Concurs Ferma
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Prioritate, prioritate, dar când trecem la fapte?

Publicat: 06 iunie 2017 - 20:38
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Evenimentul de la Călimăneşti, susţinut în data de 22 aprilie 2017 la Centrul de Congrese şi Expoziţii Nord Oltenia sub genericul “Ziua Porţilor Deschise”, organizat la nivel înalt de Federaţia Oierilor de Munte din România, a avut ca temă să identifice soluţii eficiente care să asigure fermierilor români pieţe de desfacere, oportunităţi şi şanse egale de dezvoltare şi atragere a tinerilor către agricultură în general şi către ovine în special.

Acest eveniment, excepţional, a fost descris cu lux de amănunte de colegul nostru Tudor Calotescu în numărul trecut al revistei Ferma; eu doresc doar să-mi exprim opiniile mele şi ale crescătorilor despre oieritul montan şi parteneriatul cu specialiştii şi oierii francezi.

Oierit montanClick pe poza pentru galerie!

Păstoritul în zona de munte necesită o abordare mai specială, prioritară
Dacă dorim să obţinem de la oi produse ecologice de calitate, oieritul montan trebuie revigorat prin politici de stimulare a oierilor montani după exemplul unor ţări europene (Franţa, Italia, Grecia etc.) pentru a aduce la potenţial oieritul în Carpaţii României, aşa cum a fost odată.
Acum mai mult ca niciodată, asociaţiile crescătorilor de oi din zona montană, reuniţi în Federaţia Oierilor de Munte din România, condusă de preşedintele Eugen Gonţea şi secretarea Constanţa Ştefan, trebuie să promoveze şi să apere interesele crescătorilor montani de ovine care mai au păşune şi care vor să crească oi în Carpaţii României. Însă lupta cu intemperiile, carnivorele mari, condiţiile grele în care îşi desfăşoară oamenii munca la stânele aflate la mari înălţimi sunt specifice oieritului montan şi de aceea trebuie tratate în mod diferit pentru zona montană, spune de ani de zile preşedintele acestei federaţii, încercând să trezească interesul autorităţilor, care să conştientizeze adevăratul potenţial şi importanţa deosebită a oieritului montan românesc. Scriitorul Camil Petrescu spunea că “civilizaţia carpatină îşi are originea în tradiţiile, cântecele, dansul, portul şi obiceiurile păstorilor montani”.
Oieritul montan este altceva, aici perioada de stabulaţie este de circa şase luni, dublă faţă de zona de şes, iar producţiile de iarbă şi de fân sunt mult mai mici, deci costurile anuale pe oaie sunt semnificativ mai mari.

SMZ cu circa 15-20% mai mare la hibrizii de carne
La evenimentul de la Călimăneşti, pe lângă discuţiile care au avut loc în sala mare a Centrului de Congrese şi Expoziţii, s-a organizat şi o expoziţie de ovine care a cuprins rase de ovine româneşti crescute în zona montană (Ţurcană albă, Ţurcană bucălaie, Ţurcană brează de Haţeg, Ţigaie), apoi berbeci specializaţi pentru producţia de carne din rasele Albă de Massif Central şi Vendeen şi miei hibrizi între aceste rase şi Ţurcană.
Am stat de vorbă cu unii dintre crescătorii de oi care au primit berbeci din cele două rase franceze în cadrul parteneriatului Franţa - România.
Oierii care au obţinut miei hibrizi între Ţurcană şi aceste rase, la unison, au confirmat că aceşti miei au avut un spor mediu zilnic cu circa 15-20% mai mare, comparativ cu mieii Ţurcană contemporani, şi un randament mai bun al carcasei. Dar aproape toţi au subliniat că nu sunt încântaţi de aspectul exterior al celor două rase franceze. Mai precis, rasa Albă de Massif Central are corpul berbecat, urechile lungi şi blege şi abdomenul golaş, ceea ce sugerează că în perioada de stabulaţie trebuie întreţinute în saivan, închise, pe un start gros de paie. Deşi este o rasă rustică, este de aşteptat să se adapteze mai greu în zona montană în perioada de iarnă. Rasa Vendeen are jarul (părul) de pe faţă de culoare fumurie, deschisă, o nuanţă mai spălăcită faţă de Ţurcana bucălaie cu jarul lucios şi maroniu-închis spre negru. Unii oieri au menţionat că după utilizarea acestor berbeci la montă nu au obţinut nici un miel.

O evaluare ştiinţifică a hibridărilor este mai mult decât necesară
Personal, consider că aceste informaţii sunt orientative. Pentru o evaluare ştiinţifică a hibrizilor dintre aceste rase franceze şi rasele Ţurcană sau Ţigaie crescute în zona montană, trebuie organizate după toate rigorile ştiinţifice loturi experimentale de lungă durată într-o staţiune de cercetare neutră, ca de exemplu “Institutul de Montanologie Cristian - Sibiu”.
Încercarea de colaborare între Federaţia Oierilor de Munte din România, instituţii şi oierii din Franţa, pentru a produce miei hibrizi mai performanţi pentru carne este o soluţie oportună pentru ambii parteneri. Produsele ecologice obţinute de la ovinele întreţinute în zona montană a României sunt un filon de aur parţial exploatat. Din respect pentru pasiunea, dăruirea, sacrificiul şi curajul lor şi din recunoaşterea calităţii deosebite a produselor obţinute de oile montane, aceşti oieri trebuie susţinuţi, încurajaţi şi promovaţi.
În numărul viitor vom reveni cu schema de hibridare a raselor franceze cu Ţurcana şi cu o prezentare a oii Vendeen.

