Reclama header big full
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Managementul mamitelor (III) - DEPISTAREA corectă a infecţiei glandei mamare

Publicat: 15 octombrie 2019 - 09:50
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Primul pas în gestionarea infecţiilor glandei mamare este depistarea mamitei. Cel mai uşor se face vizual, prin observarea ugerului, când se încearcă surprinderea unor modificări, tumefacţii sau înroşiri ale pielii, prin palpare, pentru distingerea modificărilor temperaturii locale şi identificarea unor regiuni cu sensibilitate neobişnuită. Detectarea mamitei se face şi prin observarea secreţiei lactate, după îndepărtarea „dopului bacterian”.

În ultima situaţie, se mulg 2-3 jeturi deasupra unui pahar prevăzut cu o sită neagră (vezi grupaj foto), pentru a surprinde modificări de culoare, aspect, prezenţa secreţiei roşietice, a zerului sau a flocoanelor de cazeină. Toate cele anterior sugerate sunt indicii că există o posibilă problemă în interiorul glandei mamare. Realitatea este că mamitele clinice (cele pe care le putem observa) reprezintă doar vârful unui gheţar care pluteşte pe apă - dedesubtul liniei de plutire se află cele mai multe infecţii (mamitele inaparente clinic). Evident, fie că supunem atenţiei glanda mamară, fie secreţia acesteia - verificarea jeturilor de lapte -, informaţiile colectate ne oferă o idee asupra stării de sănătate. În situaţia în care observaţiilor iniţiale li se pot corobora informaţii privitoare la conductivitatea electrică, temperatura laptelui, numărul celulelor din lapte sau când se pot efectua teste mai simple (testul clorurilor, whiteside test, California Mastitis test, Wisconsin Mastitis test) ori mai complexe (cuantificarea numărului de celule din lapte - NCS, identificarea unor enzime asociate îmbolnăvirii ugerului - de exemplu, a lactat dehidrogenazei), acurateţea depistării infecţiei creşte.

Managementul mamitelor_b
Infecţii individuale sau populaţionale
Cuantificate împreună, dar considerate separat, depistările pot oferi răspunsul la câteva întrebări. Câte vaci au infecţii ale ugerului? Sunt câteva vaci grav bolnave (infecţii individuale, infecţii clinice) sau majoritatea vacilor manifestă infecţii uşoare sau subclinice (infecţii populaţionale)? Pentru o mai bună înţelegere a diferenţelor dintre infecţiile individuale şi cele populaţionale exemplificăm şi sugerăm asociaţiilor de creştere calcularea şi introducerea unui indicator mai uşor gestionabil de către fermieri - punctajul liniar. Plecând de la cel mai utilizat indicator pentru depistarea mamitei - numărul celulelor din lapte (NCS), prin operaţii algebrice, acesta se transformă logaritmic într-un punctaj linear al NCS-ului (LNCS), după relaţia: Punctaj linear al NCS = log2 (NCS / 100.000) + 3
Valorile obţinute prin acest punctaj pot sugera următoarele:
- la valori ale scorului liniar NCS = 3 se consideră că ugerul nu este infectat;
- la valori ale scorului liniar NCS = 3-4, ugerul poate fi afectat, dar nesemnificativ;
- la valori ale scorului liniar NCS = 4-5, vacile sunt infectate şi trebuie considerată existenţa mamitei subclinice;
- la valori ale scorului liniar NCS = 5-6, vacile sunt infectate şi trebuie considerată existenţa mamitei clinice;
- la valori ale scorului liniar NCS ≥ 6, vacile sunt infectate şi se impune intervenţia terapeutică.
Întrebuinţarea practică a acestui punctaj este aceea că permite decelarea problemelor individuale (infecţiilor individuale) de problemele majore ale turmei (infecţiile populaţionale). Practic, identificarea pierderilor (grafic) şi a tipului de problemă se face prin examinarea valorilor individuale şi prin calcularea mediei punctajului liniar (LNCS). Valorile individuale ale punctajului LNCS peste 4,0 presupun infecţie individuală; mediile punctajelor liniare de peste 4,0 pot fi considerate ca indicatori pentru infecţiile populaţionale.

Managementul mamitelor_b

„Boala sălii de muls”
Pentru o mai bună înţelegere, exemplificăm. Considerând două grupe de primipare din două ferme, conform datelor înregistrate în tabel, în grupurile A şi B mediile ponderate ale NSC sunt egale şi au valoarea de 271.000 celule/ml lapte. Din acest punct de vedere şi considerând valorile medii ale NCS, nu se pot observa diferenţe între grupurile celor două ferme.
• Totuşi, se poate observa că în ferma A există o singură vacă cu o valoare a NCS peste 200.000 celule/ml lapte, aceasta are 985.000 celule/ml lapte; producând 21 litri de lapte, contribuie cu 61,5% din întreaga valoare a mediei NCS (marcată cu bold în partea stângă a tabelului). În această fermă, media punctajului liniar este de LNCS = 3,94, iar vaca cu cel mai mare NCS are LNSC = 6,3; ca urmare, aici se poate vorbi despre o infecţie individuală, urmând ca abordarea infecţiei să fie una individuală.
• La grupul celor cinci primipare din ferma B, toate vacile au valori de peste 200.000 celule/ml lapte, iar valoarea medie a punctajului liniar este LNCS = 4,48, fapt pentru care se poate considera că întregul grup este depistat cu infecţie; în acest caz, fiecare vacă contribuie la media NCS cu 18,2-21,6% (marcat cu bold în partea dreaptă a tabelului). Cu toate că infecţiile nu sunt vizibile clinic, acestea sunt prezente la toate membrele grupului. Practic, în cazul grupului din ferma B, abordarea se impune să fie una populaţională, cu aplecare mai degrabă spre platforma de muls şi instalaţia de muls şi rutina mulsului, pentru a înlătura orice factor de risc tehnologic care se asociază mamitei subclinice generalizate şi care produce „boala sălii de muls” sau infecţia populaţională.

