Concurs Ferma
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Oieri în căutarea unui hectar de păşune

Publicat: 20 martie 2017 - 19:31
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

De o parte şi de alta a şoselei care duce spre Olteniţa, vălătuci mari de zăpadă îngheţată se înşiră ca nişte purcoaie de fân. Sunt urmele îndărătnice ale unui viscol care şi-a făcut de cap zilele trecute. Urgia s-a dus, iar acum se simte, destul de firav încă, un vânticel care prevesteşte primăvara.

În marginea comunei Şoldanu, sub un mal înalt, pe o păşune îngustă înecată imediat în stufăriş, se află turma de oi Merinos a lui Gheorghe Nicolae. Răsfirate, oile retează smocuri de iarbă. Printre ele, câteva căpriţe. Sus, pe buza malului, e un munte de baloţi din paie, saivanul şi grajdul cu miei. Găinile umblă fără astâmpăr şi lovesc cu ciocul în bălegarul gros. Noroiul se lăbărţează sporit de apa care se scurge în urma topirii zăpezii. Iarba nouă va înverzi în curând imaşurile, dar ciobanii satului nu mai ştiu unde să-şi pască ciopoarele.

PasuneClick pe poza pentru galerie!

Lupta pentru o tufă de iarbă
Gheorghe, având cele mai multe oi, e un fel de purtător de cuvânt al celorlalţi crescători. Are un pic peste 30 de ani şi s-a apucat de ciobănie imediat după ce a absolvit şcoala profesională. ”Nu ştiam ce să fac, unde să-mi găsesc de lucru. Mi-a venit ideea să mă ocup de oi. Am bătut din poartă în poartă şi le-am spus consătenilor că vreau să am grijă de oile lor”, îmi dezvăluie începuturile carierei de oier din Şoldanu.
În prezent, turma lui numără câteva sute de ovine. Cea mai mare turmă de oi din sat. E mândru de izbândă. Merge la târguri de animale din ţară, a fost într-o toamnă chiar şi la târgul din Poiana Sibiului. Sunetul de apel al telefonului e o secvenţă dintr-un cântec pastoral specific Mărginimii Sibiului. De la un an la altul, oile lui s-au înmulţit, dar le-a păşunat în aceleaşi locuri strâmte, împărţind cu ceilalţi crescători fâşiile de iarbă din marginea căii ferate, pământul sterp dintre malul Argeşului şi dig, terenurile nelucrate. ”Ne descurcăm cum putem, oile mai intră şi pe culturile sătenilor, ne ceartă, ne alungă, noi suntem ca nişte câini vagabonzi”, răbufneşte Gheorghe. Ceilalţi crescători de oi confirmă. Relaţiile cu sătenii s-au tensionat, nu mai au prieteni. Comuna Şoldanu, din păcate, nu deţine nici un hectar de păşune! Totul e arat, însămânţat, nu găseşti un loc pe care să nu-l fi atins plugul. Oierii vorbesc despre un teren de câteva zeci de hectare care ar fi izlaz comunal.
Viceprimarul Iulian Marin mi-a confirmat că există un teren aflat în proprietatea privată a comunei, dar acel teren nu este păşune, ci teren arabil. Un cioban bătrân, Florea Barbu, spune însă că a păşunat oile acolo pe la începutul anilor nouăzeci. Gheorghe spune însă că, de când ţine el minte, în locul acela a fost numai teren arabil. Cert este că izlaz păşunabil nu găseşti în comună.

Licitaţia şi informaţia
Terenul arabil aflat în proprietatea primăriei este împărţit în loturi de un hectar şi scos la licitaţie din patru în patru ani. Anul acesta, în 15 februarie, Primăria a organizat o nouă licitaţie, pentru un teren de 43,3 ha. Preţul minim de închiriere a fost fixat la 500 lei/ha/an. S-au înscris cinci participanţi şi au câştigat patru, redevenţa finală fiind de 550 lei. Singura şansă pentru Gheorghe şi ceilalţi crescători ar fi fost să se înscrie şi să participe la licitaţie, însă ei susţin că nu au ştiut de organizarea acestei licitaţii, iar unii se declară de-a dreptul neîncrezători în corectitudinea organizatorilor, fiind convinşi că terenul e pentru anumite persoane din localitate. Valentin Bălan, proprietar al unei turme de 250 de oi, crede că licitaţia e pentru cineva anume: ”Licitează câteva persoane care trebuie să câştige. Noi suntem prea mici”. Florea Barbu, un cioban cu state vechi în meserie, încă de pe vremea CAP-ului, mă asigură că ar fi participiat la licitaţie, dar nu a fost informat. ”L-am sunat prin toamnă pe primar şi i-am spus că am nişte bani puşi deoparte şi aş vrea să licitez şi eu pentru un hectar-două. Mi-a spus să stau liniştit că mă anunţă. Nu m-a anunţat. A zis că a pus afişe la primărie, la magazin, că a dat anunţ la ziar, dar eu de unde să aflu din ziar, că la noi în sat nu ajunge nici un ziar”, mi-a povestit omul cu năduf în glas. Viceprimarul Iulian Marin mi-a relatat că licitaţia a fost anunţată din timp, prin afişe şi anunţuri în două ziare din judeţul Călăraşi. ”Toţi fermierii ştiau de această licitaţie. Puteau veni să se înscrie, să cumpere caietul de sarcini şi să participe. Dacă nu au făcut-o, e şi din cauză că unii dintre ei nu sunt cu taxele şi impozitele la zi, condiţie de bază pentru a putea licita”, a mai adăugat edilul din Şoldanu.

