În urmă cu 4 ani, Oana Uilean era o fetiţă cu… caş la gură. La propriu! Abia împlinise 16 ani şi îngrijea turma de oi a familiei. Pe atunci chiar apăruse în presă cu poza pe prima pagină: „Ciobăniţă pentru 1.200 de oi”.
Oana era mândră de importanţa misiunii ei, de bâta ei ciobănească sculptată manual din lemn de corn şi unsă cu untură de porc, dar mai ales de faptul că tatăl îi acordase mare încredere la treburile stânii din Posmuş, comuna Şieu, din Bistriţa Năsăudului.
Acum adolescenta este studentă în primul an la Zootehnie, la Cluj, unde îşi urmează chemarea. Când am vorbit cu ea, pregătea examenul de chimie. Sunt sigur că l-a luat cu brio! Peste câteva zile, pe 12 februarie, împlinea frumoasa vârstă de 20 de ani şi voia să-şi facă cadou, sieşi şi părinţilor, o reuşită!
Oana Uilean provine dintr-o familie veche, de peste patru generaţii de vrednici crescători de animale. Tradiţia oieritului s-a păstrat din tată-n fiu, fiind o moştenire, dar şi o zestre genetică!
Ea ne spune că a deprins mulsătura de la 12 ani şi jumătate: „Prima dată am început cu caprele, aveam vreo 250. Cum s-a întâmplat? Într-o toamnă s-au îmbătat ciobanii şi au plecat. Când am venit cu tata dimineaţa la stână, animelele erau toate amestecate: caprele cu oile, cu cârlanii... Atunci m-am pus cu tata la strungă şi aşa am învăţat să mulg”.
Pasiunea pentru oi e o moştenire de la părinţi, mai ales de la tata şi vreau să duc pe mai departe tradiţia. Animalele sunt ca prietenii mei; de când am fost micuţă, am prins drag de ele! Pot să spun că aici, la stână, îmi găsesc liniştea.
OANA UILEAN
Fermieră Posmuş, jud. Bistriţa-Năsăud
Ferma de animale a familiei Uilean de la Posmuş are peste 1.400 de oi Ţurcane şi Băle de Bistriţa şi mai bine de 100 de vaci din rasa Bălţată Românească.
„Vacile sunt cazate în adăposturi, undeva, la marginea satului. Stâna e mai la deal, pe un drum ce trece prin pădure. Musafiri mai de-ai casei sunt lupii şi şacalii. Câteodată, vine şi Moş Martin că unde avem păşunea sunt livezi nelucrate şi îl îmbie poamele”, explică tânăra ciobăniţă care povesteşte cum a fost prima întâlnire cu o ursoaică acum patru ani: „Trecea prin faţa turmei de oi, pe moment mi-a fost puţin frică, am fluierat câinii şi paznicii credincioşi au pus-o pe goană!”
„Avem un grajd nou făcut special pentru vaci la marginea satului Posmuş şi am investit în cele necesare pentru fermă, tractoare, utilaje, instalaţii şi echipamente. Avem 100 hectare în proprietate şi mai lucrăm o suprafaţă de teren pentru cereale şi producerea de furaje. Nu vom mări efectivul de oi, e greu cu personalul, le mai mulgem şi manual. La vaci vrem să ajungem la 100 de animale gestante pentru producţia de lapte. La primăvară, dacă ne va ajută Dumnezeu, ne vom dota cu o sală de muls. De asemenea, vreau să fac un proiect pentru dezvoltarea fermei”, susţine tânăra studentă.
A învăţat să conducă la fermă. Se urcă pe tractor la greblat fânul, la balotat lucerna,aduce cisterna cu apă la câmp. Ştie a mânui la instalaţiile de muls sau la utilajele de furajare. Se pricepe de mică şi îi şi place! Tatăl este mândru de ea pentru că „ştie rostul fermei şi se poate lesne descurca, dar şi pentru că tăte animalele îs dragi”!
Peste patru ani, Oana Uilean va ieşi inginer zootehnist. „Vreau să dezvolt afacerea de familie, să duc mai departe tradiţia creşterii animalelor! Visez să am o fermă modernizată, chiar robotizată, aşa cum va arăta ferma viitorului!”
Până atunci, familia Uilean se numără printre puţinele din judeţ care încă mai practică transhumanţa. Vreme de cinci zile, pe un drum întins pe 140 km, urcă cu oile în Munţii Călimani, până la vârful Cerbuc (2013 m), la lucernierele şi păşunile alpine de la Voievodeasa. Din răstimp în răstimp se face popas, se mulg oile şi se prepară caşul.
Oana Uilean ştie că munca la stână e dificilă, îngrjitorii-s puţini, părinţilor le este destul de greu. Fratele ei, mai mare cu şapte ani, s-a căsătorit în toamna trecută şi lucrează cot la cot cu soţia sa la fermă. Laptele de vacă este predat la 1,75 lei litrul, iar cel de oaie la 2,8 lei/l. Brânza este vândută cu 28 de lei/kg la clienţi; vin comenzi cu zecile de kilograme!
Când vine acasă, Oana duce oile la păşunat, ajută la muls şi chiar la prepararea produselor din lapte. Ştie să facă plăcinta păstorului, mămăliga vârtoasă, oierească, tăiată cu aţa, dar şi cel mai gustos boţ (bulz) ciobănesc din satul Posmuş. Dacă nu credeţi, vă pofteşte la stână!
un articol de
MARIAN MUŞAT