Purcei Mangaliţa şi Bazna, căutăm procesatori (I)

Cei care vor să crească astfel de animale, odată ce află mecanismul teoretic al programului, depun cereri la DADR-uri în număr mare. Posibilii producători de purcei fac socoteli în legătură cu preţul de valorificare a animalelor, gândindu-se la cât de profitabil ar fi să participe ca furnizori de material genetic. Pe piaţa liberă, preţul unui purceluş ar fi de minim 350 lei, în condiţiile în care, prin Programul MADR, preţul este fix 250 lei/cap. Poate că, inclusiv din cauze ce ţin de calcul financiar, numărul posibililor furnizori de purcei înscrişi în program rămâne mic...
DAR procesatorul, adică cea de-a treia verigă, care ar trebui să încheie lanţul programului, prin implicarea în furnizarea de pruceluşi/contracte de preluare a minim jumătate din numărul purceilor livraţi spre creştere şi îngrăşare şi prin oferirea unui preţ de cel puţin 11 lei/kg, lipseşte. Până acum (21.02.2018), în datele oficiale ale multor autorităţi teritoriale implicate în program, la capitolul procesatori este notat zero.

123 de gospodari ieşeni vor să cumpere purcei
Direcţiile Agricole Judeţene desfăşoară în comune campanii de informare a posibililor beneficiari. Am participat la întâlnirea din comuna ieşeană Ciorteşti, desfăşurată pe 15 februarie a.c. Şase persoane s-au înscris pe loc în program. Până la 21 februarie 2018, în judeţul Iaşi, se înscriseseră 123 de gospodari. „Probabil se vor înscrie şi alţii. Oricum, condiţiile de a beneficia de acest program sunt foarte accesibile şi, chiar dacă zona noastră nu este prea obişnuită cu aceste rase de porci, cred că merită încercat. Poate că, dintr-o simplă încercare, se va dezvolta o afacere. Noi avem, pe raza comunei un fermier care creşte 2000 de porci, e-adevărat, din rasa Marele Alb, dar reprezintă un model de urmat şi un exemplu că se poate. Suntem obişnuiţi să avem în gospodării exemplare din specia porcină, de ce nu ar fi şi Mangaliţa sau Bazna?!”, menţiona Alina Apostol, primarul, în vârstă de 32 de ani, al comunei Ciorteşti.
Cât priveşte potenţialul de furnizare de către producătorii din România a materialului genetic pentru realizarea programului iniţiat de MADR, datele din teritoriu - până la 10 februarie, - evidenţiază înclinarea detaşată a balanţei către rasa Mangaliţa.

Click pe poza pentru galerie!

În căutarea unei rase pierdute - Bazna
Concomitent, comisiile de specialitate (cu reprezentanţi ai DAJ, ANZ ASAS şi ai asociaţiilor de profil) desfăşoară vizite în ferme pentru aprecierea scroafelor, scrofiţelor şi vierilor în vederea încadrării în standardul rasei la porcii Bazna şi Mangaliţa. ”Fac parte din Comisia Naţională, ca reprezentant ASAS, pentru programul Bazna şi Mangaliţa. În notele de control se scriu datele despre crescătorii de porci (potenţiali furnizori), precum şi anumite constatări la faţa locului, respectiv stare de întreţinere, uniformitate, identificare, furajare, existenţa sau nu a certificatelor de origine, existenţa animalelor din cele două rase, dar care nu se încadrează în standardul fiecărei rase etc. În general, au fost identificate animale în stare bună de întreţinere, identificate prin crotaliere auriculară, unele înscrise în RG şi cu certificate de origine, altele nu. Preponderent sunt porcine din rasa Mangaliţa. Există chiar zone cu rasă pură. Ungaria investind mult în această nişă de business, unii dintre fermierii români au reuşit să importe rasă pură. Din păcate, nu stăm la fel de bine cu rasa Bazna”, atrăgea atenţia Benone Păsărin, cadru didactic specializat în domeniul creşterii şi exploatării suinelor la Facultatea de Zootehnie Iaşi.
În total, în judeţele Călăraşi, Maramureş, Suceava, Covasna şi Giurgiu au fost realizate note de control în vederea încadrării în standardul rasei pentru 53 capete scroafe, 42 scrofiţe, 17 vieri, 39 capete tineret femel şi 28 capete tineret mascul, toate din rasa Mangaliţa.
Potrivit ANZ, România deţine un total de circa 25.000 de porci Mangaliţa (10.000 scroafe), majoritatea în gospodării individuale.
Despre efectivul de animale din rasa Bazna, singura rasă românească de porcine, omologată în anii 1960, încă nu se cunosc date foarte exacte. ”Noi, românii, am reuşit să distrugem tot ceea ce se cheamă ferme, staţiuni de reproducţie şi de selecţie, astfel încât, nu ştiu câte posibilităţi mai avem în ţara noastră pentru a identifica, a găsi, a valorifica rasă pură. Iar, pe fermieri îi înţeleg. Ca biotehnolog, înţeleg că acel crescător care vede că un metis creşte mai repede, are un consum de furaj mai mic, în mod clar va creşte acel metis, îl va cultiva şi îl va prefera în faţa unei rase curate. Dar, instituţional? Am avut un aşa-numit Institut al Porcului, la Periş, judeţul Ilfov. Acolo ar fi trebuit să apelăm acum şi să dorim pregătirea, de exemplu, a 100 de femele rasă curată, fiindcă ne trebuie pentru a le tranfera şi a le difuza în teritoriu”, atenţiona Benone Păsărin.

