Reclama header big full
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Nu toate sunt cu lapte

Publicat: 27 octombrie 2019 - 07:45
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

În vorbirea din mediul rural, adeseori pot fi auzite diverse zicale care în cuvinte simple exprimă realităţi cu mult înţeles filozofic, una dintre aceste zicale fiind şi aceea care reprezintă titlul acestui articol. Originile respectivei zicale par să se găsească în exagerările referitoare la animalele „cu lapte” sau aflate în lactaţie de la o stână ori în ignorarea cu bună ştiinţă a factorilor care influenţează producţia de lapte de la acea stână.

 

Dacă ne referim la specia ovină, de exemplu, productivitatea oilor variază astfel:
- într-un fel va produce lapte o oaie păşunată în zona de câmpie şi cu totul altfel (atât sub aspect cantitativ, cât şi sub aspect calitativ) va produce lapte aceeaşi oaie care păşunează în zona de munte;
- apoi, într-un fel va produce lapte o oaie care păşunează pe o păşune cu expoziţie sudică şi cu vegetaţie ierbacee valoroasă şi cu totul altfel aceeaşi oaie întreţinută pe o păşune cu expoziţie nordică şi invadată de ierburi nedorite;
- de asemenea, o anumită cantitate de lapte va da o oaie multipară şi o cu totul altă cantitate de lapte va produce o oaie primipară;
- total diferite vor fi şi producţiile de lapte ale unor exemplare de oi din aceeaşi rasă, dar aflate în perioade diferite de lactaţie, ştiindu-se că fătările deşi se produc sezonier, diferenţele ca date calendaristice pot fi şi de trei luni de zile;
- şi aşa mai departe...
De unde se poate înţelege că nici producţia de lapte (la ovine în cazul nostru) nu poate fi abordată într-un mod simplist sau, după caz, într-un mod general.

Branza_b

Diversitate ignorată
În această ordine de idei, aplicarea „de la munte pân' la mare ”a aceleiaşi Metode „A” de control al laptelui nu este corectă, fapt devenit cu atât mai nedrept odată cu înlocuirea Certificatelor de Origine cu Certificatele Zootehnice în care sunt specificate şi producţiile de lapte ale femelelor din genealogia animalului pentru care se emite Certificatul Zootehnic.
Concret, specificarea producţiilor de lapte fără precizarea condiţiilor în care s-a produs acea lactaţie poate însemna ceva şi mult, şi puţin sub aspect cantitativ, sau ceva şi bun, şi rău sub aspect calitativ, gândindu-ne la diferitele condiţii întâlnite la stânele de pe cuprinsul întregii Românii.
Fără nici o îndoială, nu Metoda „A” de control al laptelui este pusă în discuţie, ci modul greşit de punere în aplicare a acesteia, după exemplul computerului care, utilizat în mod eronat, va conduce la rezultate eronate.
Nu este deloc o noutate faptul că Metoda „A” de control al laptelui este acceptată (aprobată) de I.C.A.R. în condiţii aşa-zis standard, care se găsesc doar în centrele de cercetare a respectivelor animale şi nicidecum în condiţii atât de diferite, aşa cum există în diversele stâne de la noi din ţară.

Mitul oilor bune de lapte
În perioada oieritului arhaic, care presupunea debutul sezonului pastoral cu anumite ritualuri religioase şi cu măsura sau măsurişul oilor din fiecare turmă, se proceda la măsurarea volumetrică sau chiar gravimetrică a laptelui produs de oile aparţinătoare fiecărui proprietar (sâmbraş) din acea turmă, respectiv fiecare sâmbraş din acea stână.
Drept urmare, sâmbraşul care deţinea supremaţia la producţia de lapte era elogiat în mod remarcabil, ridicat pe braţe şi adeseori aruncat simbolic pe stână de către ceilalţi sâmbraşi, fiind inclus în mod automat în echipa de „cârmaci” sau „scutari” ai stânei.
Aşa s-a ajuns la preferinţa pentru oile care la apogeul lactaţiei produceau lapte mult, fiind adesori indiferentă durata lactaţiei, zicându-se că respectivul scutar a avut cel mai mult lapte la măsură şi că oile acelui proprietar sunt cele mai bune de lapte.
Din păcate însă, s-a constatat că exemplarele de ovine care produc foarte mult lapte la măsură sunt acele oi care „înţarcă” devreme, aşa încât în ultimele săptămâni de activitate pastorală laptele era produs doar de către ovinele criticate în primăvară cu prilejul măsurii laptelui la respectiva stână.
În satele ardeleneşti, unde obiceiurile săseşti au lăsat anumite moşteniri, măsura oilor este efectuată de trei sau patru ori într-o vară, putându-se constata care oi „ţin” laptele şi care „înţarcă” devreme.
Bineînţeles că brânza de oaie era dată din acea stână proporţional cu laptele obţinut la fiecare dintre măsurile efectuate în aceeaşi vară, aşa încât însuşirea de „oi bune de lapte” devenea discutabilă.

