Reclama header big full
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Eugen Gonţea - fermierul în salopetă de aviator

Publicat: 11 octombrie 2018 - 18:48
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Preşedintele Federaţiei Oierilor de Munte din România (FOMR), Eugen Gonţea, moşteneşte ciobănitul din tată-n fiu şi iar aşa. Ca şi cum spirala vieţii nu e decât o continuare a ADN-ului de cioban. Asta, deşi a învăţat carte şi a ales meseria de inginer mecanică agricolă, devenind de-a lungul timpului de la inginer la IAS, până la director la ITSAIA (o întreprindere socialistă specializată pe transportul agricol şi industria alimentară), iar după Revoluţie, pe la direcţia agricolă şi consultanţa agricolă. 

Din 2008, Eugen Gonţea este ales preşedinte al nou înfiinţatei FOMR şi se poate spune că e un cioban luminat. Poate prea luminat pentru cei care au interese în această branşă cu o istorie milenară. Pentru că ciobănitul este, aşa cum am afirmat de nenumărate ori, esenţa românismului! Aşa ne-am păstrat neamul, limba şi neatârnarea, prin intermediul acestor oameni care au bătut munţii şi la pace, şi la război. Când cu ghioaga, când cu fluierul, când cu samarele pline cu speranţă!
Eugen Gonţea a preluat ştafeta turmei în 1988 când tatăl său se prăpădea prea devreme, dar ciobănitul l-a învăţat de la bunicul său care pe vremea regelui avea 5.000 de mioare. Ceea ce l-a dus la acuzaţia de chiabur pe vremea lui Gheorghe Ghorghiu-Dej, o povară dusă de aproape toţi oamenii gospodari din satul românesc. Aşa se face că dintr-odată statura de sărăntocul satului a ajuns să fie titlu de nobleţe.

Eugen Gonţea - fermierul în salopetă de aviator_b

Gonţea păşunează turmele pe munţii care i-au aparţinut cândva bunicului său
Una dintre stânele crescătorului de animale cu domiciliul în localitatea Şimon, din judeţul Braşov, se află în Munţii Cailor, la circa 1.500 m altitudine, chiar la graniţa dintre judeţele Braşov şi Prahova. Cum se vine dinspre Bucureşti pe DN 1 A, chiar la stânga spre munte, peste drum de cabana Ciucaş. Acolo de unde se răcoreşte România, vorba reclamei! Drumul spre stână este extrem de abrupt, prin pădure, ca un traseu de super top pentru experimentaţii piloţi enduro. Când plouă, cred că nici cu troliu nu s-ar încumeta nimeni să urce acolo. Dar Eugen Gonţea îi dădea bice unui Suzuki de buzunar, precum feţii-frumoşi ofereau jar cailor înaripaţi! Şi, conducând ca un as, îmi povestea despre tot felul de răsturnări şi rămâneri în pantă. Aproape că îmi venea să o iau pe jos!
Ajungem, în sfârşit, într-o poiană de unde, la un moment dat, zărim o turmă de vreo 20 de juninci Bălţate frumoase. Am oprit să facem cunoştinţă cu ele. Şefa turmei, scuturând talanga, danga-danga, vine să mă miroase. Fac câteva fotografii şi ne urcăm înapoi în „Pegasul japonez”, să ajungem la stână înainte ca soarele să treacă la odihnă. Pe plai, de unde stâna se vede ca o piramidă ciobănească, se pot zări undeva pe o vale, hăt departe, oile sterpe care pasc păzite de câini şi de un păstor cu părul roşcat. Doar lupul şi ursul sunt la ei acasă aici. Anul acesta i-au devorat oierului nostru o duzină de oi!
După ce Eugen Gonţea descarcă desagile cu de-ale gurii din samarul Suzukăi, dar şi ceva medicamente preventive pentru animale, ne coborâm lin pe culmea de unde se văd oile departe, iar junincile adăstau stăpânul.
Eugen Gonţea a început o tiradă asupra celor care în loc să ajute crescătorii de animale, mai mult le încurcă iţele şi bagă adânc zâzanie între ciobani. Am pus aparatul foto pe funcţia recording şi ce a urmat, aţi văzut, cu siguranţă, pe pagina de Facebook a revistei Ferma! Dacă nu, daţi un search şi apoi un play să-l ascultaţi! Aşa cum au făcut-o peste 25.000 de urmăritori ai paginii.

Ferma lui Eugen GonţeaClick pe poza pentru galerie!

La Şercaia, pe 50 ha, animalele huzuresc pe o păşune întreţinută ca la carte
Noaptea târziu am ajuns la casa fermierului din localitatea Şimon, iar doi câini negri ne-au întâmpinat, alături de o luminiţă firavă a unei candele care se vedea din pridvorul închis în sticlă. Ne-a prins miezul nopţii vorbind, de una, de alta, şi uite-aşa trecu şi ziua de Sf. Mărie. Doar candela aprinsă aminteşte în casa unui crescător de animale că a fost mare praznic creştinesc! Pe un ecran se văd imagini de la ferma din Şercaia, acolo unde fermierul are peste 60 de vaci de lapte, dar şi berbecii. Chiar şi câteva oi aduse de prin Frnaţa de la o staţiune de cercetare, care s-au dovedit, conform afirmaţiilor lui Eugen Gonţea, „0 variante”! Din toate cele 20 de oi aduse de acolo, doar un miel a pripăşit! Dar, recunoaşte fermierul, berbecii din rasele Vendeen şi Albă de Massif Central s-au adaptat iar berbecuţii rezultaţi din încrucişarea cu oile lui dezvoltă o carcasă net superioară. Dar Eugen Gonţea e adeptul selecţiei în rasă pură, iar ameliorarea cu berbeci de carne o face doar la exemplarele mai puţin bune.

