Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma

Pe cărări de munte, spre STÂNELE polovrăgenilor

Publicat: 17 octombrie 2018 - 13:08
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

La volanul maşinii de teren urcă însuşi primarul Gheorghe Epure. În dreapta lui s-a aşezat fostul primar, Ştefan Făsuescu, tehnician veterinar de profesie şi, în acelaşi timp, crescător de oi, pe care le vărează în Curmătura Olteţului. E o dimineaţă senină, de la sfârşitul lunii iunie, dar vremea e instabilă şi oricând poate veni ploaia, mai ales la munte...

 

...Traversăm Cheile Olteţului, aproape lipiţi de pereţii de calcar, şi înaintăm pe vale, prin locuri ale căror denumiri le ştiu din copilărie: După Piatră, Ismana - cred că numele locului vine de la planta numită ismă (mentă sălbatică) - Râbari, Leurda, Strâmtori, Beleoaia, Negovanu, Şesul lui Bălan şi Curmătura Olteţului, de-a lungul unui drum forestier lung de 20 de km.

Viaţa la stâna Misaileştilor
Ştefan Făsuescu rămâne la stâna lui, iar noi ne continuăm drumul, pe versanţii abrupţi, apoi printre vârfuri înierbate, unde, ici-colo, mai vedem tufe de bujor de munte înflorit, ca să coborâm apoi la stâna din muntele Huluzu, abia vizibilă printre ceţurile zdrenţuite. Aici o întâlnim pe Elena Misailescu (Lenuca îi spun consătenii), îmbrăcată în haine cernite, fiindcă soţul ei a decedat anul trecut. A rămas femeia cu băieţii ei (Dumitru şi Ionel) să îngrijească turma de câteva sute de oi.
Păşunea de câteva sute de hectare e închiriată de la Primăria Polovragi. Din fericire, drumul de munte permite accesul auto, desigur, cu maşina de teren. Păşunea este bine întreţinută, lucru admirabil ţinând cont că în România întâlneşti chiar şi pe dealuri şi în câmpie pajişti prost întreţinute. Stâna are apă curentă, printr-o aducţiune de la un izvor situat la câteva sute de metri în susul pantei. Un panou solar asigură minimul de energie pentru trebuinţele stânei. ”Am urcat în iunie şi vom coborî din munte la 1 octombrie. Creştem Ţurcane oacheşe şi băle. Berbeci am cumpărat de la Asociaţia «Păstorul Crişana». Am fost în COP, dar ne-am retras. Facem aici telemea şi brânză de burduf, vindem pe piaţa locală, avem şi clienţi care vin şi cumpără de acasă. Vindem miei pentru piaţa arabă, dar banii nu-i dau la timp”, îmi prezintă Elena Misailescu câteva date ale activităţii pastorale din muntele Huluzu.

Inaintas al fratilor Misailescu_b

Înaintaş al fraţilor Misăilescu

La izvoarele Olteţului
Revenim cu maşina condusă de primarul Polovragiului în şaua dintre vârful Huluzu şi Negovanu. De jur împrejur, numai culmi muntoase. Spre nord, abia întrezăriţi printre neguri, sunt Munţii Latoriţei. Spre răsărit, culmea principală a Munţilor Căpţânii, din care se desprind plaiuri prelungi spre satele aşezate la poale. Spre sud, e Valea Olteţului, la capătul căreia se află, pe un platou submontan, comuna Polovragi, iar spre apus, se văd vârfurile înalte de la izvoarele Gilortului, cel mai înalt fiind Parângul, 2519 m, al treilea din ţară. Munţi buni pentru creşterea oilor, unde au ajuns în trecut şi oieri din Mărginimea Sibiului. De pildă, în Curmătura Olteţului, unde coborâm acum, mărturiseşte un document din 1841 că şi-au avut stâna, ”din vechime”, Dumitru Borcea şi fratele lui, Savu Borcea, din Sălişte. Pe la începutul secolului al XIX-lea, îşi păşunau turmele la izvoarele Olteţului tot nişte sălişteni, din neamul lui Opriş. În prezent, în Curmătura Olteţului se află trei stâne, una fiind părăsită, fiindcă familia Giurgiuveanu îşi ţine oile la şes.

Pe cărări de munte, spre stânele polovrăgenilor_b

Amintiri din copilăria la stână
La stâna familiei Cerdac ne întâmpină o tânără băciţă, dar nu rămânem mult, fiindcă mai avem de vizitat şi stâna familiei Făsuescu (fostul primar a urcat cu noi la munte) şi timpul a trecut repede, ba s-a şi schimbat, o ploaie măruntă grăbindu-ne spre casă. De la o stână la alta mergem pe jos, fiindcă sunt apropiate. Ştefan Făsuescu (nea Fănel îi spuneam în copilărie) a lucrat ca tehnician veterinar la Polovragi, până în 2004, când a fost ales primar şi a condus comuna timp de trei mandate. După 2016, s-a dedicat exclusiv creşterii oilor. Fostul primar are rude în Poiana Sibiului: ”Bunicul meu, Pătru Zăvoianu, s-a dus cioban acolo şi tot acolo s-a însurat. Mama mea e una dintre fiicele lui. A venit şi s-a căsătorit în Polovragi. Când eram mic, dădeam oile bunicului în strungă, la Cincu, în judeţul Braşov. Dam o mie de oi la muls şi primeam o bomboană pentru toată ziua”.