ATENŢIE: la peste 110 kg, Mangaliţa devine nerentabilă
Rasa Mangaliţa este clădită pentru grăsime, semiprecoce, la greutatea de peste 110 kg, cu un raport favorabil grăsimii, respectiv 1,4: 1, ajungând la maturitate (3 ani) la un raport de 3:1, 3,5:1, adică mai multă grăsime. În momentul când trece de 110 kg, corpul animalului tinde să ”investească” mai mult în grăsime. Ca urmare, vor fi două efecte negative, respectiv deprecierea calităţii carcasei şi un consum dublu de furaj pentru fiecare kg de grăsime realizat.
Bazna, singura rasă românească omologată, formată în 1872 în zona Mediaş, este o rasă mixtă, pentru grăsime şi pentru carne, având ca strămoş Mangaliţa. Animalele sunt la fel de rezistente şi nepretenţioase la creştere/furajare, dar prolificitatea este mai bună, obţinându-se uşor o medie de 9 purceluşi/fătare, scroafele fiind mame mai bune decât cele din rasa Mangaliţa.
Despre cerinţele tehnice ale raselor şi posibile direcţii de valorificare a cărnii, în numărul viitor al revistei Ferma.

PROCESATOR ŞI CRESCĂTOR
Deşi se arată mult mai discretă prezenţa procesatorilor, unii dintre cei care ar putea intra în această categorie agreează inclusiv varianta de a fi ei înşişi şi crescători. ”Noi obţinem produse alimentare tradiţionale cu propria materie primă, din comuna Fundu Moldovei, judeţul Suceava. Aceste programe cred că sunt binevenite. De exemplu, din experienţa de până acum cu programul «Alege oaia», mie mi s-au dublat tăierile la ovine. Aşa va fi şi cu porcii Mangaliţa şi Bazna, care se cresc uşor şi au o carne şi o grăsime foarte bune. Acelaşi tip de programe se practică şi în Ungaria, în Polonia, în Austria ori în Germania.
Eu lucrez în circuit închis - produc, prelucrez şi vând. Beneficiez de o microfermă, deci sunt şi crescător. În plus, am organizat şi un centru de tăiere, în colaborare cu Centrul din Suceava, deservind o arie mai mare, de la Fundu Moldovei, Moldoviţa, Vatra Dornei, Câmpulung, Izvoarele Sucevei. Ca urmare, sunt gata să particip la acest program, prin care aş furniza purcei şi aş asigura achiziţionarea porcilor crescuţi în jurul unităţii în care produc alimente tradiţionale”, opina producătorul Ion Baciu (foto).

Benone Păsărin: „La Bazna trebuie să fim foarte atenţi; cu acelaşi desen - brâul alb pe zona greabănului şi pe membrele anterioare -, există rasa americană de porci Hampshire, care poate fi foarte uşor confundată cu Bazna. Aşadar, la evaluarea din ochi a porcinelor din rasa Bazna trebuie o atenţie cu mult mai mare decât la Mangaliţa. Temerile sunt legate de lipsa certitudinii rasei curate, vorbind acum despre metişi din încrucişări nedirijate şi neomologate (...) Recomandarea este aceea de a vedea exact realitatea din teren şi de a pleca de la nucleele de rasă curată, dacă vrem ca activitatea să fie constructivă şi temeinică. Merită tot efortul pentru a aşeza lucrurile inclusiv pe temeiul ştiinţei, nu numai pe acela al dorinţei. Practic, după evaluările din teren, vor fi triate acele nuclee care fac faţă cerinţelor. Sper să avem energia de a recupera ceea ce am distrus”.

Liliana Suruceanu, crescător din comuna Ciorteşti: ”Nu avem prea mult teren pentru vreo activitate agricolă, de aceea vrem să luăm 10 purceluşi şi apoi să îi înmulţim. Ni se pare o şansă bună. Copilul mai mare, care anul acesta termină facultatea şi se căsătoreşte, vrea să revină în sat, iar varianta acestei activităţi îl interesează. Dacă vom înmulţi efectivul şi dacă vom intra în program inclusiv ca furnizori de purceluşi, vom fi mulţumiţi cu preţul de 250 lei oferit de stat, fiindcă vin toţi banii odată. Acum, problemele sunt legate de materialul genetic de pornire şi de abator. Deocamdată, doar ne-am înscris pe hârtie la Direcţia Agricolă, ca persoane interesate”.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 4/209 (ediţia 1-14 martie 2018)