Cu un minus de 8 milioane de tone de cereale recoltate, crescătorii de animale caută disperaţi să-şi asigure baza furajeră. Plătesc bani mulţi, dar carnea o vând cu doar 3-4 lei/kilogram.
un articol de
MARIAN MUŞAT
Crescătorii se plâng de lipsa stocurilor de cereale pentru hrănirea animalelor. Seceta extremă a distrus mare parte din culturile de porumb, de floarea-soarelui şi cereale păioase-baza furajării animalelor.
„Avem o criză a porumbului, una de cantitate în primul rând: în loc de 14,5 mil. tone, facem circa 11 milioane. În general, jumătate e cu parcele foarte mici cultivate de cei care au teren în spatele casei, pogonarii cum îi numim noi, ale căror recolte se duc în consumul intern al fiecărei gospodării, aşa-numitul consum de subzistenţă”, ne-a declarat Cezar Iulian Gheorghe, expert analist pentru Comerţul cu Cereale, al Clubului Fermierilor Români.
Criza a început mai demult: în perioada când nu se recoltase încă, unele ferme zootehnice din Ardeal aduceau porumb din Ungaria la un leu kilogramul.
Producţiile obţinute fiind sub aşteptări, unitatea Agrimat din Matca trebuie să cumpere cereale pentru hrănirea celor o mie de vaci cu lapte. Potrivit lui Gavrilă Tuchiluş, recolta a fost dezastruoasă: din 1.100 ha cultivate cu porumb, s-a adunat producţia de pe aproape 400 ha, cu o medie de 1,6 t. Mai bine de 700 ha au fost calamitate în totalitate. Producţia medie de grâu a fost de aproape 2 t/ha, iar cea de rapiţă-puţin peste 2,1 tone. „Am făcut 8.500 t de porumb siloz, însă procentul de amidon e mai scăzut, aşa că trebuie să compensăm cu porumb boabe, orz şi grâu. Avem nevoie şi de lucernă, care nu s-a făcut din cauza secetei extreme; o aducem din Ţara Bârsei cu 0,70 lei/kg. Pe piaţa liberă, porumbul boabe a depăşit 0,80 lei/kg”, ne-a declarat Gabriela Ganea, şefa sectorului zootehnic al Agrimat.
În ciuda acestor greutăţi, în sectorul zootehnic nu a scăzut producţia de lapte. „Mergem în continuare pe aceleaşi reţete de furajare, nu le-am modificat şi animalele nu au avut de suferit. Am ajuns la un nivel zilnic de 18.000 litri, cu grăsimea de 3,9-4%, de la cele 560 de animale aflate în lactaţie. Mai mult, am avut şi o perioadă cu fătări bune, în urma căreia cantitatea de lapte a crescut uşor”, a precizat Gabriela Ganea.
Probleme mari întâmpină şi Romeu Burciu, care mai are un număr de 57 de bovine, la îngrăşătoria sa de la Barcea, judeţul Galaţi.
„Nu avem de unde să cumpărăm astăzi furajele. Cu aproape 80 de bani kilogramul de porumb nu mai facem zootehnie; preţul la carne s-a dus în cap! Am pregătit un lot de 15 femele tineret pentru carne şi de mai bine de o lună mă tot chinui să le vând. Preţu-i extrem de mic; ni se oferă 3,5-4 lei/kg, exact cu cât am cumpărat animalele când erau mici! E bătaie de joc!”, ne-a declarat destul de oţărât Romeu Burciu.
Am dat 36 de tăuraşi şi cu banii primiţi am achitat o parte din credite. Situaţia furajării animalelor este foarte grea; practic, le dau doar tain şi... paie! Lucernă nu s-a făcut, în schimb am cosit şi balotat 49 ha cu porumb, când am văzut că nu mai există şanse de a fi recoltat - ROMEU BURCIU, crescător de animale din jud. Galaţi.
Săndel Malaxa, agricultor din Fârţăneşti, judeţul Galaţi, afirmă că ferma lui mixtă se apropie vertiginos de dezastru! „Bază furajeră nu avem. Din lucernieră nu s-a făcut un... chirpic! Am avut 62 ha cultivate cu floarea-soarelui, porumb şi cu borceag pe care am dus animalele (500 de oi şi 100 de capre) la păşunat. Pentru a le da un stimulent nutritiv, am cumpărat 50 t de morcov. Dar îmi mai trebuie 60-70 t de porumb boabe (preţul a urcat la 0,78 lei/kg) şi circa 2.000 de baloţi de lucernă, care costă 30 lei bucata! Dar nu am de unde să-i iau! Cred că voi reduce din efectivul de ovine; opresc 250 de capete şi restul duc la abator! Preţul e de nimic: 3 lei/kg, dar nu am ce face!”, a susţinut Săndel Malaxa.
