Reclama header big full
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Leguminoasele de pajişti - valoare agronomică şi zootehnică excelentă

Publicat: 06 mai 2019 - 18:19
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Leguminoasele furajere de pajişti sunt considerate printre cele mai importante specii din vegetaţia pajiştilor permanente şi din structura culturilor agricole semănate în terenuri arabile, cu rol multifuncţional în dezvoltarea durabilă a agriculturii.

Leguminoasele de pajişti (lucerna, trifoiul alb, trifoiul roşu, ghizdeiul, sparceta etc.), alături de celelalte specii de leguminoase furajere anuale (soia, mazărea, măzărichea, bobul etc.), pentru importanţa economică şi valoarea lor agronomică, sunt considerate “motorul biologic al agriculturii”, deoarece influenţează puternic întregul sistem de servicii şi aptitudini de natură agronomică, alimentară şi de mediu.

plante-furajerea219_b

Particularităţi agrobiologice
Caracteristicile agrobiologice ale leguminoaselor de pajişti determină o serie de însuşiri valoroase de natură economică şi de calitate, astfel:
• Realizarea unor producţii ridicate de fitomasă furajeră (10-20 tone/ha de substanţă uscată - SU), folosită în hrana animalelor rumegătoare sub diferite metode de conservare şi în orice sezon de alimentaţie;
• Capacitatea naturală de fixare simbiotică a azotului atmosferic exclude aproape în totalitate dependenţa acestor specii de folosirea fertilizanţilor cu azot şi eficientizează costurile tehnologice ale acestor specii;
• Nivelul ridicat al calităţii producţiei este dat de bogăţia mare de proteine (2-3 t/ha), de gradul înalt de digestibilitate a furajului, de conţinutul mare în compuşi minerali, în vitamine şi în compuşi bioactivi (acizi graşi polinesaturaţi, taninuri);
• Rezistenţa ridicată la efectul negativ al unor factori naturali (ger, iernare, secetă) conferă acestor specii o mai mare adaptare la schimbările climatice;
• Morfologia specială a sistemului radicular influenţează procesul de extracţie a unor mari cantităţi de elemente minerale (Ca, P, Mg), din straturile profunde ale solului, iar perenitatea îndelungată a acestor specii, ele contribuie la îmbunătăţirea structurii solurilor, cu efecte benefice asupra culturilor postmergătoare;
• Prin introducerea leguminoaselor în sistemul de culturi agricole, pe lângă contribuţia acestora la diversificarea producţiei agricole, aceste specii stimulează microflora solului, contribuie la reţinerea şi menţinerea calităţii apei, iar în mod indirect, reduc emisiile cu efect de seră (dioxid de carbon, metan).
• Prezenţa speciilor de leguminoase în compoziţia botanică a pajiştilor permanente duce la creşterea biodiversităţii acestora, dar mai ales la sporirea producţiei şi a valorii furajere.

Autonomie proteică
Leguminoasele furajere au un rol tot mai important în securizarea sistemelor de creştere a animalelor prin reducerea costurilor tehnologice şi asigurarea autonomiei în proteine. Autonomia proteică este echilibrul între necesităţile alimentare ale animalelor şi potenţialul de cultivare al acestor specii în fiecare fermă. Pentru eficientizarea sistemului furajer, prin cultivarea leguminoaselor furajere este necesară o bună cunoaştere a rezultatului final al procesului de fixare biologică a azotului atmosferic, dat de estimarea cantităţilor de azot fixat realizat, ce intră în sistemul furajer cultivat fără costuri de natură materială şi financiară.
Însuşirea de perenitate a speciilor de leguminoase de pajişti (3-5-7 ani) asigură realizarea unor cantităţi importante de azot fixat, folosit în proporţie de 75-80% de către plantele de leguminoase pentru formarea substanţelor proteice, iar restul de 20-25% rămâne în sol la dispoziţia culturilor agricole ce urmează în rotaţie. În acest sens, în condiţiile din România, studiile efectuate demonstrează că între speciile de leguminoase există diferenţe semnificative privind nivelul estimat al cantităţii de azot fixat, astfel: 168 kg/ha la lucernă (media a 5 ani de producţie), 140 kg/ha la trifoiul roşu (3 ani de producţie), 182 kg/ha la trifoiul alb (media a 5 ani), 114 kg/ha la ghizdei (media a 5 ani). După încheierea perioadei de folosire (3-5 ani), în medie, rămâne în sol (în urma descompunerii materiei organice, formată din rădăcinile plantelor, colet şi resturile vegetale, rămase după ultima cosire sau păşunat) între 25 şi 40 kg/ha azot fixat, ce va fi folosit de culturile ce urmează în rotaţie. Această cantitate de azot rămasă contribuie la reducerea fertilizanţilor chimici sau organici şi la sporirea producţiilor culturilor neleguminoase (în medie, cu 10-30% - tabelul 1).
În condiţiile de pajişti temporare (semănate), formate din amestecuri de specii de graminee şi leguminoase de pajişti, contribuţia acestora la creşterea cantităţilor de azot fixat este condiţionată de proporţia leguminoaselor din structura floristică. Astfel, din datele prezentate în Tabelul 2 rezultă că participarea leguminoaselor între 10 şi 60% în amestec duce la realizarea unor cantităţi de azot fixat între 45 şi 105 kg/ha/an, în funcţie şi de anul de producţie.
Diversitatea tipurilor de pajişti permanente din ţara noastră, ca urmare a influenţei condiţiilor naturale şi a modului de folosire, este determinată de o structură floristică heterogenă, care condiţionează productivitatea şi calitatea acestor terenuri. Astfel, în compoziţia floristică a pajiştilor permanente, proporţia de leguminoase este mai scăzută în zonele de câmpie şi de munte şi mai ridicată în zonele de deal. În funcţie de proporţia acestor specii, în pajiştile de câmpie se estimează o cantitate de azot fixat de 12-40 kg/ha/an, în pajiştile de deal, între 15 şi 60 kg/ha/an, iar în pajiştile de munte se fixează o cantitate de azot între 10-20 kg/ha/an (Tabelul 3).

