Putem scăpa de PPA - veşti bune de la cercetătorii spanioli

De aceea, pentru a avea şanse de stopare a acestei păgubitoare epizootii, specialiştii recomandă ca în aria din imediata apropiere a locului unde izbucneşte un focar de PPA să fie distruşi, până la unul, toţi mistreţii, alături de porcii domestici existenţi la crescători. Procedeul se aplică cu stricteţe nu numai la noi, ci în toate focarele izbucnite în cele 55 de ţări de pe trei continente.

Recent însă a apărut o soluţie nesperată care dă posibilitatea autorităţilor să renunţe la astfel de metode radicale şi extrem de păgubitoare, luate pentru a împiedica răspândirea bolii şi pentru a lichida focarele apărute.

Un prim rezultat: imunizarea întregului efectiv testat

O echipă de cercetători de la Universitatea din Madrid - Spania au reuşit să producă un vaccin cu ajutorul căruia au imunizat, pe cale orală, un grup de porci mistreţi tineri şi câţiva porci domestici. În lucrarea publicată în revista ,,Frontiers Veterinary Sciences” Nr. 6, din aprilie 2019, se menţionează că pentru aceasta, un colectiv de cercetători conduşi de Jose A. Barasona a folosit un ser sangvin recoltat de la un mistreţ mascul împuşcat în 2017 în Letonia, ajuns la ei pentru precizarea agentului cauzator al bolii. Cercetătorii, prin analize complexe, au stabilit că în serul sangvin şi în probele prelevate de la mistreţul din Letonia se găsea o variantă genetică a virusului care provoacă pesta porcină africană, non-hemo-absorbant, cu funcţia patogenă mult atenuată, pe care l-au şi caracterizat şi tipizat, denumindu-l Lu17/WB/Rie1, genotip 2.
Pentru a stabili capacitatea virusului de a declanşa producerea bolii şi implicit a sintezei de anticorpi împotriva lui, Jose A. Barasona şi colaboratorii săi au utilizat 12 purcei de mistreţ, iar în hrana a nouă dintre aceştia au introdus virusul atenuat non-hemo-absorbant, izolat din probele prelevate de la mistreţul împuşcat în Letonia. Trei purcei au primit acelaşi furaj, dar necontaminat cu virusul respectiv, însă fiind puşi să coabiteze în aceleaşi condiţii cu ceilalţi nouă purcei. Observaţiile şi analizele specifice, efectuate zilnic, au dus la concluzia că după 30 de zile de la consumarea furajelor cu virusul atenuat, în cazul tuturor celor 12 purcei de mistreţ, titrul de anticorpi sintetizaţi împotriva virusului pestei porcine africane era la un nivel foarte ridicat, caracteristic unei imunizări solide.

Experienţa a dat roade şi în practică

Pentru a se convinge că acest lucru se întâmplă şi în realitate, cercetătorii au efectuat un experiment crucial. După 30 de zile de la consumarea furajului contaminat, celor 12 purcei, dar şi altora nevaccinaţi, proveniţi de la porci domestici, le-au injectat intramuscular virusul virulent care produce în mod natural pesta porcină africană. Cu satisfacţie au constatat că toţi cei 12 purcei de mistreţ au manifestat semne clinice nespecifice, care au dispărut după 2-3 zile. Spre deosebire de aceştia, însă, toţi purceii domestici luaţi în experiment s-au îmbolnăvit de pestă porcină africană cu simptomele ei specifice şi au murit în câteva zile. În felul acesta, cercetările au dovedit că virusul atenuat, non-hemo-adsorbant, izolat de la mistreţul împuşcat în Letonia, administrat prin furaje (pe cale orală) nu produce boala cunoscută sub numele de pesta porcină africană (sau febra porcină africană), în schimb el este un puternic imunogen (declanşează producerea de anticorpi antivirali), care protejează eficient mistreţul de contractarea acestei boli îngrozitoare.

VACCIN ANTI PPA, ÎN PREMIERĂ MONDIALĂ

Meritul suprem al colectivului de cercetători conduşi de către Jose A. Barasona constă nu numai în faptul că ei au reuşit să demonstreze, pentru prima dată în lume, că este posibilă crearea unui vaccin împotriva pestei porcine africane, ci şi în faptul că ei au stabilit că mistreţul se poate imuniza eficient împotriva acestui virus şi prin achiziţionarea virusului atenuat eliminat prin secreţiile animalelor care îl ingurgitează odată cu furajele. Această constatare are nu numai o importanţă biologică, ci şi una economică, deoarece face posibilă vaccinarea mistreţului în sălbăticie, dar şi a porcului domestic, prin consumul oral de vaccin doar de către unele animale, urmând ca celelalte să se imunizeze prin simpla coabitare a acestora cu cele vaccinate.

Articol publicat în revista Ferma nr. 16/243 (ediţia 15-30 septembrie 2019)