Crescătorul este îngrijorat că va ajunge în situaţia să vândă animale valoroase la preţuri extrem de mici. „Am făcut selecţie şi ameliorare timp de cinci ani şi am obţinut rasă pură Merinos, iar acum riscăm să ducem matca la arabi! După o muncă asiduă, iată că rasa şlefuită în atâţia ani are mari şanse să meargă la vapor”, a spus gălăţeanul.
Cu un efectiv total de 150.000 găini ouătoare şi cu 70.000 puicuţe de înlocuire din rasa Lohmann Brown Classic, Societatea Condor din Matca produce undeva la 90% din capacitate, adică ceva mai mult de 100.000 ouă pe zi.
Dar nu scăderea producţiei ar fi marea problemă, ci lipsa stocurilor de cereale care, în absenţa unor măsuri rapide, va duce la înfometarea păsărilor. „Pe zona noastră nu s-a făcut aproape deloc recolta. De pe 100 ha cultivate cu porumb am obţinut doar 800 kg/ha”, ne-a declarat inginerul Ion Gavril, directorul societăţii.
Acum, prima grijă e să găsească cereale de cumpărat, prin nordul ţării sau dincolo de arcul Carpaţilor. „Dacă nu vom găsi, va trebui să importăm! Ne trebuie cel puţin 4.000 t de porumb şi 2.000 t de grâu, ca să avem de la un ciclu la altul. În plus, preţul oului bate pasul pe loc, atârnă între 26-28 de bani/bucata, în condiţiile în care s-a scumpit totul. Sunt semnale potrivit cărora, porumbul va depăşi 0,80 lei/kg. Deja, preţul la şrotul de soia a ajuns la 19 lei/kg, iar cel de floarea-soarelui la 1,10 lei/kg. Deci, materiile prime se scumpesc, preţul oului rămâne pe loc!”, a adăugat Ion Gavril.
În judeţul Vaslui, SC Pui Prod UD SRL din Lipovăţ se confruntă cu aceeaşi problemă: asigurarea furajului pentru puii de carne. Unitatea nu dispune de teren pentru producerea furajelor. „Preţurile au crescut un pic, cam cu 0,10 lei/kg, şi probabil că o să se scumpească în continuare. Aşteptăm ajutorul promis de Guvern”, ne-a declarat Mircea Uţa, administratorul firmei.
De la un ciclu la altul, efectivele de păsări au scăzut. „În seria trecută de înlocuire, am avut mai puţin cu 15.000 pui, faţă de capacitatea maximă de 105.000, iar la următoarea vom popula cu 20.000 mai puţin. Din păcate, carnea de pui nu se vinde pentru că au fost închise industria ospitalităţii (HoReCa) şi alte unităţi de alimentaţie publică; aşteptăm să se revină la normal; dacă nu, pentru noi va fi cântecul de... lebădă”, a explicat Mircea Uţa.
Federaţia Crescătorilor de Bovine din România (FCBR) a luat decizia să ajute colegii cu furaje; singura condiţie este ca aceştia să asigure transportul. „Din păcate, seceta va duce la diminuarea în continuare a efectivelor de bovine, aflate în scădere. Facem toate demersurile pe lângă autorităţi să atenuăm cât se poate această nebunie, în aşa fel încât fermierii să nu fie determinaţi să taie animalele”, ne-a declarat Claudiu Frânc, preşedintele Federaţiei.
Liderul FCBR a explicat că nu se pune problema banilor; crescătorii se vor împrumuta pentru că nu doresc să reducă efectivele, dar nu au de unde cumpăra furajele!
Din criza porumbului se ajunge la o criză logistică: pentru ca fermele din sudul şi din sud-estul ţării să se aprovizioneze din vest, unde s-a făcut porumb, trebuie să plătească şi transportul. Plus că în vest, preţurile sunt în jur de 720 lei/t. Incluzând transportul, porumbul ajunge la cumpărător cu aproape 900 lei/t.
În sudul ţării, cine a mai făcut ceva porumb, ori cere preţ foarte mare, ori nu-l vinde încă! O cunoscută unitate de creşterea păsărilor abia a găsit circa 2.000 tone de porumb la preţul de 860 lei/t pentru a-şi susţine consumul lunar.
Click AICI şi vezi ce spun fermierii despre cea mai cruntă secetă din ultimii 70 de ani în Moldova!
Iar când reuşesc să cumpere, trebuie să plătească şi transport: „Gândiţi-vă că discutăm de transport de volume, nu de greutăţi! Discutăm de fân, de paie care-s uşoare, volume foarte mari în cantităţi mici! Şi-i foarte scump căratul; se duce undeva la 5-6 lei/km şi un drum dus-întors poate fi mai scump decât furajul”, a precizat Claudiu Frânc.
Acesta a subliniat că balanţa economică a ţării înregistrează o importantă pierdere: „Dacă luăm în calcul cele 1,2 milioane ha afectate de secetă în acest an, la o producţie medie de 6,5-7 tone/ha (culturi de toamnă şi primăvară), înseamnă că în balanţa României este o gaură în jur de 8 milioane tone de cereale. Aici este marele impact care va prejudicia serios producţia zootehnică!”