Ovine_b

Un criteriu clar de apreciere a productivităţii
După cum se ştie însă, în centrele sau staţiunile de cercetare a animalelor de rasă cu performanţe în producţia de lapte, lactaţia este reprezentată grafic prin ceea ce se numeşte curba lactaţiei, definindu-se o curbă care delimitează o suprafaţă mai mică sau mai mare influenţată în principal de durata lactaţiei; în felul acesta nu mai există posibilitatea unor interpretări greşite, observându-se că este importantă cantitatea de lapte de la apogeul lactaţiei, dar cea mai importantă este perioada în care se manifestă producţia de lapte.
Este uşor de înţeles că asemenea grafice nu se pot face la stânele noastre, dar cu toate acestea, sâmbraşii în cauză au alte criterii de apreciere a oilor bune de lapte; având în vedere faptul că în ultimele săptămâni de vară, când cele două - trei găleţi de lapte muls la respectivele stâne mai „murdăresc” budaca pentru a fi închegaţi căşuţi de 4-5 kg, sâmbraşii constată că oile aflate în lactaţie (deşi la controalele C I şi C II nu excelau în producţia de lapte), mai produc 100-150 g de lapte la o mulsoare. Adică mai mult de 200 g pe zi, aşa încât să nu fie considerată încheiată lactaţia, care durează de 7 luni sau chiar mai mult.

Cum rămâne cu „produsul de la munte”?
Aşa stând lucrurile, unii oieri de munte (şi niciodată cei de la şes) mai mulg oile şi după ce se „sparge turma”, făcând renumitul lapte acru de toamnă. Reprezentând grafic cele redate anterior, se poate constata o curbă a lactaţiei care delimitează cea mai mare suprafaţă a lactaţiei, deşi aceste oi rămân în anonimat.
În condiţiile în care la toate produsele alimentare atestate tradiţional se ţine cont de zona sau regiunea de origine, în privinţa producţiei de lapte de oaie se încearcă uniformizarea acesteia pe tot cuprinsul ţării, începând de la câmpie până la munte, fiind văzută ca o simplă marfă produsă în vrac, iar anumite performanţe în producţia de lapte rămân necunoscute, contrar conceptului de „produs la munte”.

OIERII DE MUNTE

Articol publicat în revista Ferma nr. 17/244 (ediţia 1-14 octombrie 2019)

Vizualizat: 453 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten
reclama art afetr lead

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Video

Hibridul SY Experto - producţie record

Hibridul SY Experto - producţie record

Chiar dacă anul agricol nu a fost unul uşor, Cosmin Micu a obţinut o producţie medie de 4375kg/ha la floarea soarelui de pe cele 75ha cultivate cu hibridul SY Experto de la Syngenta. Hibridul high-oleic SY Experto se remarcă printr-o toleranță foarte bună la mană, rezistenţă la frânge şi 87% conţinut de acid oleic.

 

Interviu cu Cosmin Micu, fermier

Procereal Agrosan, loc. Mănăştur, jud. Arad.

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Sistemul de ghidare Trimble GFX-750 testat la Soc. agricola AgroSlavia Cum își gestionează drenarea cei de la Campo d'Oro cu ajutorul sistemelor Trimble de la Vantage
Valorificarea producţia de cereale

Cum veţi valorifica producţia de cereale de anul acesta?