Kwizda
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma

Francisc Mozer, o lecţie de patriotism

Publicat: 27 noiembrie 2017 - 21:57
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

A trăit aproape două treimi din viaţă în comunism şi a ajuns să regrete perioada de dinainte de '90, din cauza dezinteresului total cu care sunt trataţi fermierii de către cei ce fac şi implementează politicile agricole naţionale. La 72 de ani ai săi, Francisc Mozer, directorul Societăţii Agricole Petreşti din Satu-Mare, trăieşte nostalgia vremurilor în care pe un kilogram de grâu primea trei litri de motorină, iar litrul de lapte nu era mai ieftin decât apa minerală!

Agronom de profesie, dar şi licenţiat în drept, Francisc Mozer administrează în prezent o suprafaţă de peste două mii de hectare şi se ocupă de creşterea unui efectiv de o mie de vaci pentru lapte. Avea doar 23 de ani când a venit la CAP Petreşti, imediat după finalizarea studiilor agronomice la Cluj-Napoca, iar Revoluţia l-a găsit în funcţia de preşedinte. „Când am lichidat CAP-ul, aveam 1.554 de vaci de lapte şi tineretul aferent. Pe lângă asta creşteam şi 6.000 de gâşte. Pe locul acesta trebuia să se înfiinţeze o Staţiune de Cercetări pentru grâu şi porumb. Dar a venit Revoluţia şi nu s-a mai făcut nimic”, îşi aminteşte fermierul. După desfiinţarea CAP-ului a continuat însă activitatea, la presiunea oamenilor din sat, care i-au apreciat munca de până atunci.

Ferma lui Francisc MozerClick pe poza pentru galerie!

Partea de zootehnie este practic cea mai solicitantă
Din cele 1.000 de exemplare de vaci pentru lapte pe care le deţine în prezent, 450 sunt la muls, iar producţia medie anuală pe cap de animal este de aproximativ 6.700 litri de lapte. „Predăm zilnic o cantitate de 6.500 litri de lapte către Friesland. Dar, din păcate, preţurile oferite de procesatori sunt mizerabile. De aia nu se dezvoltă zootehnia. Până nu vom ajunge să vindem din nou laptele cu 2 lei litrul, aşa cum era acum 40 de ani, nu putem discuta de un preţ corect. A ajuns apa minerală să coste mai mult decât laptele. E inadmisibil aşa ceva”, afirmă inginerul agronom.
Acesta este total nemulţumit de cum au evoluat lucrurile în România post-comunistă. „Am ajuns să fim nişte exploataţi. Aproape 60 la sută din pământuri sunt deja ale străinilor. A scăzut foarte mult şi consumul intern de lapte. Noi bem aici o ceaşcă de lapte pe zi şi fiul meu, care locuieşte lângă München, bea un litru”, susţine sătmăreanul.

Nu mai vrea să audă de proiecte europene
Nucleul de bază al fermei de vaci a fost achiziţionat din Germania, la începutul anilor ’70. Atunci au fost importate 400 de exemplare de Bălţată, în două tranşe. În trecut, societatea din Petreşti s-a ocupat şi cu îngrăşarea tăuraşilor, existând la un moment dat chiar şi o fermă de găini ouătoare, dar între timp s-a renunţat la aceste preocupări, din raţiuni pur economice, pentru că nu mai era rentabil. Mai cresc totuşi vreo 200 de porci. Atât a mai rămas din cei 2.000 pe care îi avea cândva. Toate adăposturile în care se află animalele au fost construite în anii ’70.
Vacile sunt mulse de două ori pe zi, iar materialul seminal îl achiziţionează de la Semtest Târgu Mureş. Raţia furajeră conţine porumb siloz, orz, şrot de soia şi de floare, borhot de bere, tăieţei de sfeclă, concentrate şi fân.
Şi-ar fi dorit o sală de muls modernă, dar de două ori i-a fost respins proiectul, fără a afla cu adevărat care sunt motivele. „Nu mai vreau să aplic pentru nici un proiect. Pentru ţară a fost mai important să se ofere sprijin fermelor cu 20 de capete. Oricum, acum nu se asigură decât 30 la sută cofinanţare”, ne-a mărturisit sătmăreanul.

