În perioada fătărilor grija oierilor pentru oile mame şi miei ating cote maxime. Obiectivul principal este să reducă pierderile prin sacrificări de necesitate şi mortalităţi şi să realizeze la miei un spor mediu zilnic (SMZ) cât mai mare, cu un consum specific de furaje cat mai redus.
Potrivit specialiştilor, aceste deziderat la miei depinde de o sumedenie de factori, dintre care cei mai importanţi sunt vigoarea si starea de sănătate a mieilor, furajarea la discreţie cu lapte şi cu furaje solide (otavă,iarbă, concentrate) potenţialul genetic şi factorii de confort (microclimatul, suprafaţa de odihnă, mărimea grupului de oi cu miei).
Stadiul de alăptare (între 1 şi 3 luni de la fătare) este deosebit de important, pentru că face trecerea de la hrănirea numai cu lapte, la hrănirea cu lapte şi furaje solide şi apoi după înţărcare toată viaţa numai cu furaje solide. În primele 80-100 de zile, intensitatea de creştere a mieilor este cea mai mare dacă se asigură condiţii optime de bunăstare, dintre care furajarea la discreţie cu lapte matern şi furaje solide ocupă un loc prioritar.
Crescătorii de oi au semnalat că schimbarea bruscă a furajelor în alimentaţia ovinelor, mai cu seamă în perioada stabulaţiei, au produs deranjamente intestinale, iar la mieii în creştere, reduceri severe ale sporului mediu zilnic (SMZ) şi scăderea apetitului.
Astfel, este necesară informarea adecvată privind unele particularităţi specifice animalelor rumegătoare domestice (vacă, oaie, capră, bivoliţă etc) legate de tubul digestiv. Spre exemplu, la mieii nou fătaţi, cheagul (stomacul glandular) este cel mai dezvoltat compartiment gastric, cu o pondere de 60%, iar prestomacele au doar 40% (rumenul 30%, reţeaua 6% şi foiosul 4%).
Citiţi pe larg despre toate acestea, în revista Ferma, ediţia 15-28 februarie 2017!