Hrana caprelor în lactaţie
Cerinţele nutriţionale ale caprelor în lactaţie sunt cele mai ridicate cantitativ şi calitativ, faţă de celelalte perioade ale anului. Comparativ cu ultima lună de repaus mamar, în prima lună de alăptare cerinţele nutriţionale cresc de 0,5-1,2 ori pentru energie şi de 2-2,5 ori pentru proteine, în condiţiile în care capacitatea de a consuma furaj care să asigure acest necesar, rămâne scăzută.
După fătare, involuţia uterină la capră se realizează pe parcursul a circa trei săptămâni. Deşi, o dată cu involuţia aparatului genital, capacitatea de ingestie creşte rapid, capra nu poate ingera suficiente furaje pentru a satisface cerinţele fiziologice.
Compensarea deficitului de energie
În prima lună de lactaţie (februarie-martie), când caprele sunt încă în stabulaţie şi hrănirea depinde numai de crescător, furajarea cu aporturi insuficiente de energie şi/sau proteine are ca efect reducerea producţiei de lapte şi implicit a sporului mediu zilnic al iedului, deoarece până la vârsta de o lună acesta consumă puţine furaje şi le valorifică parţial.
Ştim că o capră care produce 3-4 litri de lapte pe zi elimină prin lapte 120-150 g grăsime, din care numai o parte provine din furajele ingerate zilnic. Prin urmare, în prima lună de lactaţie caprele folosesc rezervele corporale de grăsime şi foarte puţine proteine de rezervă. Spre deosebire de gestaţie, această mobilizare a grăsimii nu atrage riscul apariţiei cetonemiei.
Pentru compensarea deficitului de energie organismul caprelor poate recurge la metabolizarea unei cantităţi de grăsime, cu un randament de 70-75 la sută, care să acopere nevoile zilnice.
În lunile a doua şi a treia de lactaţie cerinţele nutriţionale cresc de 1,8-2,2 ori pentru energie, faţă de perioada de repaus mamar, în timp ce necesarul pentru proteină rămâne constant. Explicaţia constă în faptul că rezervele de grăsime se epuizează în prima lună, iar deficitul trebuie acoperit prin raţie.
Alcătuirea hranei
Conduita alimentaţiei caprelor în primele trei luni de lactaţie se bazează pe folosirea unui fân de leguminoase sau masă verde, cu o compoziţie floristică valoroasă din punct de vedere nutritiv şi un amestec de concentrate a cărui structură trebuie adaptată la producţia de lapte obţinută şi capacitatea de ingestie.
Spre exemplificare, prezint câteva raţii cu menţiunea că necesarul este stabilit după două sisteme: cel românesc publicat în Monitorul Oficial (MO 362/2003) şi cel francez prelucrat după normele INRA. În opinia mea, diferenţele pentru SU (substanţa uscată) şi UNL (unităţi nutritive lapte) dintre cele două sisteme provin din supradimensionarea sistemului românesc.
RAŢII FURAJERE PENTRU CAPRE DE 50 KG
TABEL 4: STRUCTURA AMESTECULUI DE CONCENTRATE
Citeste si:
Alte articole in aceasta categorie
- "Pe-un picior de plai", în Munţii Vrancei. La stâna lui Doru Boroşu
- BREAZA, ÎN TÂRG LA TOTEŞTI
- Natură, cai, relaxare... un colţ de rai la Năruja
- COLEGIUL V. HARNAJ. „SĂ NU UITAŢI NICIODATĂ DE UNDE AŢI PLECAT!”
- ACASĂ LA FAMILIA MARIN, ÎN PODU NĂRUJEI
- Sănătate şi productivitate
- Oul nostru sănătos, cel de toate zilele
- Avans subvenţii APIA: Peste 500.000 de fermieri autorizaţi la plată
- Plus la ovine şi albine, minus la bovine şi porcine
- MADR revine: Cel mult CINCI PORCI în GOSPODĂRIA ţărănească