Calcularea pierderilor zilnice cauzate de NCS
Considerând că vacile fermelor A şi B sunt din grupa tehnologică primipare (vaci la prima lactaţie), se poate calcula nivelul pierderilor (grafic). Astfel, în cazul fermei A, cu valoarea medie a LNCS = 3,94, nivelul mediu al pierderilor individuale este de (3,94-2) x 0,33 = 0,64 kg/zi. În ferma B, putem estima ca pierderi (4,48-2) x 0,33 = 0,81 kg/zi, ceea ce va permite calcularea producţiei potenţiale a primiparelor fermei A la 25,44, respectiv la 26,81 kg lapte/zi pentru ferma B (ultimul rând al tabelului).
Înainte de a considera aspectele legate de diagnosticul şi tratamentul individual sau populaţional, se pune problema dacă putem utiliza constructiv şi stimulativ informaţiile legate de celulele somatice, de igienă sau de calitatea mulsului. În unele ferme - da, în altele... - nu! Oricare ar fi situaţia, se impune găsirea unor metode care cuantifică activitatea fiecărui actor implicat în geneza producţiei de lapte. Fără echivoc, simplu şi adecvat fiecărei categorii de personal: îngrijitori, mulgători, tehnicieni.
Vom reveni!


VERIFICAREA SECREŢIEI LACTATE DUPĂ ÎNDEPĂRTAREA „DOPULUI BACTERIAN”
Rândul de sus: Îndepărtarea corectă a dopului bacterian; două jeturi mulse deasupra unui pahar prevăzut cu o sită de culoare neagră, sau jos, dacă pardoseala sălii de muls este cu covor din cauciuc.
Rândul de jos (de la stânga la dreapta): Practici greşite utilizate la îndepărtarea dopului bacterian şi verificarea aspectului primelor jeturi de lapte: mulsul în palma fără mănuşă, mulsul în şerveţelul de ştergere, mulsul pe ongloane sau în aşternut.

 fig1vacis219_b

Sursa foto: Imagini preluate după Lévesque,Profitable milking, Step by step milk quality. - Institut de Technologie agroalimentaire de la Pocatière, Canada, 2001, în Manualul de bune practici al proiectului Abordarea bioeconomică a agenţilor antimicrobieni - utilizare şi rezistenţă, proiect finanţat de către UEFISCDI, PN-III-P1-1.2-PCCDI-2017-0361


TABEL: ABORDAREA INDIVIDUALĂ A NCS UNOR PRIMIPARE CU MEDII PONDERATE EGALE

 fig2vacis219_b

GRAFIC: RELAŢIA DINTRE NCS ŞI PIERDERILE DIN PRODUCŢIA ZILNICĂ DE LAPTE LA VACILE LACTANTE
Numărul celulelor din lapte creşte odată cu severitatea mamitelor. Scorul liniar al NCS creşte cu o unitate la fiecare dublare a NCS/ml lapte. Dependent de vârsta vacilor se estimează că pluriparele pierd de două ori mai mult lapte decât primiparele; 200 kg lapte/lactaţie sau 0,66 kg lapte/zi la pluripare, faţă de 100 kg lapte sau 0,33 kg lapte/zi, în cazul primiparelor.

 fig3vacis219_b

Sursa: Preluare după DHI Somatic Cell Counts în Producţii animaliere - Lucrări practice pentru medicină veterinară, Ed. Agroprint, Timişoara, 2019.

 


Articol publicat în revista Ferma nr. 16/243 (ediţia 15-30 septembrie 2019)

Vizualizat: 460 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Hibridul SY Experto - producţie record

Hibridul SY Experto - producţie record

Chiar dacă anul agricol nu a fost unul uşor, Cosmin Micu a obţinut o producţie medie de 4375kg/ha la floarea soarelui de pe cele 75ha cultivate cu hibridul SY Experto de la Syngenta. Hibridul high-oleic SY Experto se remarcă printr-o toleranță foarte bună la mană, rezistenţă la frânge şi 87% conţinut de acid oleic.

 

Interviu cu Cosmin Micu, fermier

Procereal Agrosan, loc. Mănăştur, jud. Arad.

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga A inceput INDAGRA! Semănat în sistem No-till
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?