Kwizda
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma

Fermierul OVIDIU ILEA şi-a JUCAT OILE la CARITAS

Publicat: 16 august 2018 - 13:12
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

MOTTO: „Viaţa e un bal mascat în care sunt demascaţi cei fără de mască”

În luna aprilie a acestui an, am poposit în satul Ciugudu de Jos, din judeţul Alba, pentru a cunoaşte povestea unui crescător de animale vestit în zonă. Este vorba despre medicul veterinar Ovidiu Ilea.

Ovidiu IleaClick pe poza pentru galerie!

Fiu al satului în care trăieşte şi munceşte, Ovidiu Ilea ne spune că din copilărie a prins drag de animalele avute în gospodărie: oi, capre şi vaci. Este convins că s-a născut într-o zodie norocoasă. „Sunt descendent al unei familii ţărăneşti. Tata îşi are rădăcinile dintr-o străveche stirpe boierească. Unchiul meu, om cu liceu - pe atunci cine avea liceul era om cu carte, deţinea terenuri, moşii. Chiar a finanţat armata română în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, oferind cai, vite şi alimente ostaşilor. Părinţii, dar mai ales bunicul meu, mi-au insuflat cu toţii dragostea de animale; de la ei am învăţat să iubesc natura şi tot ce-i viu”, mărturiseşte fermierul din Alba.

„Nu mai sunt un aventurier!”

Traseul în cariera profesională a fost unul normal: a urmat Liceul Tehnologic Agricol Ciumbrud, Facultatea de Medicină Veterinară de la USAMV Cluj-Napoca, promoţia 2001, apoi a lucrat ca medic veterinar în mai multe unităţi de procesare a laptelui din Cluj-Napoca. „Student fiind, am cochetat şi cu arta, am jucat în piese de teatru, făceam spectacole umoristice cu grupul Boom. Eu eram şi textier, plecam în turnee cu trupa, în ţară, pe litoral şi am obţinut destule premii la diferite festivaluri naţionale...”, îşi aminteşte Ovidiu Ilea.

Şi continuă povestea: „Afacerea în agricultură a început-o tata. Imediat după Revoluţie a cumpărat grajdurile fostului CAP şi a avut grijă să se doteze cu utilaje agricole. La început, afacerea familială nu prea a înflorit. Aveam o turmă de vreo două sute de oi, rasele Ţurcană şi Ţigaie. Le-am vândut pe toate şi..., la Caritas! Era o sumă importantă. Ideea de a juca oile la Caritas mi-a aparţinut mie. Am scos o dată banii! Apoi m-am întors ca să câştig şi mai mult. Am pierdut. Mi-au rămas doar câteva vaci, bivoli şi vreo doi-trei căluţi... Nu mai sunt aventurier, fac afaceri şi punct! Chiar dacă am mai pribegit eu prin oraşe, am mai rătăcit pe la spectacole, până la urmă glasul pământului m-a chemat aici, la vatră, ca să mă statornicesc”.

Un ecosistem armonizat şi echilibrat

Fermierul deţine două firme, una pentru zootehnie - creşte vreo 3.000 de animale (peste 2.000 de oi, 500 de capre, 120 de vaci, 70 de bivoli, 100 de porci şi cai ceva mai puţin) - iar pe cealaltă firmă, de lângă Cluj-Napoca, lucrează 600 hectare de teren, pe care cultivă sparcetă, lucernă şi porumb pentru siloz. Întreaga afacere este în al doilea an de reconversie la agricultura ecologică.

