a dificultăţilor de aprovizionare cu furaje. Din cauza scăderii consumului şi a afluxului de carcasă importată din Germania la preţuri de dumping, în ultima săptămână a avut loc o scădere cu 20 la sută a preţului.

Germania, din cauza infestării cu dioxină, a pierdut importatorii de volum - Rusia, China, Coreea de Sud, precum şi unele state ale UE (Franţa, Irlanda), care au decis interzicerea importurilor. În această conjunctură, Germania a fost nevoită să se îndrepte către pieţe , precum Bulgaria şi România”, a explicat Cătălin Lăpuşte, director general Belcrin Development.

Cătălin Lăpuşte spune că în acest moment ar fi foarte utilă intervenţia autorităţilor statului pentru protejarea consumatorului împotriva contaminării, dar şi pentru protejarea producătorilor autohtoni într-o luptă comercială neloială, împotriva unui preţ conjunctural de dumping. Fără această intervenţie, probabilitatea ca mulţi dintre fermieri să intre în insolvenţă este foarte mare.

Crescătorii de porci sunt nevoiţi să achiziţioneze cereale extrem de scumpe şi să vândă animalele la un preţ foarte mic, cu mult sub costul de producţie, generând astfel pierderi uriaşe. Din nefericire, există deja crescători nevoiţi să îşi sacrifice matca de reproducţie, chiar animale gestante, din lipsa hranei.

Avem de-a face cu o situaţie limită, întrucât stocurile de furaje ale crescătorilor sunt pe terminate, într-un moment în care se discută despre o criză naţională a cerealelor.

 

Porcul şi matematica

În cadrul discuţiilor, Stanca Tudor (foto), director executiv al PRCP, ne-a arătat cum este inechitabil împărţit profitul pe lanţul de produs, făcând o analiză pe produsul „cotlet întreg în carcasă”. În medie, preţul de producător este de 2,23 euro şi ajunge în galantarele comercianţilor la preţul de 6,27 euro.

Adică 5,23 euro merg în buzunarul comerciantului, 0,8 euro reprezintă pierderile şi 0,33 sunt taxe, TVA etc. „Este clar că în această filieră a cărnii de porc există o repartizare total inechitabilă a marjei de profit şi se practică nişte preţuri prea mari în zona comercială care, de fapt, impune un consum scăzut prin preţul foarte mare pentru buzunarul consumatorului”, a conchis Stanca Tudor.

 

Nu am renunţat la importurile din Germania

Mi-am pus întrebarea ce s-a întâmplat cu porcii mici, de îngrăşare, care existau în fermele germane? Au fost sacrificaţi sau au fost vânduţi în viu? Deoarece nu avem informaţii relevante despre acest lucru, şi nici despre ce s-a întâmplat cu carcasele de porc, nu putem decât să vorbim ipotetic şi să speculăm.

Am stat de vorbă şi cu un Nicoleta Roiban, alt crescător de porci, din judeţul Cluj, director Agroexpert, societate care administrează o fermă de 10.000 de porci/serie. „Scandalul de suspiciune a existenţei dioxinei în carnea care vine din Germania, nu mă face să renunţ la importul de porci spre îngrăşare.

Aduc chiar în aceste zile (n.r. - prima săptămână din februarie) din Germania şi Ungaria încă un transport de 1250 de capete. M-aş fi bucurat de păţania Germaniei în cazul confirmării dioxinei în carnea importată, pentru că ar fi dus la o dezvoltare a sectorului specific în România. Dar atâta timp cât unicul laborator de analize din ţară nu a confirmat public existenţa în importuri a cărnii infestate, îmi continui activitatea”.

De altfel, Nicoleta Roiban recunoaşte că „preţurile la import sunt mult mai mici faţă de costurile de producţie din ţară”. Furajarea fermei clujene se bazează pe resurse din import şi pe un furnizor autohton nou pentru fermă, cu care s-a negociat o cantitate bună la un preţ acceptabil, avantaj oferit de plata rapidă, în avans.