Stefan Fasuiescu_b

Experimentul Suffolk
După Revoluţie, Ştefan Făsuescu şi-a făcut o turmă de 400 de oi. La stâna din Curmătura Olteţului vărează de 8 ani. De ceva timp, face şi un experiment interesant: împerechează berbeci din rasa Suffolk cu oi Ţurcane, băle şi bucălăi. ”Am cumpărat berbecii de la Simeria şi de la Homorod. Mieii rezultaţi au greutatea mai mare”, argumentează gazda noastră. Numeroşi berbecuţi ajung pe piaţa arabă. Telemeau e vândută de acasă, ”cu bucata” sau în cantităţi mai mari, preţul fiind de 20 de lei/kg. Lâna? ”E dezastru. Ieri am dat la Sibiu 2800 de kg, cu 0,9 lei/kg. Anul trecut am vândut-o cu 2 lei. Aduc tunzători de la Jina, care îmi iau 4 lei pentru o oaie”, răspunde cu năduf fermierul. (Aici fac precizarea, în paranteză, că mulţi oieri mi-au spus că programul ministerial 1 leu/1 kg de lână a dus la o scădere a preţului lânii faţă de anii precedenţi, când oricum era slab plătită).
Toamna, după ce coboară de la munte, oile familiei Făsuescu sunt păşunate pe terenuri închiriate de la câţiva săteni din comuna gorjenească Zorleşti, apoi sunt aduse la saivan, în Polovragi. ”Am făcut şi transhumanţă, în judeţul Bihor, la Carei, am fost şi în Dobrogea, şi în judeţul Dolj, la Bulzeşti”, îşi aminteşte Ştefan Făsuescu.

Pe cărări de munte, spre stânele polovrăgenilor_b

Baciul povesteşte
Afară continuă să plouă, molizii din apropierea stânei sunt înecaţi în neguri dese. Baciul Nicolae (Culiţă) Bădiţa vorbeşte cu noi în timp ce învârte mămăliga în ceaun. S-a născut în Polovragi într-o familie de crescători de oi (”Tatăl meu, Pătru Bădiţa, a stat 30 de veri în Beleoaia”), dar a mai ciobănit în tinereţe şi prin Poiana Sibiului, apoi s-a făcut şofer. În 2003 a ieşit la pensie. ”Mă plictiseam acasă, pensia era mică, aşa că m-am gândit să plec la muncă în Italia. Am găsit pe unul care să mă ducă acolo cu maşina. Am ajuns la Foggia. Mi-am luat geamantanul în spinare şi am plecat pe un drum de-a lungul unui canal. M-am întâlnit cu doi români din Botoşani. |ştia mi-au dat un număr de telefon al unui italian care avea oi. Îl chema Luigi. La 7 dimineaţa m-a pus să dau probă de muls. Am concurat cu nişte tineri. Am fost mai bun decât ei şi italianul m-a oprit. 1200 de euro pe lună. Am stat vreo trei luni, am venit acasă, apoi m-am întors, dar la alt italian, Nicola, tot din Foggia. Avea 120 de oi şi 350 de capre. Am stat la el 13 ani!”, povesteşte baciul printre aburii mămăligii. De patru ani Culiţă Bădiţa băciuieşte la stâna din Curmătura Olteţului. Ţine aici şi cele 50 de oi ale lui.
Pornim cu maşina prin ploaia deasă, pe drumul forestier care coboară spre Polovragi, unde zarea se vede senină. Oierii de aici nu sunt asociaţi, cel puţin nu în sens activ. Au constituit cândva ”Agro Polmontana Cooperativa Agricolă”, dar structura asociativă există numai pe hârtie. Fiecare oier îşi vede, să zic aşa, de stâna lui.

Pe cărări de munte, spre stânele polovrăgenilor_b


ÎN MUNŢII POLOVRAGIULUI
Polovrăgenii au fost consideraţi, dintotdeauna, buni crescători de oi. N-au avut turme mari: în medie, 100-150 de capete, dar ştiau să le îngrijească. Păstoritul din munţii comunei este regăsit în vechi documente, de acum 2-300 de ani, când păşunile erau ale mănăstirii Polovragi. După secularizarea averilor mănăstireşti, făcută la jumătatea sec. al XIX-lea, păşunile au trecut în proprietatea statului, fiind administrate de primărie, care organizează licitaţii pentru atribuirea acestora crescătorilor de oi. Efectivele totale au variat de-a lungul anilor de la 5000 la 7000 de oi, dar au fost perioade când au scăzut şi sub 5000. Polovragiul deţine şapte munţi cu goluri alpine, iar pe teritoriul comunei, în prezent, funcţionează până în zece stâne, altele fiind părăsite.

Pe cărări de munte, spre stânele polovrăgenilor_b

Pe cărări de munte, spre stânele polovrăgenilor_b

Pe cărări de munte, spre stânele polovrăgenilor_b

Culita Badita_b

Badita Gheorghe_b


Un articol publicat în revista Ferma nr. 17/222 (ediţia 1-14 octombrie 2018)

Viitor pentru sate_b

 

Vizualizat: 595 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Video

Scolile agricole - semnal de alarma!

Scolile agricole - semnal de alarma!

Specialist în cresterea pasarilor de curte si absolvent al unei scoli cu profil agricol - Liceul Tehnologic „Mihail Kogalniceanu” din Miroslava (jud. Iasi) - Leonard Stafie considera ca institutiile de învatamânt cu profil agricol au nevoie de sprijin pentru a redeveni ceea ce erau cândva.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga George Stanson, despre condiţia fermierului român Maschio-Gaspardo îşi extinde operaţiunile în afara Europei
Cultura anului 2017

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2017?