Efectul asupra producţiei şi calităţii laptelui şi a cărnii
Cantitatea leguminoaselor în cadrul sistemului furajer poate fi evidenţiată şi prin efectul acestor specii asupra producţiei animaliere. În acest sens, rezultatele unor studii prezentate în Tabelul 4 arată că în cazul unei culturi pure de raigras peren, producţia de lapte este de numai 16,9 kg/vacă/zi, în comparaţie cu variantele seemănate în culturi asociate de raigras peren, cu unele specii de leguminoase (trifoi alb, trifoi roşu) şi alte culturi (cicoare, păiuş înalt), care au determinat o creştere a producţiei de lapte la 17,8-18,6 kg/vacă/zi, respectiv cu 5-10%. De asemenea, prin introducerea leguminoaselor în amestec a crescut şi cantitatea ingerată de la 14,3 kg/vacă/zi de substanţă uscată, la 16,5 kg/vacă/zi.
Sistemul de furajare a animalelor rumegătoare, bazat pe porumb şi alte concentrate, influenţează negativ calitatea laptelui şi a cărnii, în special prin creşterea conţinutului de acizi graşi nesaruraţi, în defavoarea acizilor polinesaturaţi (omega-3, omega-6). În schimb, prin introducerea în hrana animalelor a furajelor verzi, formate din leguminoase perene, a crescut conţinutul de acizi graşi de tipul omega-3, în carnea tineretului taurin, cu 16% la lucernă şi 83% la trifoiul roşu (Baumont, 2016). În literatura de specialitate, conţinutul total de acizi graşi în furajele verzi variază între 10-30 g/kg SU, din care proporţia de acid linoleic (omega-3) este de 35-70% (3,5-21 g kg SU).
În privinţa speciilor de graminee şi leguminoase de pajişti, conţinutul de acizi graşi polinesaturaţi (omega-3, omega-6) se diferenţiază în funcţie de familia botanică şi de specie. Astfel, din datele prezentate în tabelul 5 rezultă că, în medie, gramineele au un conţinut de acizi graşi omega-3 între 9 şi 15 g/kg SU, iar leguminoasele - între 18 şi 21 g/kg SU. De asemenea, şi conţinutul de acizi graşi omega-6 este de două ori mai mare la speciile de leguminoase faţă de graminee.
Conţinutul de acizi graşi în furajul provenit din cultura de pajişti semănate se diferenţiază în funcţie de structura speciilor existente în compoziţia floristică a amestecurilor de graminee şi de leguminoase de pajişti. În general, în pajiştile în care proporţia leguminoaselor este mai ridicată, scade proporţia de acizi graşi saturaţi, în favoarea acizilor graşi polinesaruraţi (Tabelul 6).
La plantele ajunse la maturitate, indiferent de specie, se constată o scădere cu până la 40% a conţinutului de acizi graşi totali şi cu 60% a acizilor de tip omega-3 şi o creştere a conţinutului de acizi graşi nesaturaţi (acidul palmitic, acidul stearic, acidul oleic).
De asemenea, prin însilozarea furajelor verzi, structura şi conţinutul acizilor graşi totali se modifică foarte puţin, dar prin uscarea acestora şi prin producerea fânului s-a observat o scădere puternică a conţinutului de acizi graşi polinesaturaţi (omega-3), ca urmare a pierderilor de frunze în timpul uscării plantelor şi oxidării acizilor graşi.

 

TABELUL 1: CANTITĂŢILE ESTIMATE DE AZOT FIXAT DE CULTURILE DE LEGUMIMOASE FURAJERE PERENE, ÎN CONDIŢIILE DIN ROMÂNIA (KG/HA)

tab1fura219_b
TABELUL 2: CANTITĂŢILE ESTIMATE DE AZOT FIXAT ŞI TRANSFERAT ÎN CULTURILE DE AMESTECURI DE LEGUMINOASE ŞI GRAMINEE PERENE (PAJIŞTI SEMĂNATE), ÎN CONDIŢIILE DIN ROMÂNIA (KG/HA)

tab2fura219_b
TABELUL 3: CANTITĂŢILE ESTIMATE DE AZOT FIXAT ÎN PAJIŞTILE PERMANENTE DIN ROMÂNIA (KG/HA)

tab3fura219_b
TABELUL 4: INFLUENŢA TIPULUI DE PAJIŞTE SEMĂNATĂ ASUPRA PRODUCŢIEI VACILOR DE LAPTE

tab4fura219_b
TABELUL 5: CONŢINUTUL DE ACIZI GRAŞI POLINESATURAŢI LA UNELE SPECII DE GRAMINEE ŞI DE LEGUMINOASE DE PAJIŞTI (G/KG SU)

tab5fura219_b
TABELUL 6: PROPORŢIA DE ACIZI GRAŞI LA DIFERITE TIPURI DE PAJIŞTI SEMĂNATE (%)

tab6fura219_b
Un articol publicat în revista Ferma nr. 7/234 (ediţia 15-30 aprilie 2019)

Vizualizat: 72 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Lexion 670 Montana, o combina pentru zone colinare IPSO Agricultura, desfasurare de forte la Jucu
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?