Reclama header big full
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Ioan Răşinar a prins gustul unei afaceri sănătoase

Publicat: 20 noiembrie 2017 - 22:21
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Arădeanul Ioan Răşinar creşte diferite specii şi rase de animale de fermă încă din anul 1990, dar abia acum e convins că pasiunea lui pentru zootehnie va prinde conturul unei afaceri în ascensiune. Chiar dacă - susţine el - tot pasiunea l-a transformat în sluga fermei sale. 

Ioan Răşinar şi-a pus mari speranţe în cererea mare de carne de porc Mangaliţa de pe piaţă şi în promisiunea Ministerului Agriculturii de a subvenţiona puternic această rasă tradiţională pe cale de dispariţie, alături de Bazna.

Ioan RăşinarClick pe poza pentru galerie!

Ce-are a face zootehnia cu comerţul?
Gospodăria individuală a familiei Răşinar din Pâncota a fost de-a lungul timpului o adevărată fermă a animalelor, de la bovine, ovine, porcine şi până la ponei, păsări şi diverse animale de hobby. Creşterea suinelor a fost prima alegere, în anul 1990. Până în 2007, a crescut şi 50 de bovine. Cum vacile s-au îmbolnăvit de TBC, a fost nevoit să lichideze ferma. Nefericita întâmplare a fost cumva momentul zero pentru a începe o afacere privată în comerţ, în paralel cu zootehnia. „Am început cu o mică fermă de porci. Apoi şi bovine, pe care am fost nevoit să le lichidez în 2007. În acel an s-a privatizat Cooperativa de Consum, al cărei şef eram. Pe banii de pe vaci, pe cota de lapte şi pe porci am cumpărat jumătate din acţiuni, iar diferenţa am plătit-o eşalonat. Acum acolo am un restaurant cu o capacitate totală de 300 de persoane. Durerea este că deşi cresc animale, nu pot să-mi aprovizionez localul cu produse din ferma mea, deoarece n-am abator”, a amintit Ioan Răşinar veriga lipsă a afacerii lui, pe care într-un viitor apropiat şi-o doreşte perfect integrată pe filiera lanţului scurt.

Câştigul şi rentabilitatea vin din ferma de porci
În ultimii ani, Ioan Răşinar s-a axat pe creşterea oilor şi a porcilor. „În 2009 aveam 2000 de oi, dar le-am lichidat din lipsă de oameni. Şi nici marfa n-o mai fost plătită. Aşa că am mai păstrat 168 de Ţurcane, pentru plăcerea de a le creşte”, mărturiseşte fermierul.
În 2012, arădeanul a tras lozul pe care deocamdată îl consideră câştigător: creşterea rasei Mangaliţa. „Cresc rase în pericol de abandon - ovine Raţca şi porci Bazna şi Mangaliţa. O poză datând din anul 1975 din curtea părinţilor mei de la Răchiţele, jud. Cluj mi-a amintit că Mangaliţa blond era porcul pe care-l aveam întotdeauna în bătătură. În 2012 am început cu două scrofiţe şi un vieruş, din Ungaria. Întreţinerea uşoară a rasei în sistem extensiv pe păşune, natural, cu gard electric legat direct la padoc, tehnologia de exploatare simplă fac rentabilă creşterea Mangaliţei. Iar cererea mare a pieţei şi oferta mică de carne din această rasă sunt un atu”, remarcă Ioan Răşinar.

Venitul se rotunjeşte frumos la sacrificarea în fermă...
Fermierul a crescut în trecut şi porci Marele alb şi Landrace. Deci poate face o comparaţie. Chiar dacă sporul mediu zilnic (250 gr) al unui exemplar Mangaliţa este la jumătate faţă de o rasă comercială, iar perioada de îngrăşare până la greutatea optimă de sacrificare este dublă faţă de cea a unui porc crescut în sistem industrial, rasa Mangaliţa este mai avantajoasă datorită calităţii superioare a cărnii şi prin preţul aproape dublu oferit pentru un kilogram de carne. Iar cum fermierul nostru oferă clienţilor săi - tot mai mulţi - posibilitatea de a alege între porcul în viu sau procesat tradiţional (slănină, jumări, untură, şonc, afumături, şuncă etc.), valorificarea direct din fermă aduce plusvaloarea. „Cresc 220 porcine: cinci Bazna şi 115 Mangaliţa, toate cu origine, obţinută anul acesta. La Mangaliţa am 40 de scroafe, restul tineret de reproducţie şi porci la îngrăşat. Anual, produc circa 50 de porci la îngrăşat, valorificaţi pe bază de comenzi. De altfel, fătările sunt organizate în funcţie de cerere. E bine să am fătările prin septembrie, să pot duce porcul la un an şi jumătate în preajma Crăciunului. Grosul îl vând pe purcei la înţărcare, după două luni de viaţă. Dar câştigul e la vânzarea de produse tradiţionale ecologice. Un porc sacrificat tradiţional la 100 kg îmi aduce până la 1700 lei/cap. În viu îl vând cu 10 lei/kg la greutatea optimă de sacrificare de 150 kg (atunci are jumătate carne, jumătate slănină)”, a făcut un calcul fermierul.
Organizarea selecţiei este următoarea: „Producem cam două serii pe an; la 40 de scroafe obţin aproape 500 de purcei. La 2-3 luni separăm masculii de femele. Opresc cam 10% scrofiţe pentru a înlocui femelele de reproducţie, apoi masculii frumoşi pentru reproducţie. Restul produşilor îi vindem pentru reproducţie iar cei neproductivi (cam 20%) sunt la îngrăşare, fie în fermă la mine pe bază de comenzi, fie îi vând la vârsta de două luni la preţul de 300 lei/cap”, arată crescătorul.