„Pot găsi o explicaţie economică la preţurile practicate de Germania, prin faptul că există o subvenţie mare acordată de hectar. Ce ar fi mai important: să susţinem sectorul vegetal sau pe cel zootehnic? O soluţie de îndestulare a celor două ramuri care sunt consecutive ca utilizare ar fi o subvenţie mare la hectar, ca apoi preţul cerealelor să ajungă la susţinerea sectorului zootehnic, prin cel vegetal”, adaugă directorul Agroexpert.

În final, Nicoleta Roiban recunoaşte că „un producător român ar găsi imediat în afară un loc de desfacere a cărnii de porc în cazul în care exportul ar fi permis”.


PUNCT DE VEDERE AL MADR

Valeriu Tabără, ministrul Agriculturii: „Nu este posibil ca procesatorii să importe masiv şi să nu îi aibă parteneri pe fermierii autohtoni. Este inacceptabilă o astfel de abordare!”

La o zi după conferinţă de presă a PRCP, ministrul agriculturii a avut o întrevedere cu reprezentanţii patronatului şi a declarat: „În data de 24 ianuarie am avut o discuţie cu comisarul Dalli şi am discutat şi faptul că avem de îndeplinit un obiectiv politic, care nu este uşor de realizat, cel de reluare a exportului pentru carnea de porc.

Poate vi se pare interesant acest lucru din moment ce există o problemă nu numai pentru România sau Germania, ci pentru toate ţările europene. Abordarea mea a fost de a explica reprezentanţilor DGSANCO că România este pregătită să reia exportul de carne de porc.

Aceasta înseamnă compartimentarea ţării cu unităţi crescătoare şi furnizoare de carne, abatoare şi procesatoare care să garanteze securitatea alimentară şi normele europene. Acest lucru este realizabil la această data dar mai avem de discutat cu ANSVSA şi cu producătorii, astfel încât vizitele care vor urma ale DGSANCO să constate progresele făcute, să permită exportul cel târziu luna aprilie-mai. Avem această garanţie”.

Referitor la scandalul dioxinei şi importurile masive de porc în România, Valeriu Tabără declară: „Sistemul de alarmă rapidă a funcţionat ireproşabil. A fost un test pentru mecanismele de alarmare ale UE. Este adevărat că Germania are o problemă cu carnea dar asta nu înseamnă că toată cantitatea trebuie să o transfere pe pieţe terţe.

Este vorba de o stocare privată a cărnii pentru o perioadă, până la depistarea exactă a sursei de infestare. Orice dorinţă de stopare a importurilor sau altor măsuri restrictive este o gravă eroare sau o neştiinţă sau un anumit joc politic. (...)

În discuţia mea cu domnul Caruz i-am explicat mecanismul la care a apelat Belgia, care nu a cerut închiderea importurilor, ci a avut loc o şedinţă între fermierii şi procesatorii de carne de porc pentru a-şi distribui între ei marjele de câştig de pe lanţul de produs”.


PORCUL, O PROBLEMĂ EUROPEANĂ

Cătălin Lăpuşte, director general Belcrin Development: Deşi în România se produce numai 30 la sută din carnea de porc consumata, restul provenind din import, la nivel european producţia este mai mare decât cererea, provocând un “canibalism” al producătorilor de profil.

O situaţie similară s-a întâlnit în SUA în timpul crizei din 1928, când scăderea preţurilor cauzată de supraproducţie a dus la falimentul agriculturii. Prin planul de redresare economica „The New Deal” al preşedintelui Roosevelt, s-a acordat fermierilor o compensaţie bănească pentru ca aceştia să renunţe la cultivarea unei părţi a pământului, statul încercând astfel să crească preţul alimentelor prin reducerea producţiei.

Rezultatul a fost că între anii 1932-1935 venitul fermierilor  americani a crescut cu 50 la sută.  Acest exemplu poate constitui o sursă de inspiraţie în găsirea unor soluţii originale la problemele actuale ale industriei de creştere a porcului la nivel european.

Vizualizat: 559 | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Tomit Agri Macchine, colaborare cu Great Plains Trelleborg ţine pasul cu noile provocări din agricultură
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?