Furajele s-au scumpit, la fel şi utilităţile şi carburanţii, iar leul s-a depreciat. Toate aceste realităţi, pe care fermierul nu le poate controla, au crescut semnificativ costurile în ferma de suine. Cum pot fi ele optimizate?
Preţul cerealelor şi al ingredientelor furajere a luat-o razna complet. Dacă la asta adăugăm şi creşterea preţurilor la combustibili, energie electrică şi gaze naturale, e clar că trebuie găsite soluţii pentru limitarea exploziei costurilor de producere a unui kg de carne de porc. Şi ar mai fi ceva, scăderea valorii leului, care nu ar trebui să fie ignorată! Pe nici una dintre aceste realităţi fermierul nu le poate controla sau influenţa.
În tentativa de a găsi soluţii realiste la aceste provocări am făcut o incursiune virtuală în opiniile şi ideile fermierilor şi consultanţilor din domeniu, ajungând la câteva soluţii care şi-au dovedit eficienţa şi în alte conjuncturi anterioare similare.
Fermierii ştiu că 60-70% din costul unui kilogram de carne de porc derivă din preţul furajelor. Or, dacă acest preţ îl controlează piaţa, nu fermierul, una dintre abordări ar fi concentrarea pe managementul furajării, adică pe elementele tehnice care conduc la reducerea risipei de furaj. Iată câteva exemple!
1. Repararea şi reglajul constant al instalaţiilor şi buncărelor de furajare. În mod normal această acţiune ar trebui să se deruleze permanent, nu numai în perioadele cu cost ridicat al furajului, iar obiectivul e unul firesc: limitarea pierderilor inerente! În acelaşi sens, concret, se recomandă ajustarea şi verificarea hrănitoarelor în funcţie de consumul real, prevenindu-se concomitent umidificarea furajului şi apariţia de „poduri”. Nu există fermă fără pierdere de furaj mai mică de 3-5%! Ideea e să fie ţinută sub control!
2. Pentru cei care îşi produc propriul furaj, elementele de luat în considerare ar fi următoarele:
• Reglajul eficienţei morilor, astfel încât dimensiunea particulelor - măcinişul - să fie controlabilă. Este de luat în calcul şi verificarea eficienţei de fabricare a peletelor, evident acolo unde se aplică această prelucrare. Se ştie că peletarea conduce la o limitare a pierderilor, dar nu oricum. În cazul în care în hrănitori ajung mai mult de 20% pelete zdrobite înseamnă că trebuie acţionat rapid, pentru că însăşi fabricarea peletelor nu este în regulă, sporind risipa;
• Scăderea dimensiunii particulelor măcinişului de la 750 microni la 600 conduce la o îmbunătăţire a eficienţei utilizării furajului de către animal. Pentru cei care se gândesc la riscul apariţiei ulcerelor gastrice trebuie să precizăm că la această dimensiune a particulelor astfel de probleme nu ar trebui să apară.
• Reluarea repetată a procesului de optimizare a raţiilor în funcţie de ingredientele disponibile, concomitent cu verificarea acurateţii cântarelor şi a calităţii amestecului. Abaterile pot genera costuri suplimentare ce pot fi prevenite!
3. În ciuda presiunii preţului, evitaţi achiziţia şi utilizarea cerealelor de calitate slabă, infestate cu mucegaiuri, pentru că acest „câştig” este unul iluzoriu. Nu veţi face altceva decât să vă intoxicaţi animalele, să scadă sporul şi, implicit, să crească şi costul de producţie!
4. Acolo unde fluxul şi spaţiul disponibil permite, opţiunea separării castraţilor de femele poate fi, de asemenea, o idee de luat în considerare. Efectul? O îmbunătăţire considerabilă a eficienţei.
5. Luaţi în considerare crearea unei noi raţii pentru ultimele zile de finisare, premergătoare livrării, o raţie care să fie ajustată la cerinţele animalului, dar în care proporţia unor anumite ingrediente scumpe, cum ar fi şrotul de soia, poate fi înlocuit cu mazăre furajeră.
Despre EFICIENŢA TRANSFORMĂRII FURAJULUI ÎN CARNE citeşte în Revista FERMA, ediţia 15-31 octombrie 2021!
Obţinerea de profit din producerea cărnii de porc depinde de o multitudine de factori, dintre care, o parte, ţin de potenţialul genetic propriu al animalului. Totuşi, fermierul este cel care, prin priceperea lui, dirijează exploatarea la maximum a acestui potenţial.
Întrucât, fără doar şi poate, fermierii profesionişti şi-au luat deja măsurile de siguranţă pentru limitarea costului de producţie prin managementul furajării şi optimizarea conversiei furajului, nu ne rămâne decât să le dorim spor la treabă şi... profit maxim.
MAZĂREA FURAJERĂ SCADE COSTURILE
Pentru crescătorii avizaţi, utilizarea mazării furajere în alcătuirea raţiilor destinate suinelor nu reprezintă o noutate. Cu toate acestea, un ingredient furajer atât de valoros a devenit, din păcate, şi fără vreun motiv întemeiat, „cenuşăreasa” familiei furajelor proteice.
un articol de
IOAN LADOŞI