Despre cazul revoltător al fermierului Ionel Musta din satul Coşteiu de Sus, comuna Margina, jud. Timiş, am scris încă din 2018, de când "celebrul" Ordin 119/2014 al Ministerului Sănătăţii i-a spulberat omului, la propriu, orice şansă de a-şi continua activitatea pe care o desfăşoară de 16 ani.
Are ferma, adică un grajd în care ţine 22 de taurine, din care 17 sunt vaci cu lapte şi un teren de cca. 1 ha, la marginea satului. În 2016, Ioan Dănilă, care locuieşte în ultima casă din sat, l-a dat în judecată pe Ionel Musta, invocând art. 11 din Ordinul 119/2014 al Ministerului Sănătăţii şi anume că grajdul este prea aproape de casa lui. Procesoman înrăit, cum îl caracterizează Musta, vecinul s-ar fi plâns in faţa instanţei inclusiv de faptul că ar fi făcut astm bronşic din cauza vacilor. Musta nu a avut bani să îşi ia un avocat, plus că i se părea că argumentele sale sunt suficient de solide. Procesul s-a judecat la Judecătoria Făget, iar hotărârea Instanţei, definitivă, îl obligă pe fermier să îşi mute grajdul la cel puţin 50 de metri de casa vecinului şi să depoziteze gunoiul de grajd la cel puţin 500 de metri depărtare. De precizat că distanţa dintre grajd şi vecin e de 28 de metri, dar şi faptul sau mai ales faptul că adăpostul animalelor e pe aceeaşi locaţie din anul 1967! Cum poţi să vii în 2014 cu un ordin care să fie aplicat fără drept de preempţiune pentru fermele deja existente? Pe bună dreptate se întreabă fermierul, cine îi garantează că, dacă îşi mută grajdul la 50 de metri de ultima casă de locuit, un alt imobil răsărit peste noapte nu-l va arunca din nou în ilegalitate?!
"Am obosit să lupt... Am vorbit cu autorităţi, am cerut sprijin, nimeni nu mă ajută cu nimic, în ciuda promisiunilor. Trebuie să lichidez ferma pe care am construit-o de la zero", mi-a spus mâhnit omul, chiar în ziua în care trimiteam revista la tipar. Este şi motivul pentru care am decis să aduc din nou în discuţie problema distanţelor dintre ferme şi spaţiile de locuit pentru că, după cum se vede, consecinţele implementării acestui ordin aberant se produc şi sunt foarte grave!
Deşi am făcut propuneri bazate pe fundamente ştiinţifice, elaborate de către un grup de specialişti şi asociaţii profesionale, care au fost înaintate Ministerului Sănătăţii, nici până la această oră nu s-au făcut modificări la OMS 119. Adresez o întrebare absolut pertinentă atât Ministerului Agriculturii - care ar trebui să aibă un punct de vedere ferm asupra acestei probleme, cât şi asociaţiilor profesionale ale fermierilor şi crescătorilor de animale care încă nu au avut de suferit de pe urma distanţelor stabilite prin lege: Câte ferme mai trebuie să dispară şi câţi fermieri trebuie să ajungă victime ale unor prevederi abuzive ca să luaţi atitudine şi să cereţi public revizuirea acestui Ordin?!
Vrem să fim europeni, dar ignorăm legislaţia comunitară după bunul plac. Vrem ferme ca în restul Europei dar, ce să vezi, la noi NU SE POATE să ai grajdul lângă restaurantul pensiunii tale sau lângă casa în care locuieşti sau lângă casa vecinului care te felicită pentru că eşti un bun fermier şi produci mâncare bună inclusiv pentru familia lui.
Deci, stimaţi decidenţi, în care colţ uitat de Europă vreţi să înghesuiţi ţara asta?!
Citiţi AICI detalii despre lupta absurdă pe care o poartă Ionel Musta pentru a-şi apăra drepturile şi ferma.
Editorial publicat in Revista FERMA nr. 4(253)/1-14 martie 2020