Marcarea de scurtă durată

Identificarea se poate face şi după o serie de însuşiri proprii, care sunt înscrise în fişa genealogică sau în registrul fermei (rasa, culoarea şi particularităţile de culoare, sexul, fenogrupul sanguin etc.). Cu toate acestea, recunoaşterea unui individ dintr-un grup după însuşirile menţionate anterior este foarte dificilă şi puţin expeditivă, mai ales la efectivele cu caractere omogene. Ca urmare, este necesară individualizarea prin diferite procedee care să facă posibilă recunoaşterea unui animal din masa celorlalţi indivizi.

Identificarea provizorie
Marcarea de scurtă durată cuprinde metode simple, care nu necesită instrumentar de lucru complicat şi este puţin costisitoare. În continuare, prezentăm principalele metode de marcare provizorie la caprine.
• Aplicarea de rondele/plăcuţe se poate utiliza la toate categoriile de animale, dar în special la mieii sau iezii nou-născuţi. Se pot folosi plăci de diferite forme şi culori, din materiale uşoare şi ieftine (plastic, metal, lemn), prevăzute cu un orificiu prin care este trecută o sfoară, cureluşă sau lanţ care se fixează la gâtul animalului. Pe plăcuţă sunt înscrise, cu diferiţi coloranţi sau prin imprimare (ştanţare), numărul matricol al mamei şi numărul de ordine al fătării.
Este recomandabil ca lanţul să fie mai scurt, pentru a nu fi ros de alţi iezi sau de capre şi să se aplice marcarea de lungă durată imediat ce iedul va fi declarat viabil. La ovine nu există această problemă.
Se foloseşte şi la oile şi caprele adulte, însă pentru identificare de foarte scurtă durată, pentru că există riscul ruperii lui.
• Aplicarea unor substanţe colorante pe corpul animalului. Metoda, frecvent utilizată, constă în aplicarea unor puncte, cifre sau litere pe diferite regiuni corporale: cap, spinare sau crupă, preferabil pe linia superioară a corpului, pentru ca ele să fie observate şi dacă oile sau caprele sunt într-un spaţiu restrâns sau adunate în turmă. Semnele se observă mai bine la capre (cu părul scurt), la mieii şi iezii sugari, iar la ovinele adulte se folosesc în special la cele tunse sau la rasele cu lână mai scurtă şi deasă (Merinos, }igaie, rase de carne). Pe lâna lungă de }urcană se pot păstra semnele, dar cifrele sau literele se deformează şi nu se mai pot citi.
Se folosesc vopsele uşor lavabile, ovisemul (negru de fum şi glicerină), creta pe bază de ceară sau spray-urile speciale pentru marcare. Vopselele lavabile, de diferite culori, pot fi aplicate prin folosirea unor cifre metalice (ca cele folosite la criomarcarea bovinelor). Utilizând cifre mari, marca se poate observa de la distanţă (la capre, oi tunse sau cu lână fină). Marcajul se şterge în 1-3 luni.
Nu aplicaţi vopsele pe bază de ulei, care se întăresc la uscare şi fac dificilă tunderea, odată cu deprecierea lânii. Aceste zone vopsite trebuie tunse primele şi înlăturate din masa de lână.
• Tunderea (la oile netunse), cu foarfeca sau maşina de tuns, a unei regiuni mai mici de pe linia superioară a corpului. Semnul poate fi observat până la creşterea lânii. La }urcană este mai dificil, deoarece mişcarea şuviţelor de lână poate acoperi semnul.
În fermele de ovine şi caprine din vestul Europei şi chiar din Ungaria, imediat după fătare se practică frecvent marcarea ordinii fătării prin vopsele lavabile atât pe oaia/capra mamă, cât şi pe miel/ied. Astfel, în orice moment, fermierul poate identifica uşor care este oaia/capra mamă dacă mielul/iedul s-a pierdut. Totodată se pot identifica uşor mieii care practică furtişagurile prin suptul şi la alte oi sau mieii cărora trebuie să le facem tratamente.

Sorin-Octavian VOIA
Ioan PĂDEANU
USAMVB Timişoara

INDIVIDUALIZAREA PENTRU COP
Pentru ameliorare este obligatorie marcarea de lungă durată prin crotaliere şi, mai nou, prin tatuare imediat după fătare. Aceste tehnici le-am descris în numerele anterioare ale revistei.
Dacă ovinele nu sunt înscrise în COP, putem apela la marcarea de scurtă durată, astfel încât să putem identifica mielul sau iedul cu exactitate când facem marcarea definitivă prin crotaliere. Acest procedeu se utilizează şi pentru identificarea animalelor în cazul unor acţiuni ocazionale, cum sunt: măsurile sanitar-veterinare sau de reproducţie, prezentarea animalelor la expoziţii sau târguri, livrări către îngrăşătorii, abatoare etc.
În scopul identificării unui animal dintr-o fermă sau turmă, în orice împrejurare şi pe tot parcursul vieţii, se folosesc diferite semne convenţionale sau mărci speciale aplicate pe regiuni ale corpului animalelor în locuri vizibile.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 5/210 (ediţia 15-31 martie 2018)