Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Oieritul din Grindu - îndeletnicire fără viitor (I)

Publicat: 11 februarie 2019 - 13:13
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Am descins într-o dimineaţă ceţoasă de iarnă la Grindu. Voiam să stau de vorbă cu câţiva dintre crescătorii de animale ai comunei, să le ascult păsurile, să le cunosc viaţa grea pe care o duc zi de zi. Conflictele Asociaţiei Crescătorilor de Animale “Mioriţa Deltei” cu autorităţile locale le-am expus pe larg în ediţiile trecute ale revistei. De această dată vă relatăm povestea de viaţă a câtorva oieri din Grindu.

Vă reamintim pe scurt subiectul anchetei publicate pe tema diferendului oierilor din Grindu cu autoritatea locală. Asociaţia Crescătorilor de Animale “Mioriţa Deltei”, înfiinţată de Gheorghiţă Cristea, susţine că Primăria a scos circa 700 hectare de teren de pe izlaz şi le-a dat spre folosinţă către patru fermieri din alte comune, să le cultive. În urma unor procese, asociaţia a câştigat izlazul. Însă, în opinia crescătorilor, autorităţile locale nu vor să pună în aplicare hotărârea judecătorească. În replică, primarul din Grindu susţine că izlazul comunal se compune din arabil şi pajişte. Păşunea a fost închiriată asociaţiei, însă suprafaţa arabilă nu! Ea are altă destinaţie, drept pentru care s-a organizat licitaţie. Or, crescătorii vor tocmai terenul arabil din izlaz ca să păşuneze animalele. De aici s-a iscat ditamai scandalul!
Pentru că nu mai au cu ce să le hrănească, crescătorii au ameninţat că îşi vor îneca cele 15 mii de oi în Dunăre, ca să nu moară de foame!? În comună, spiritele încă nu s-au calmat. „Suntem în iarnă şi - iată! - nu avem furaje pentru animale! A trebuit să cumpăr din judeţ balotul de lucernă cu 15 lei, iar porumbul şi cu 80 de bani kilogramul. Până acum am adus o mie şi ceva de baloţi de coceni. Oile le ţinem pe izlaz; de la 1 octombrie le dau porumb la uluc. Am consumat subvenţiile numai pe furaje. O altă mare problemă cu care ne confruntăm este lipsa îngrijitorilor. Am un băiat din sat care mă mai ajuta, l-au ameninţat că-i taie ajutorul şi nu a mai dat pe la fermă. Ciudat este că îmi vin ciobanii, stau câteva zile şi pleacă subit! Mă gândesc că le-o fi dat cineva bani să plece de la mine! Unii m-au lăsat chiar în mijlocul perioadei de fătare a oilor! A fost o muncă extraordinar de istovitoare pentru mine şi familia mea!”, ne-a declarat Gheorghiţă Cristea.

Gheorghiţă CristeaClick pe poza pentru galerie!

“Ori la oi, ori la şcoală!”
Oierul din Grindu are 52 de ani împliniţi şi este crescător de animale din tată-n fiu! Împreună cu cei doi copii ai săi deţine 2.300 de oi din rasa Cap Negru de Teleorman şi câţiva cai de povară. Teren are doar vreo trei hectare, pe care cultivă lucernă. Povestea vieţii lui este frumoasă prin simplitatea ei. “Am plecat la şcoală, la Galaţi, am absolvit 10 clase la Liceul Industrial Alimentar. Apoi, am început să învăţ meseria de electrician pentru chimia alimentară. Nu mi-a plăcut cartea. Atunci, tata mi-a zis: «Ori la oi, ori la şcoală! Alege din două una!» În 1982 am venit acasă şi am stat la oi! Când m-am căsătorit - asta se întâmpla prin 1988 -, mi-a dat tata 200 de oi drept dar de nuntă. Aşa am început ciobănia pe cont propriu”, ne-a mărturisit Gheorghiţă Cristea.
Între timp, şi-a ridicat casă nouă şi saivan pentru animale; şi-a cumpărat un tractor din banii câştigaţi. Nu a fost ajutat de nimeni să depună un proiect finanţat din bani europeni.
Cei doi copii ai săi, Costel şi Marian, sunt destul de mari. Diferenţa dintre ei este de doi ani şi jumătate. După ce au făcut opt clase, au vrut şi ei să rămână la oi! După datină, tatăl le-a dăruit la fiecare câte 200 de mieluţe. “Acum Costel are mai multe oi decât mine!”, spune cu admiraţie Gheorghiţă Cristea.