Însoţit de Ovidiu Ilea şi de Daniela Muscă, fost jurnalist agrarian şi principala sa colaboratoare, vizităm ferma de animale de la Ciugudu de Jos, aşezată peste locul fostei tabere de vară a vitelor satului. Drumul de 3 km, amenajat cu doi ani în urmă pe cheltuiala agricultorului, ajutat şi de primărie, a costat cam jumătate de miliard de lei vechi. „Aici era o pădure de spini; locul se află la confluenţa a patru sate; pământul era al oamenilor. După Revoluţie, mulţi şi-au reconstituit dreptul de proprietate, unii au renunţat la el. Terenul este departe de sat, aparţine statului şi este dat în administrarea primăriei. A fost scos la licitaţie ca păşune, am cumpărat de la proprietari, dar am preluat şi în arendă. Cât am putut, am comasat parcelele. Tot ce vedeţi aici este făcut cu sudoarea palmei şi a frunţii, fără proiecte europene, din aproape în aproape, cu pasiune. Orice lucru ce-l faci cu pasiune, e uşor!”, susţine Ovidiu Ilea.

Acesta ne spune că a căutat să organizeze în aşa fel ferma, încât animalele să aibă parte de o raţie de hrană completă şi echilibrată. „Animalele sunt într-o stare perfectă de sănătate. În calitate de medic veterinar nu prea am ce face, că nu am patologie, am reuşit să am un ecosistem armonizat, echilibrat”, precizează Ovidiu Ilea.

Întrebat de viitor, fermierul spune că intenţionează să reducă dimensiunea fermelor, întrucât se confruntă din plin cu lipsa forţei de muncă. Are nevoie de încă cinci îngrijitori. Spune că în zonă s-ar mai găsi, dar nu sunt serioşi şi nu are nici o garanţie că mâine dacă ar înţărca mieii, ar face treabă cu oamenii la mulsul oilor. Deocamdată, se mulţumeşte cu cei şase angajaţi şi doi-trei zilieri pe care-i are.

„Produceam lapte cât să hrănesc un oraş ca Ocna Mureş!”

În perspectivă, Ovidiu Ilea are în vedere să închidă cercul producţie-procesare-desfacere, să meargă pe un lanţ mai scurt. „Viaţa de fermă îţi aduce bani, dar e foarte multă muncă în spate, foarte multă uzură. Potenţialul este fantastic. Dacă mulgem fiecare specie de animale în parte, obţinem până la 2.500-3.000 litri de lapte pe zi. Cu un deceniu în urmă, când erau preţurile mai mari, produceam lapte cât să hrănesc un oraş ca Ocna Mureş. Acum mulgem puţin, că nu avem personal. Nu se justifică preţul, costul pe litrul de lapte. Am de ales: să mulg când preţurile sunt cât de cât acceptabile sau să las viţeii/mieii să sugă! Acum mi se oferă 1,1 lei pe litrul de lapte. E puţin! Dacă aş obţine măcar 1,5 lei/litru, aş colecta laptele pentru procesare. Miei nu am vândut, că au fost relativ mici. Îi ţin până la 40 kg şi atunci fac livrarea la export, unde sper să obţin peste 11 lei/kg în viu”, precizează crescătorul de animale din Alba.

„În ţările dezvoltate, îţi doreşti să fii fermier!”

Când vine vorba despre relaţiile cu autorităţile, tonul lui Ovidiu Ilea devine mai grav. La început, în patru luni a avut parte de 18 amenzi din partea autorităţilor statului, pe... „cârdăşii politice”, după cum spune. Nu s-a înregimentat politic. Trebuia să pună lacătul pe afacere şi să intre în faliment. S-a judecat câţiva ani şi într-un final a câştigat! Dar cu ce preţ?!

Fermierul este un tip cu viziune, reformator. El consideră că direcţiile agricole trebuie să fie ca o soluţie tampon între autorităţi şi ferme, pe modelul ţărilor dezvoltate. Să vină şi să ajute, nu să sancţioneze producătorii agricoli; să dea un avertisment, să stabilească termene de remediere a unor deficienţe, atunci când le găsesc, şi să ofere soluţii. Fermierul trebuie să muncească. În orice ţară dezvoltată îţi doreşti să fii fermier, de restul se ocupă statul!