Subvenţiile inechitabile, o poveste fără sfârşit
Discrepanţa existentă în interiorul blocului comunitar, în ceea ce priveşte subvenţiile acordate fermierilor, este o altă nemulţumure a sa. „Trebuie să fim mulţumiţi cu ce primim. Chiar dacă noi luăm 150 de euro pe hectar, nemţii primesc 350 de euro şi olandezii 408 euro, iar în final cu toţii ne întâlnim pe piaţă. Nu înţeleg politica asta europeană şi cine o face. Nici comunismul nu a fost cel mai bun lucru. Dacă democraţia noastră de acum era cu 10 la sută mai bună, aş fi condamnat perioada de dinainte de 89. Dar nu e cazul”, afirmă Francisc Mozer.
Chiar şi aşa, anul trecut societatea pe care o conduce a înregistrat un profit de 900.000 de lei, adică echivalentul a fix 200.000 de euro. Câştigurile s-au diminuat însă foarte mult în ultimii ani. „Pierdem enorm pentru că avem mulţi angajaţi. Aproape 300.000 de lei ne costă numai salariile în fiecare lună. Vă daţi seama ce cheltuieli avem. De pildă, în ferma zootehnică lucrează 40 de oameni, în loc de patru”, ne-a explicat fermierul. Francisc Mozer petrece zilnic cel puţin 12 ore în fermă, fără a ţine cont de sărbători. Crăciunul şi Paştile îl găsesc printre animale. Concediu nu şi-a luat niciodată. După un calcul simplu, rezultă că a stat efectiv în fermă 24 de ani continuu! „Satisfacţia mea cea mai mare este faptul că la vârsta asta încă mai pot să fac faţă”, este gândul care-l motivează şi mai mult pe fermierul din Satu Mare.

Producţie de 14 tone la porumb
Pe partea de cultura mare, lucrurile par ceva mai simple. Aproape jumătate din suprafaţă este ocupată cu porumb (hibrizi Pioneer), iar producţiile sunt de obicei în jur de 12 tone la hectar. Anul acesta, în mod excepţional, se estimează o medie de 14 tone, deşi campania este departe de a fi finalizată. O parte va rămâne însă nerecoltată. Aşa procedează în fiecare an. În felul ăsta îşi optimizează costurile. Nu mai cheltuie pe uscare şi are şi avantajul de a vinde marfa la primăvară, când de regulă preţurile cresc. Pe lângă porumb, mai cultivă grâu (doar soiuri româneşti!), orz, rapiţă, secară, triticale, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, soia şi ceva ierburi pentru animale, în special lucernă.
„Dispunem de silozuri, având o capacitate de stocare de 2.000 de tone, dar avem şi trei grajduri pe care le folosim ca spaţiu de depozitare. Putem stoca în total 7.000 de tone. Silozurile ne-au costat 35.000 de euro bucata”, ne-a explicat fermierul din Petreşti, care recunoaşte că nu prea obişnuieşte să se împrumute de la bănci. Cu toate acestea, dotările tehnice sunt la un nivel bun. Printre altele, se bazează pe trei tractoare John Deere, un Fendt, două tractoare italieneşti de dimensiuni mai mici şi vreo 20 de producţie românească. În perioada de recoltat lucrează cu cele două combine marca Claas.

Francisc Mozer_b
Francisc Mozer: „Înainte de Revoluţie era mult mai bine pentru noi. Oamenii contau mai mult atunci. Acum suntem la limita profitabilităţii. Atunci, pe un kilogram de grâu primeam trei litri de motorină, iar acum ne costă 10 kg de grâu pentru un litru de motorină!”


A PREFERAT ROMÂNIA ÎN LOCUL GERMANIEI
Mândru de originile sale şvăbeşti, Francisc Mozer ar fi avut ocazia să plece în Germania, dar nu a făcut-o pentru că se simte ataşat de ţara în care s-a născut. „Nici mort nu aş pleca de aici, oricât de greu ar fi”, ne asigură acesta. În schimb, fiul său, tot inginer agronom, a emigrat în Germania în urmă cu 15 ani. Asta l-a supărat foarte tare, însă pe parcurs a înţeles că nu avea un viitor aici. „Regret că a plecat, dar am ajuns să-i dau dreptate pentru alegerea făcută. Pentru ce să rămână aici?”, se întreabă fermierul ardelean, cu o oarecare tristeţe în suflet. „Respectul faţă de oameni nu mai este acelaşi. Şi nici mediul în care lucrez. E un dezinteres total, începând cu guvernanţii şi terminând cu cei din conducerea judeţului. Sunt nişte oameni nepricepuţi acolo”, consideră administratorul SA Petreşti.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 18/201 (editia 15-31 octombrie)

 

Vizualizat: 3255 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Video

Pariul unui tânăr fermier, Cătălin Alb

Pariul unui tânăr fermier, Cătălin Alb

Deşi are numai 24 de ani, Cătălin Alb a acumulat destulă experienţă la ferma pe care o administrează împreună cu tatăl său, în localitatea Şeitin din judeţul Arad. Lucrează 90 de hectare, marea majoritate luate în arendă, şi creşte 40 de vaci pentru lapte. La vârsta de 11 ani a urcat pentru prima oară într-un tractor, dar marea sa pasiune este zootehnia.

Redactor: Liviu Gordea
Imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Sub media europeană la consumul cărnii de porc Intermediarii fac legea şi peste Prut
Cultura anului 2017

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2017?