 

OAIA DE MUNTE ARE TOT PATRU PICIOARE. ŞI CEVA ÎN PLUS!
Zona montană a României ocupă o treime din suprafaţa ţării. Aici trăiesc circa patru milioane de locuitori; majoritatea se ocupă cu creşterea rumegătoarelor. Păstoritul în zona montană constituie principala sursă de subzistenţă a oamenilor de aici, dar şi o importantă sursă de produse ecologice de calitate superioară. În zona de deal şi montană nu se administrează pe pajişti îngrăşăminte chimice şi/sau pesticide şi sunt mai multe specii de plante erbivore comestibile pentru rumegătoare şi cu un conţinut mai variat de substanţe minerale.
Practicarea păstoritului montan prin deplasarea turmelor de oi primăvara de la deal la munte şi toamna de la munte la deal, bazat pe utilizarea eficientă a pajiştilor naturale şi a unor resurse furajere secundare din zona de deal, depresionară, şi de la şes este, potrivit literaturii de specialitate, “sistemul extensiv cel mai evoluat care contribuie la conservarea mediului, având un aport important la economia, cultura naţionalăşi chiar europeană”.
Păşunile montane, în suprafaţă de 1,5 milioane de hectare, sunt ecologice şi reprezintă tot o treime din suprafaţa de păşuni naturale a României (4,5 mil. ha), fiind o sursă furajeră de bază pentru animalele rumegătoare crescute aici. Este corect să precizăm că ovinele întreţinute în zona montană au starea de sănătate mult mai bună şi, ca urmare, un consum de medicamente semnificativ mai redus. Cu ani în urmă am întâlnit un crescător de oi din localitatea Răşinari, jud. Sibiu, care întreţinea oile de rasă Ţurcană primăvara pe dealurile din apropiere şi vara la munte, şi era mândru că de patru ani de zile nu a făcut nici un tratament medicamentos oilor sale.


„POMANA CU BERBECI”, EDIŢIA 2017?
De la munte pân'la mare, mulţi deţinători de ovine sunt informaţi (nu se ştie de unde) că şi în acest an se va acorda ajutorul de minimis pentru „pomana cu berbeci”. Întrucât nu mai este de mult o noutate faptul că foarte puţini deţinători de ovine sunt şi oieri, ne-am adresat acelora care ştim precis că fac parte din această categorie socio-profesională întrebându-i care este adevărul legat de mult comentatul ajutor de minimis pentru achiziţia de berbeci de rasă.
Răspunsul a fost oarecum neaşteptat. Ajutorul de minimis pentru achiziţia de berbeci de rasă s-a dat în anul 2016 în defavoarea oieritului şi a adevăraţilor oieri; adică, pe lângă uriaşele fraude despre care ştie foarte multă lume că s-au făcut cu acel prilej, efectul de ameliorare genetică asupra raselor de ovine din România a fost exact invers, întrucât manevrele cu berbecii de aşa-zisă rasă au pus în vânzare toate „scursurile” din acest domeniu.
Avantajele „băieţilor deştepţi” pe această temă au fost acelea că au încasat sume uriaşe despre care nu mai comentăm cum au fost împărţite, iar produşii rezultaţi de pe urma acelor berbeci genitori sunt buni doar la export unde şi aşa sunt sacrificaţi. Nu este de neglijat nici faptul că oportuniştii „vânători” de SCZ şi-au procurat, pe banii contribuabililor, Certificatele de Origine utilizate pentru a încasa S.C.Z., aşa încât au avut de câştigat două categorii de deţinători de ovine supranumiţi oieri.
Doar adevăraţii oieri din România care mai cred în valorarea genetică a ovinelor prăsite nu au avut cum să câştige, ba chiar dimpotrivă.
Recunosc faptul că respectivele discuţii m-au lăsat fără replici, întrebându-mă cu voce tare: Ce se va întâmpla cu tentativele profesorilor universitari de la catedrele de ovine ale facultăţilor de zootehnie din România de a structura suprarasa Ţurcană constituită din multiple varietăţi, ecotipuri şi populaţii de ovine „adăpostite” sub aceeaşi denumire de rasă?!
Dacă cineva spunea că oieritul n-a fost încă falsificat pentru a se avantaja interesele meschine, iată că realitatea contrazice această afirmaţie.
Vasile TURCULEŢ

 

Articol publicat in revista Ferma nr. 10 (193) din 1-15 iunie 2017

Vizualizat: 594 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Hibridul SY Experto - producţie record

Hibridul SY Experto - producţie record

Chiar dacă anul agricol nu a fost unul uşor, Cosmin Micu a obţinut o producţie medie de 4375kg/ha la floarea soarelui de pe cele 75ha cultivate cu hibridul SY Experto de la Syngenta. Hibridul high-oleic SY Experto se remarcă printr-o toleranță foarte bună la mană, rezistenţă la frânge şi 87% conţinut de acid oleic.

 

Interviu cu Cosmin Micu, fermier

Procereal Agrosan, loc. Mănăştur, jud. Arad.

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Noutăţi Väderstad la Agritechnica 2019 Tehnică agricolă pentru profesionişti 2020 - Protecţia plantelor
START Campanie de primăvară. Tu ce alegi?

Iarnă fără zăpadă sau ploi, secetă pedologică... vremea nu e deloc prietenoasă. Cum staţi cu lucrările specifice campaniei de primăvară pregătirea terenului/semănat? Ce hibrizi alegeţi? Vă rog, scrieţi în comentariu ce sămânţă cumpăraţi, de la cine şi judeţul în care lucraţi terenul!