Mulți fermieri au observat o scădere alarmantă a numărului de purcei obţinuţi la a doua fătare, cauzele acestei scăderi fiind multiple.
Însă pentru a identifica şi a rezolva această problemă, condiţia minimă ar fi utilizarea unui sistem de înregistrare a informaţiilor privind istoricul activității reproductive a femelelor.
Acest istoric ar scoate la iveală faptul că principala cauză a apariţiei şi manifestării acestei situații este, fără nici o îndoială, pregătirea incorectă şi insuficientă a scrofiţelor de înlocuire pentru prima gestație, respectiv fătare, de care vor depinde performanțele reproductive și productive ulterioare.
Nerespectarea unor reguli simple de creștere poate conduce la apariția unor “defecțiuni” biologice cum ar fi:
1. Creşterea duratei intervalului de la prima înţărcare la apariţia căldurilor.
2. Număr redus de ovule fertilizabile.
3. Moartea embrionilor la scurt timp după inseminare/montă.
4. Reducerea semnificativă a numărului de purcei la fătarea a II-a faţă de prima.
5. Apariția unor afecțiuni nedorite la nivelul glandei mamare cu impact negativ asupra producției de lapte.
6. Scăderea ratei fătării la grupul de femele aflate la fătarea a II-a comparativ cu celelalte femele din fermă.
un articol de
IOAN LADOȘI
USAMV Cluj-Napoca