Eugen Gonţea deţine o moşie cum rar s-a mai văzut
Asta într-o zonă unde vaca şi oaia sunt numai bune ca emblemă pentru }ara Făgăraşului. Aici vacile sale de lapte pasc în gard electric, cu o normă de păşunat bine reglată. Păşunea este bogată iar zona cu trifoi roşu este recoltată pentru nutreţul de iarnă. În total, cu tot cu arenda de tip Transilvania, are 62 ha de păşune la Şercaia. Plus 20 ha în acelaşi fel de arendă (omul îşi ia subvenţia, iar arendaşul producţia) cu porumb pentru boabe şi siloz. Vacile, Bălţate Româneşti de tip Simmental, ameliorate cu Montbeliarde, oferă o medie de 17-18 l/zi. Fermierul nu le exploatează industrial, ci într-un regim aproape de cel pentru vaca de carne mai degrabă, dar nu vrea să audă de Angus. Vacă pe care o consideră ca pe o acoperire pentru luatul de subvenţii grase de către oamenii cu buzunare adânci!
Oile pe care le mulge le paşte în alt judeţ. Taman în Sibiu, în localitatea Gruiu, pe o păşune de 85 ha arendată în acelaşi sistem transilvan de la un sas, care îşi ridică subvenţia de la APIA iar oierul doar păstoreşte şi are grijă de păşune! În total, spune că are vreo 1.800 de oi, deşi ciobanii nu-şi arată niciodată averea. Asta, poate ca să nu păţească precum baciul ortoman de prin Mioriţa, presupun.

„Nu prea ne permitem tehnică agricolă nouă”
Eugen Gonţea are un tractor John Deere nou achiziţionat prin credit. La fel cum şi-a realizat şi o microcentrală fotovoltaică trifazică de 12 kW, asociată cu un generator de curent electric pe motorină de 24 kW. În plus, am văzut şi o mică eoliană, semn că fermierul nu poate scăpa uşor de meseria învăţată la facultate. Nu mai vorbesc de utilaje. Multe second-hand, dar în stare bună de funcţionare, bine întreţinute. Dar doar remorca tehnologică l-a costat 20.000 de euro. Acum a fost nevoit să oprească investiţia într-un fânar uriaş, care ar putea ajunge grajd. Deşi scheletul e gata iar panourile sandwich cumpărate din Slovacia aşteaptă să închidă construcţia. „Din păcate, nu prea avem bani, aştept să văd dacă reuşeşte să ia nepotul meu un credit de la CEC să terminăm investiţia. De altfel, toţi banii mei se duc în fermă, pe acasă nu am mai mişcat nimic de pe vremea când eram bugetar”!
Din una, în alta, cele aproape două zile în care am luat la pas averea baciului Gonţea mi s-a părut că au zburat prea repede pentru a putea surprinde şi cuprinde întreaga poveste a fermei liderului oierilor de munte.

 

AGRICULTURA ŞI CIOBĂNITUL TREBUIE SĂ PRIVEASCĂ SPRE OCCIDENT!
Eugen Gonţea are o vastă experienţă europeană. Doar în Austria a fost de vreo opt ori. Acolo a urmat şi două cursuri de perfecţionare. Sistemul austriac, afirmă crescătorul braşovean, s-ar plia cel mai bine pe realitatea oierilor de munte. Acolo ciobanii urmează cursuri de pregătire, mai precis şcoli de meserii, de câte 3 sau 5 ani. Cea de trei ani este asimilată liceului, iar cea de 5 ani cu o şcoală tehnică. Pe când noi tot batem pasul pe loc privind formarea profesională. FOMR este implicată activ în acest scop. Oierii de munte au reuşit introducerea meseriei de păstor şi de cioban în nomenclatorul de meserii, dar, afirmă Eugen Gonţea, împreună cu Tiberiu Ştef, au reuşit să impună Legea Muntelui, prin care s-ar cheltui un miliard de euro pentru dezvoltarea zonei montane.
Gonţea ceartă MADR-ul că nu reuşeşte să preia măcar 20 de licee foste agricole direct de la Ministerul Educaţiei. Ar fi un prim pas prin care fermierii ar putea ajuta la formarea de meseriaşi agricoli, implicându-se material, spre a avea un contract cu elevii, în aşa fel încât primii să aibă toate condiţiile de învăţat şi o bursă frumoasă, iar fermierii ar beneficia de angajaţi bine pregătiţi.


Un articol publicat în revista Ferma nr. 15/220 (ediţia 1-14 septembrie 2019)

Vizualizat: 2601 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga În 'pole position' cu BASF Sorin Chelmu, în vizita la INDAGRA
Cultura anului 2017

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2017?