Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

De câte scroafe are nevoie România?

Publicat: 07 aprilie 2017 - 13:23
Comenteaza   | Print | Trimite unui prieten

Este de necontestat faptul că puterea economică a sectorului suin din orice ţară este direct proporţională cu efectivul de scroafe de reproducţie. Evident, nu orice fel de scroafe, ci femele cu o valoare genetică ridicată, ale căror performanţe să fie suficient de ridicate astfel încât să asigure profitabilitatea fermei pe termen lung.

Statisticile României - oricât de dubioase ar fi pentru adevăraţii cunoscători - ne arată că, la ora actuală există aproximativ 260.000 de scroafe productive, din care 140.000 s-ar regăsi în fermele comerciale, iar diferenţa în gospodăriile populaţiei. Adică un raport de 54% versus 46%.

Unde suntem în realitate...
... nimeni nu pare să ştie, chiar şi numai cu aproximaţie, câţi porci au fost sacrificaţi în gospodăriile populaţiei în cursul anului 2016. Ca atare, o altă cifră statistică îndoielnică este cea referitoare la consumul anual de carne de porc per locuitor.
Pe de altă parte, Comisia de Clasificare a Carcaselor ne spune că, în anul 2016, în abatoarele patriei s-au clasificat 4.393.000 carcase, la care se mai adaugă, probabil, încă 150.000 carcase neclasificate. Din aceeaşi statistică rezultă că în aceste abatoare s-au sacrificat doar câteva mii de porci proveniţi din gospodăriile populaţiei, diferenţa - care o fi ea - fiind porci sacrificaţi „în bătătură”.
În altă ordine de idei, tot statisticile oficiale ne spun că, în 2016 s-au importat în România cam 1.800.000 capete tineret suin, în vederea finisării şi abatorizării. Asta înseamnă că, din totalul efectivelor sacrificate şi clasificate în abatoare autorizate, doar aproximativ 2,5 milioane de porci s-au născut în ferme de reproducţie autohtone.
În privinţa importurilor de carne de porc (echivalent carcasă), pentru anul 2016 avem doar o estimare care se situează la impresionanta cifră de 230.000 tone, tendinţa de creştere fiind galopantă în ultimii trei ani.

Unde ar trebui să ajungem?
Dacă, în contextul incertitudinilor globale, România îşi propune să-şi securizeze resursele interne de proteină animală - adică şi carnea de porc, aflată pe primul loc în preferinţele de consum ale românilor -, acest obiectiv nu poate fi atins decât prin creşterea semnificativă a numărului de scroafe de reproducţie şi, implicit, a numărului sau dimensiunii fermelor cu acest profil productiv.
Este nefiresc şi, în acelaşi timp, o iluzie să ne închipuim că producţia de carne de porc din satele României va dispărea în următorii 10-15 ani. Cauzele sunt multiple, prima fiind frumoasele tradiţii din perioada sărbătorilor, când familiile încă se mai adună în jurul porcului proaspăt pârjolit. Dar motivul mult mai puternic este altul: faptul că peste 40% din populaţia ţării trăieşte în România rurală, o Românie cu venituri şi resurse limitate. Carnea de porc produsă de această Românie rurală va fi în continuare una destinată autoconsumului local, deci nu va intra în circuitul economic real.
Prin urmare, aşteptările privitoare la acoperirea consumului autohton de carne de porc se îndreaptă, cum e şi firesc, către sistemul comercial de creştere a suinelor. Or, ca acesta să acopere consumul actual, ar trebui ca într-un interval rezonabil de timp, dimensiunea efectivului de scroafe să crească într-un ritm alert.

