La ultima noastră întâlnire pe probleme de zootehnie, prietenul meu Vasile era contrariat, întrebându-mă de ce, conform principiilor geneticii cantitative, se recomandă ca în procesul de ameliorare a caracterelor care concură la realizarea producţiei de carne a raselor de taurine specializate pentru aceasta să se utilizeze atât selecţia, cât şi încrucişarea, deşi menirea noastră este să le menţinem în rasă pură.
Vasile s-a dumirit când i-am spus că trebuie să procedăm aşa pentru că numai astfel se poate valorifica în întregime acţiunea genelor care stau la baza manifestării diferenţelor dintre indivizi pentru variatele caractere care determină producţia de carne. Deoarece diferenţele dintre indivizii cei mai buni şi cei mai slabi, pentru un caracter dat, sunt conduse în dezvoltarea lor de două categorii de gene care au efecte diferite în funcţie de numărul lor (genele aditive), precum şi de starea lor în genom (genele neaditive), pentru o mai bună folosinţă, suntem obligaţi să utilizăm deopotrivă atât acţiunea specifică a unora, cât şi a celorlalte.
Pentru a promova în populaţie gene aditive şi a le folosi la îmbunătăţirea dimensiunii caracterelor, cea mai bună cale de înfăptuire este selecţia. Numai ea este în stare să „adune” în genom gene superioare care îşi însumează efectele de sintetizare de substanţe noi. Dimpotrivă, pentru a folosi cu inteligenţă efectele genelor neaditive, care îşi manifestă la nivel maxim activitatea de sinteză a noilor substanţe numai atunci când sunt în stare heterozigotă, va trebui să utilizăm hibridarea sau încrucişarea dintre rase sau linii zootehnice din cadrul rasei. I-am atras atenţia lui Vasile că doar hibridarea dintre populaţii-rase sau populaţii-linii este în stare să aducă genele neaditive - care stau la baza dezvoltării caracterelor cantitative - în stare de heterozigoţie (genitipuri heterozigote) şi să reducă la maximum genotipurile homozigote, slab sintetizatoare de substanţe noi.
Ponderea genelor aditive şi neaditive diferă de la un caracter la altul. I-am mai spus acestui destoinic crescător de vaci că unele caractere sunt determinate în dezvoltarea lor mai ales de genenele aditive, altele sunt determinate mai mult de gene neaditive, iar altele sunt influenţate şi de unele, şi de celelalte. Cunoaşterea caracterelor care intră în aceste trei categorii ne ajută să decidem prin ce metode să apreciem valoarea genetică a animalelor în vederea realizării ierarhiei şi să precizăm care sunt în măsură să aducă o îmbunătăţire, în următoarea generaţie, a caracterelor importante economic. În consecinţă, ne ajută să alegem în lotul de selecţie animalele potrivite pentru a produce noua generaţie.
Când faci acest lucru, prietene Vasile, trebuie să ştii că pentru caracterele determinate mai ales de gene aditive nu trebuie neapărat să foloseşti pedigree-ul animalelor tale; este suficient să cunoşti performanţa proprie a indivizilor pentru a le stabili valoarea şi poziţia în ierarhia de valoare şi pentru a le determina destinaţia viitoare: lotul de selecţie sau lotul de producţie. Caracterele determinate de astfel de gene aditive le voi prezenta în următorul articol. Acum trebuie să mai spun că la celelalte două categorii de caractere (determinate mai ales de gene neaditive, precum şi de cele determinate şi de unele şi de celelalte), pentru stabilirea valorii de ameliorare este nevoie ca estimarea să se realizeze nu numai după performanţa proprie, ci şi după valoarea ancestorilor şi a rudelor colaterale şi a descendenţilor, folosind metoda BLUP.
În urma discuţiei cu prietenul meu Vasile, am concluzionat că pentru ameliorarea separată a caracterelor cantitative, determinate mai ales de către gene aditive, se utilizează de regulă selecţia, pentru că, repet, numai ea este în stare să adune în genomul populaţiei, în succesiunea generaţiilor, gene aditive superioare care să îmbunătăţească dimensiunea caracterului luat în considerare. Pentru acest fel de caracteristici, hibridarea sau încrucişarea poate avea doar un efect complementar, de corectare la nivel intermediar a deficienţelor. Caracterele determinate mai ales de către gene neaditive numai hibridarea între rase sau linii zootehnice poate să le amelioreze, deoarece numai încrucişarea poate aduce acest fel de gene în stare heterozigotă cu efect de sinteză maxim. Pentru acestea, selecţia are efect minim sau deloc. În schimb, caracterele determinate atât de gene aditive, cât şi de către gene neaditive se ameliorează cu ajutorul selecţiei, dar şi a încrucişărilor dintre rase sau linii zootehnice din cadrul rasei.
Articol publicat în revista Ferma nr. 17/244 (ediţia 1-14 octombrie 2019)