Inventivitate eronată în furajarea păsărilor

Pentru început, încerc să conturez o definiţie gospodărească a unui furaj: furajul finit este acel amestec de materii prime (cereale, oleaginoase, tărâţe, drojdii, minerale şi vitamine) care întruneşte toate cerinţele nutriţionale ale unei păsări pentru un anumit scop de creştere şi pentru un interval de vârstă. În cazul în care amestecul de materii prime este făcut “după ureche”, fără să se ţină cont de anumite cerinţe şi reguli nutriţionale, atunci îl puteţi numi melanj, mixtură, amestecătură, amalgam, talmeş-balmeş!
Urmările hrănirii cu un furaj prost sunt cu atât mai evidente cu cât furajarea s-a făcut de la vârste mai fragede şi pe perioadă mai îndelungată.

O reţetă talmeş-balmeş

Am pomenit noi de ouşor şi de brânzică în combinaţie cu amestec de uruială de grâu-porumb şi de multe alte mix-uri, dar recent m-a uimit o postare pe internet care arată inventivitatea greşită a gospodarului-nutriţionist! Citez: "Aceasta este reţeta mea în mic dejun la tineret (găini, păuni, fazani) cel puţin o zi pe săptămână: ou fiert plus coajă pisată, ceapă, usturoi, morcov, cartof, făină de peşte, totul dat pe razătoare. În apa de băut vitamine plus oţet (1 ml soluţie la 1 litru de apă); este perioada rece şi atâta timp cât sunt crescuţi în captivitate, fiecare dintre noi trebuie să venim cu ajutor pentru formarea imunităţii păsării"!
Păi dragă postatorule, dacă eşti conştient de gravitatea situaţiei, precum că pasărea este într-adevăr dependentă de tine, atunci de ce îţi baţi joc de ea? Mai mult, afirmi că administrezi această "amestecătură" la tineret? Tineretului, care are nevoie de un nivel ridicat de proteină, tu îi dai "mic dejun" din legume, asezonat cu puţină făină de peşte presărată ca "sarea în bucate"? Sper să nu mă apostrofeze Ispirescu pentru că îi asociez opera cu crescutul păsării!
Greşit! Tineretul - şi mă refer la perioada de vârsta 0-18 săptămâni - are nevoie de un aport de proteină cuprins între 16 şi 22%, adică de un furaj bine echilibrat din punct de vedere proteic, energetic şi vitamino-mineral. Orice abatere de la această creştere va duce implicit la rezultate negative, pe care le veţi vedea ulterior în productivitate, eclozare, sănătate!
Şi ca un Post Scriptum, precizez că folosirea făinurilor de peşte în furaj este condiţionată de ponderea acestora, care este de maxim 3%, pentru că, în caz contrar, produsele sau pasărea preparată vă va mirosi ca o conservă de peşte!

Tot pasărea suferă!

O a doua problemă am întâlnit-o într-o discuţie cu o persoană care s-ar fi dorit a fi purtătorul de cuvânt al celor ce nu înţeleg sensul de creştere sănătoasă şi care m-a şi apostrofat într-un mod foarte ironic, pe alocuri presărat şi cu invective. De fapt, care mi-a fost răspunsul contestat: Creşterea naturală, sănătoasă, sigur nu este acea creştere bazată numai pe iarbă şi o mână de grăunţe! Foarte mulţi înţeleg greşit folosirea unor materii prime care au suferit o prelucrare (mecanică, termică), confundându-le cu ceea ce numesc ei "chimicale, hormoni, antibiotice etc". Şi mă refer la drojdii furajere, şroturi. Dar dacă vorbim de cereale, atunci cum ne explicăm că porumbul din vremea copilăriei, în loc de 14 rânduri pe ştiulete, are acum 18 rânduri? La fel şi la grâu, unde spicul avea 32 de boabe, iar acum are 48. Sau floarea-soarelui, de la o pălărie de 20 cm în diametru, acum are 50 cm! Luăm şi cazul atât de sănătoasei plante! Păi nu pe iarbă se depun sau intră în pământ toate emisiile nocive emanate în atmosferă?! Ce mai numim creştere sănătoasă sau naturală?
Bineînţeles că nu am ajuns la un numitor comun, dar răul cel mai mare este acela că din toate dialogurile acestea din mediul online, tot pasărea suferă.

Ipocrizie sau ignoranţă?

Suntem împotriva drojdiilor, dar noi le consumăm în pâine, cozonaci, prăjituri; suntem împotriva soiei pentru că este OMG, dar ne călcăm pe picioare la rafturile de produse BIO să luăm preparate de soia - chipurile nemodificată. Ne declarăm împotriva făinii de peşte, dar suntem înnebuniţi după peştele nostru naţional, tonul la conservă în suc propriu!
Nu cumva avem nişte idei preconcepute şi greşite pe deasupra? Haideţi să încercăm să gândim logic şi să considerăm pasărea ca fiind copilul nostru, pentru că unui copil fiecare dintre noi îi oferă tot ce este mai bun şi sănătos.

Stimaţi gospodari, în speranţa că aceste informaţii v-au fost de folos, vă aştept cu întrebări, propuneri şi dezvăluiri din experienţa proprie la adresa de email: narcisdefta.ferma@gmail.com sau pe Facebook, în grupurile specializate: Ferma, Asociaţia Profesională a Crescătorilor de Păsări de carne şi găini ouătoare şi Ferma de familie.
Închei prin a vă spune LA MULTI ANI şi să creşteţi păsări frumoase şi sănătoase!

CE MAI NUMIM NOI CREŞTERE SĂNĂTOASĂ SAU NATURALĂ?

Hrănim copiii din Fast-food-uri cu pui proveniţi din Polonia (mai nou, pentru că sunt şi mai ieftini), dar ne îndoim de calitatea unui pui crescut în bătătură, care în zece săptămâni ar consuma 350 grame (sau 5 grame pe zi) făină de peşte, 250 grame (sau 3,6 grame pe zi) drojdii, 150 grame (sau 2 grame pe zi) de calciu, 250 grame (sau 3,6 grame pe zi) de ulei de floare şi 2,3 kg (sau 33 grame pe zi) de şroturi, restul până la 11,5-12 kg fiind cereale (media consumului zilnic fiind aproximativ 165 grame furaj)!
Pentru ca articolul să nu fie anost, vin cu o foto-comparaţie între un pui broiler de 3,5 kg carcasă, la 70 de zile (foto stânga), crescut cu ingredientele enumerate anterior, şi un pui tot broiler, crescut cu cereale, "sinonimul" lui sănătos pentru mulţi gospodari (foto dreapta)!
Comparaţia rămâne la latitudinea dumneavoastră, dragi cititori, mai ales că cei doi pui crescuţi cu cereale, adică NATURAL, nu au reuşit să aibă culoarea galbenă, atât de preferată de majoritatea, aşa cum are primul broiler!
Stau şi mă întreb: De ce nu vă supăraţi şi pe Ayam Cemani (găina cu coloritul integral negru) că nu are pielea galbenă?!

Articol publicat în revista Ferma nr. 1/250 (ediţia 1-31 ianuarie 2020)