Oierii nu mai fac nici o brânză!
Încet-încet, discuţia atinge marea lui durere: problema izlazului comunal. În anul 1998, după desfiinţarea fostului IAS Dinogeţia Văcăreni, s-a dat izlazul către comună, dar primarul de atunci nu ar fi vrut să-l repartizeze crescătorilor de animale, cum era normal. A rămas la primărie ca “să mulgă” ea subvenţia, spun fermierii. Liderul Asociaţiei “Mioriţa Deltei” este destul de tranşant: “Oieritul în comuna Grindu nu va avea viitor atâta timp cât nu avem păşunea şi terenul arabil. Dacă ni se dădea întreaga suprafaţă, altfel erau producţiile de lapte şi de carne. Anul trecut nu am mai dat lapte. În urmă cu doi ani am livrat unui procesator din Băneasa de Constanţa şi nici acum nu am primit banii! S-au adunat vreo 187 milioane de lei vechi. În această situaţie suntem vreo 60 de crescători din împrejurimi, din care cinci numai din Grindu! Nu ne-am adresat instanţei, că pierdeam banii cu avocaţii şi timpul de pomană!”, a precizat fermierul tulcean.
Gheorghiţă Cristea a continuat afirmând că de obicei mulgea zilnic cam 1.000 de oi, iar la 700 lăsa mieii să sugă, pentru că nu avea cu cine mulge. Umplea un tanc cu lapte la două zile. Preţul era ca şi acuma - 2,7 lei litrul. După Revoluţie, avea tarabă în Piaţa Centrală a Galaţiului şi vindea brânzeturile. Acum, în sezonul de muls, a făcut brânză pentru familie ca să aibă de sărbători! Împreună cu cei doi băieţi a muls 1.700 de oi. Lucrul l-a început la 6,00 dimineaţa şi l-a terminat după-amiaza târziu. Pe vremuri, în zonă venea un procesator din Cernavodă, dar după ce a avut trei pene de cauciuc pe drumul prost, neasfaltat, a renunţat să mai colecteze laptele din Grindu.
Nici cu mieii nu a prea mers. “An de an vindeam unui cumpărător din comuna Baia. Anul acesta nu ne-a dat preţ; voia să achiziţioneze mieluţe cu 5-6 lei/kg şi berbecuţi la 6,5 lei. Am dat unui arab din Crucea (Constanţa) 1.400 de capete la 7 lei/kg. Eu mi-am oprit 300 de mieluţe pentru reproducţie”, a susţinut fermierul.
Gheorghiţă Cristea are la această dată 2.000 de oi adulte şi 300 capete tineret de anul trecut. În urmă cu 11 ani a cumpărat de la Însurăţei 28 de berbecuţi (cu 12 milioane lei vechi exemplarul), din rasa omologată Oaie cu Cap Negru de Teleorman. La această dată, aproape toate oile sunt din rasa Cărăbaşă. Fermierul nu mai crede în viitorul oieritului la Grindu. “Nu creşte iarba pe păşune deoarece este supraîncărcată cu animale; noi avem 21 de oi pe hectar! Din totalul de 757 ha, scădem viile şi casele oamenilor cam 10 ha şi mai dăm deoparte 50 ha de păşune din zona inundabilă, vin mai mult de 21 de oi pe hectar! S-a minunat şi prefectul judeţului cum stăm cu 15 mii de oi pe 700 hectare?”, ne-a declarat Gheorghiţă Cristea.
În ediţia viitoare continuăm povestea oierilor din comuna tulceană Grindu...

 

ZONA CU CEA MAI MARE CAPTURĂ DE STURION
Comuna Grindu este o aşezare pe malul drept al Dunării, cam la aproximativ 8 km în aval de municipiul Galaţi. Numele vechi de Pisica dat localităţii se spune că îşi are originea de la forma meandrată a Dunării pe care o capătă în această zonă, în formă de pisică, de unde şi denumirea de Cotu Pisicii.
Fiind situată lângă Dunăre, comuna beneficiază din plin de avantajele pe care le aduce fluviul, în primul rând prin pescuit, domeniu în care este angrenată circa 7,9% din populaţia activă. Un fapt remarcabil, peste 80% din capturile de sturion ale României se relizează în această zonă, toanele de pescuit Candachia, Pluton, Groapa Catargului, Far fiind recunoscute pentru cantităţile de sturion pescuite. Regretabil este că aceste specii de sturion - păstrugă, nisetru, morun - sunt în declin în urma pescuitului haotic, încurajat de către autorităţi, interesul economic prevalând asupra celui de protecţie şi de conservare a unor specii ce au supravietuit cuaternarului. De altfel, din cauza acestor politici părtinitoare, activitatea de pescuit a sturionilor nu contribuie pe cât ar trebui la ridicarea nivelului de trai a celor care practică această activitate.
În afară de pescuitul industrial, activităţile economice principale sunt comerţul, agricultura şi creşterea animalelor, îndeosebi a ovinelor.
Pe suprafaţa de aproximativ 800 hectare, ce reprezintă păşunatul comunal, crescătorii de animale au peste 14.000 de capete ovine dispuse în aproximativ opt miniferme, situate în perimetrul izlazului. Pe lângă acestea, locuitorii mai deţin aproximativ 200 de capete de bovine ce folosesc tot acest spaţiu pentru păşunat. Având în vedere raportul dintre suprafaţa de izlaz şi numărul de capete de animale ce-l utilizează, este destul de evident ca păşunatu-i insuficient.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 2/229 (ediţia 1-14 februarie 2019)

Vizualizat: 827 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Video

Delfini la Sulina, Delta Dunării

Delfini la Sulina, Delta Dunării

Delfini la Sulina, Delta Dunării #danubedelta #delfini #sulina

Video: Calin Ene

Revista Ferma și o echipă de pasionați de turism prietenos cu mediul îți aduc zilnic delta la tine acasă și te invită, totodată, acasă în Sulina Fabuloasă, într-un inedit Drum De Deltă, un proiect de vacanță cum nu se poate mai necesar după o perioadă lungă care ne-a pus la grea încercare pe toți.

Citeste despre proiect aici: https://www.revista-ferma.ro/proiecte-ferma/drum-de-delta-vezi-si-evadezi

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Ridichea furajera - cea mai buna cultura pentru inverzire Tractoarele Massey Ferguson și încărcătoarele Weidemann în acțiune!
Valorificarea producţia de cereale

Cum veţi valorifica producţia de cereale de anul acesta?