... şi la vânzarea de material genetic
Dar perspectivele mari se întrevăd pe piaţa de material biologic din rasele Bazna şi Mangaliţa. „Având animale cu origine, pot vinde produşi pentru reproducţie. Am cumpărători înscrişi pe listă şi scroafele nici nu-s fătate. Mangaliţa va lua o amploare foarte mare; după discuţiile din expoziţie (n.r. - la Agromalim), văd că oamenii sunt foarte interesaţi. Dacă statul ne ajută printr-un program naţional de subvenţionare a achiziţiei de animale de reproducţie la Mangaliţa şi Bazna, cred că n-o să avem purcei câtă cerere va fi. Suntem foarte puţine ferme de reproducţie. Certificatul de origine îl obţinem la vârsta de şase luni a animalului, atunci când un purcel îl vând cu cel puţin 2000 de lei. Statul ar trebui să ajute şi Cercetarea să producă animale de reproducţie pe care să le cumpărăm, să nu mai aducem noi din Ungaria şi de prin alte părţi”, consideră Ioan Răşinar, fermierul pentru care Mangaliţa ar putea fi o alegere de viitor.

Ioan Răşinar_b
Ioan Răşinar: „Cererea pieţei, patriotismul şi dragostea faţă de aceste rase vechi româneşti m-au determinat să le cresc. Zootehnia este un hobby care cu timpul m-a făcut slugă la mine în fermă, pentru că nu mai avem oameni cu care să lucrăm. 70-80% din timp sunt în fermă eu cu familia”.


ABATORUL - VERIGA LIPSĂ A UNEI AFACERI INTEGRATE
Ferma de porci are trei grajduri cu suprafaţa totală de 500 mp. Păşunea, porumbul, grâul/orzul şi lucerna (verde sau baloţi de fân) sunt principalele surse de hrană pentru Mangaliţa. Fără concentrate. Întreţinerea se face pe păşune, inclusiv iarna. „Am două hectare de păşune, cu gard electric. Administrarea hranei la grajd o facem tradiţional: cu furca, roaba şi lopata”, mă asigură arădeanul. Rasă rustică, Mangaliţa are o rezistenţă crescută. „În afară de fierul administrat la două zile şi tăiatul colţilor, apoi o deparazitare la două luni, altceva nu le fac. Rezistă la -20 grade afară, numai scroafele gestante şi fătate le ţin două luni pe grajd”, arată Ioan Răşinar. Doreşte o creştere a efectivului până la o sută de scroafe. Pentru a putea livra purcei de reproducţie. „Pot ţine în permanenţă până la trei-patru sute de porci în spaţiul actual. Ar mai trebui ceva padocuri mai lărgite şi păşune şi lucerniere”, adaugă fermierul.
Însă marele neajuns al acestei afaceri de perspectivă este lipsa unui abator. „Am nevoie de un abator în fermă, cu două linii diferite pentru sacrificare: ovine şi porcine. Şi în felul acesta pot deschide şi o reţea de magazine. Vara nu se găseşte carne de oaie. Apoi, având abator, îmi pot asigura carne pentru restaurantul meu din Pâncota”, a încheiat Ioan Răşinar.

 

SUBVENŢIE NOUĂ PENTRU CRESCĂTORII DE PORCI MANGALIŢA ŞI BAZNA
Asociaţia Crescătorilor de Suine Autohtone Mangaliţa şi Bazna - Turda este în discuţii avansate cu Ministerul Agriculturii pentru un ajutor de minimis menit a salva de la dispariţie rasele de porci Mangaliţa şi Bazna. „Am propus un ajutor de minimis la tineretul porcin de 450 de lei/cap sau 100 de euro, iar pentru scrofiţe şi vieruşi 2.500 de lei/animal, aşa cum s-a dat şi pentru achiziţionarea berbecilor de rasă”, ne-a declarat Alexandru Nagy (foto), preşedintele Asociaţiei care deţine Cărţile de Rasă la Mangaliţa şi Bazna.
Cercetător la SCDA Turda, Alexandru Nagy se ocupă de mai bine de 30 de ani cu conservarea acestor rase. În România, mai sunt doar 430 de scroafe Mangaliţa pentru care fermierii solicită plăţi compensatorii prin Pachetul 8 - animale de fermă cu risc de abandon, Măsura 10 agro-mediu şi climă PNDR 2020. „La rasa Bazna dezastrul este evident, fiind solicitate la plată doar 38 capete. Nu sunt în toată ţara 50 de scroafe din rasa Bazna”, spune cercetătorul. Asociaţia de la Turda are aproximativ 50 de membri. (Liliana SIME)


Articol publicat in revista Ferma nr. 17 (200) (1-15 octombrie 2017)

Vizualizat: 2758 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Maschio Gaspardo la Agromalim 2019 Cons DDA la Agromalim 2019
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?