Putem să dublăm efectivul actual de scroafe?
Carnea asigurată prin sacrificarea celor 1.800.000 de purcei importaţi ar necesita suplimentarea efectivului matcă cu cel puţin 70.000 de scroafe. Iar pentru a asigura şi deficitul de carne pe care îl importăm - preponderent în vederea fabricării produselor procesate - ne-ar mai trebui încă 60.000 de scroafe.
Astfel, într-un scenariu ideal, România ar trebui să ajungă să deţină în fermele autohtone un efectiv total de 270.000 de scroafe, adică o creştere cu aproape sută la sută. Pe de altă parte, trebuie să fim suficient de realişti în a înţelege că acoperirea integrală a consumului din producţia autohtonă nu însemnă neapărat că se vor elimina importurile de carne de porc. Acest aspect este dovedit de ţări europene care, în ciuda asigurării autoconsumului, importă şi carne, cu precădere specialităţi. Ca atare, dublarea producţiei de carne de porc a României nu ar trebui să aibă ca scop principal consumul, ci mai degrabă revenirea la situaţia de acum aproape 30 de ani, cea de ţară exportatoare netă de carne de porc. Asta şi în contextul în care avem excedent de cereale pe care le exportăm masiv la recoltă, cu preţuri mici. Avem şi capacitate managerială de necontestat. Ce ne lipseşte e suportul statului în încurajarea investiţiilor în fermele de reproducţie, atât prin punctajele proiectelor europene, cât şi prin facilităţi de creditare şi fiscalitate.

 

ROMÂNIA PRODUCE CARNE DE PORC DE CEA MAI BUNĂ CALITATE
Se vehiculează destul de mult în media faptul că în fermele comerciale din România nu ar exista animale de prăsilă cu o genetică performantă şi că acesta ar fi motivul importurilor masive de carne de porc. Ei bine, această afirmaţie a unor diletanţi care se pricep la agricultură ca şi la fotbal în egală măsură este nu numai falsă, ci vădit rău-voitoare. Nu cunosc nici o fermă comercială din România care, la acest moment, să nu aibă scroafe şi vieri cu o valoare genetică şi potenţiel productiv la fel de ridicat ca în oricare dintre ţările europene cu tradiţie în producţia cărnii de porc. Un argument în favoarea acestei afirmaţii ar fi şi acela că media proporţiei cărnii în carcasele clasificate s-a situat, în 2016, la peste 60 la sută. Deci, e incontestabil faptul că în România se produce carne de porc de cea mai bună calitate. Cantitatea ne lipseşte!


Articol publicat in revista Ferma nr. 6 (189) din 1-15 aprilie 2017

Vizualizat: 578 | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Video

Tractoarele Massey Ferguson și încărcătoarele Weidemann în acțiune!

Tractoarele Massey Ferguson și încărcătoarele Weidemann în acțiune!

Parcul ideal pentru o fermă zootehnică! Tractoarele Massey Ferguson și încărcătoarele Weidemann în acțiune! "Primele utilaje au fost cumpărate de la Tehnodiesel SRL prin buyback şi credit furnizor, în 2016. „Pentru ferma Red Angus am găsit o finanţare directă prin Tehnodiesel, care este foarte convenabilă. Am apelat şi la buyback şi am cumpărat utilaje noi, cu finanţare pe 3 ani, în rate eşalonate, negociate.” - Péter Tamás Nagy, administrator Black Angus Farm, jud. Mureș.

"Tractorul Massey Ferguson din seria 3000 este un tractor de fermă, cel din seria 5000 este pentru tot ce înseamnă recoltarea şi prelucrarea fânului şi pentru lucrări uşoare de câmp semănat, erbicidat, iar cel din seria 6000 este pentru lucrările grele de câmp arat, lucrări cu discul, scarificat, balotat cu balotiera mare şi pentru transport cu remorcile mari, de 18 tone. Pentru o fermă zootehnică, este parcul ideal de tractoare."- Péter Tamás Nagy, administrator Black Angus Farm, jud. Mureș.

Încărcătoarele Weidemann mari sunt folosite pentru tot ce înseamnă lucrul pe câmp şi muncă grea pe platforma zootehnică și în afara ei - încărcat, descărcat, stivuit baloți în fânare, încărcat bălegar pentru fertilizarea suprafețelor agricole, inclusiv împins zăpada de pe platformă. „Acum doi ani am avut zăpadă de aproape doi metri, viscolită, nu ne descurcam fără încărcătoarele Weidemann. Încărcătorul Weidemann T 5522 este mai stabil, iar modelul 3080 LPT telescopic este articulat la mijloc și este mai flexibil.

Soluția Syngenta la antracnoza, boală care afectează cultura de pepene verde Delfini la Sulina, Delta Dunării În vizită la văcuţele melomane de la Doaga
Valorificarea producţia de cereale

Cum veţi valorifica producţia de cereale de anul acesta?