Piaţă favorabilă
Un amestec ciudat de revoltă, neputinţă şi resemnare e starea de spirit a crescătorilor de oi din comuna călărăşeană. Ar vrea să aibă din partea primăriei izlazul comunal de 43 de hectare, ar renunţa şi la subvenţie, numai să aibă dreptul să-şi ducă animalele acolo. Din păcate, ei nu s-au asociat la nivel local, sunt membri ai unei asociaţii judeţene care nu se prea oboseşte să le apere interesele. Le rezolvă micile treburi administrative şi cam atât. Ei sunt o mână de oieri nevoiţi să se descurce cum pot, lăsaţi de izbelişte de către autorităţi. Situaţia paradoxală la Şoldanu e că au crescut efectivele de animale, în special de ovine, în condiţiile în care comuna nu deţine un hectar de păşune.
De ce au ales oierii să-şi înmulţească oile, ştiind că nu au islaz păşunabil în sat? Răspunsul e simplu: merge piaţa. Brânza e cerută în magazinele bucureştene, berbecii sunt ceruţi la export. Mai este şi ANT-ul, care înseamnă peste 1500 de lei la o turmă de 100 de capete. Cu 1500 de lei pot fi cumpăraţi 100 de baloţi de lucernă, preţul mediu al unui balot fiind, am aflat de la oieri, 15 lei.
Ce vor face oierii din Şoldanu în această primăvară şi, desigur, la vară? Unde-şi vor păşuna oile? Nu au, deocamdată, alternativă. Îşi vor strecura oile printre culturi, pe drumurile tot mai îngustate de pluguri, vor merge iar pe marginea căii ferate şi pe canalul Argeşului. Ei sunt hotărâţi, totuşi, să se lupte pentru interesele lor. Anul acesta, pe adresa unor instituţii publice judeţene şi chiar naţionale, de la Şoldanu vor sosi câteva memorii şi reclamaţii.

 

SOLUŢII DE AVARIE
Crescătorii de oi din Şoldanu au găsit unele soluţii de avarie. Gheorghe Nicolae, de pildă, obişnuieşte să facă o transhumanţă scurtă de 100 de km depărtare de sat, către marginea cealaltă a judeţului. Uneori se duc cu cutia de brânză la proprietarii de terenuri să aibă acces cu turma după recoltat, dar au fost şi situaţii când terenul a fost oferit unor crescători de oi din alte comune.
Ca să facă rost de bani pentru nevoile turmei sale, Valentin Bălan s-a angajat la o firmă de curăţenie stradală din Bucureşti şi face naveta zilnic. De oi are grijă fratele lui. Ei au moştenit oi de la tatăl lor. Valentin a fost, cândva, angajat al Uzinei Republica, unde a lucrat ca laminator de ţevi. Uzina a fost falimentată, vândută şi dezmembrată. Rămas fără serviciu, Valentin a făcut cursuri de policalificare, primind diplomă de tăietor-fasonator mecanic. A reuşit astfel să se angajeze la firma din Bucureşti, de unde primeşte un salariu de 1100 de lei pe lună. ”Sunt banii pe care-i dau ciobanului. Câştigăm însă din creşterea animalelor, reuşesc să-mi ţin copiii la şcoală”, îmi dezvăluie Valentin o parte din contabilitatea familiei sale.

 

Articol publicat in revista Ferma nr. 5 (188) din 15-31 martie 2017

Vizualizat: 2545 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Hibridul SY Experto - producţie record

Hibridul SY Experto - producţie record

Chiar dacă anul agricol nu a fost unul uşor, Cosmin Micu a obţinut o producţie medie de 4375kg/ha la floarea soarelui de pe cele 75ha cultivate cu hibridul SY Experto de la Syngenta. Hibridul high-oleic SY Experto se remarcă printr-o toleranță foarte bună la mană, rezistenţă la frânge şi 87% conţinut de acid oleic.

 

Interviu cu Cosmin Micu, fermier

Procereal Agrosan, loc. Mănăştur, jud. Arad.

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Noutăţi Väderstad la Agritechnica 2019 Tehnică agricolă pentru profesionişti 2020 - Protecţia plantelor
START Campanie de primăvară. Tu ce alegi?

Iarnă fără zăpadă sau ploi, secetă pedologică... vremea nu e deloc prietenoasă. Cum staţi cu lucrările specifice campaniei de primăvară pregătirea terenului/semănat? Ce hibrizi alegeţi? Vă rog, scrieţi în comentariu ce sămânţă cumpăraţi, de la cine şi judeţul în care lucraţi terenul!