Ovidiul Ilea este de acord că unele programe pe zootehnie sunt bune, la altele, însă, mai e de lucru. Dar foarte important e că se promovează rasele româneşti de animale, care sunt excelent adaptate la condiţiile ţării noastre, sunt performante, numai că ele au fost exploatate în condiţii proaste. Consideră că direcţia e bună, efectivele cresc la ovine, încă este loc de mai mult, pentru că au mai rămas terenuri pârloagă, cele greu accesibile, mai sunt păşuni lăsate în paragină de ani de zile.

Ovidiu Ilea rămâne un actor care-şi regizează şi-şi joacă propria piesă de teatru. Pentru el „Viaţa e un bal mascat în care sunt demascaţi cei fără de mască”. Va împlini 45 de ani la sfârşitul anului, deci se află pe vârf, în plinătatea forţelor.

ovidiu-ileai218_b
Ovidiu Ilea: „Munca e o condiţie umană care te purifică. La mine singura teamă este să nu sufăr de plictiseală; în rest, dacă te mobilizezi şi faci cu drag ceea ce munceşti, ai şi rezultate. Oare câţi dintre noi conştientizează faptul că măreţia unui om nu e dată de verbul A AVEA, ci de verbul A FI?!”

Ioan UÅ£iu_b 

UN EXEMPLU DE BUNĂ PRACTICĂ AGRICOLĂ

În ziua documentării noastre, Ioan Uţiu, fost secretar de stat în Ministerul Agriculturii, de loc din Munţii Apuseni, se afla la ferma din Ciugudu de Jos. Iată ce ne-a declarat: „Aici găsim toate componentele gospodăriei ţărăneşti, tradiţionale, cel puţin tipică pentru Ardeal, în care sunt prezente toate animalele; este o dezvoltare a fermei pe componente. Există o zonă în care pasc vacile, după care merg bivolii, după care vin oile, după care, caprele. Fiecare specie are anumite plante pe care le consumă; aşa se reface fertilitatea solului, pentru că în momentul în care animalul merge pe câmp, îngrăşământul natural e acolo. Totul este extraordinar de bine gândit. Aici se administrează resursa naturală mai bine, o administrare în armonia pe care o cerea natura. Şi când s-a încheiat un ciclu, totul este gata de a se relua. Este un exemplu tipic de bună practică în agricultură”.

POMII PE PĂŞUNE, MOTIV DE SANCŢIUNE!

„Autorităţile se bat cap în cap din pricina legislaţiei proaste. Am avut probleme! Dacă vine APIA în control şi îţi găseşte o densitate mai mare de copaci pe păşune decât e admis pentru ei, taie din subvenţie. Dacă te apuci să cureţi tu locul de păşunat, îţi trebuie adverinţă de la Primărie ca să faci un dosar, să te duci cu el la Ocolul Silvic să stabilească pe care copac să-l tai şi pe care nu! Da’ să se pună odată de acord, că nu tai din pădure la mine! Are copacul tăiat un diametru mai mare, te sancţionează Ocolul Silvic, dacă îl laşi, vine APIA şi te sancţionează că nu l-ai tăiat!, răbufneşte fermierul Ovidiu Ilea.


Un articol publicat în revista Ferma nr. 11/216 (ediţia 15-30 iunie 2018)

 

Vizualizat: 1584 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Video

Amazone - soluţii pentru prelucrarea solului şi semănat

Amazone - soluţii pentru prelucrarea solului şi semănat

Portofoliul de utilaje pentru prelucrarea solului şi semănat, prezentate de Amazone la Agriplanta 2018, a cuprins: plugul Hektor, discul Catros+ 5002-2TS; combinatorul Ceus 4002-2TX Super şi Cenius 4000, precum şi semănătoarea de prăşitoare ED 6000-2C Special şi semănătoarea pneumatică Cirrus 6003-2.

Interviu cu Liviu Zimcea - reprezentant Amazone în România

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Cons DDA - semănătorile Monosem şi combina pentru lavanda Noile tractoare Zetor Utilix şi Hortus
Cultura anului 2017

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2017?