În stabulaţie animalele vor consuma furaje preparate în vară, mai sărace în elemente minerale, motiv pentru care se impune suplimentarea lor prin diferite surse.
Calciul şi fosforul îşi îndeplinesc funcţiile în organism dacă se află în raporturi corespunzătoare specifice diferitelor specii şi categorii de animale, după cum urmează:
Magneziul (Mg) condiţionează activitatea unor fosfataze, în absenţa lui fosforul nu se depune în oase. Alături de Ca acţionează ca depresor al excitabilităţii neuromusculare şi intervine în metabolismul calciului faţă de care are efect. De asemenea, intervine în metabolismul glucidic, în procesele de glicoliză.
Potasiul (K) acţionează asupra muşchiului cardiac, prelungind diastola; ia parte la metabolismul apei, ca diuretic.
Sodiul (Na) este important în raportul Loeb (K ++ Na+)/(Ca++ + Mg++), care e constant.
Sulful (S) este indispensabil pentru creşterea părului, lânii, fanerelor; ia parte la inactivarea unor substanţe toxice în intestinul gros; la rumegătoare, contribuie la digestia celulozei.
Sursele de calciu se administrează astfel: 1-1,5% încorporate în amestecul de concentrate (AC) destinat rumegătoarelor şi în nutreţurile combinate (NC) pentru porci şi păsări; la rumegătoare poate ajunge la 2 - 2,5% în AC, în cazul unor raţii pe bază de fibroase din familia gramineelor + siloz de porumb sau sfeclă furajeră; 6,5 - 7% în NC administrate păsărilor ouătoare.
Sursele de fosfor se introduc în proporţie de 0,5 - 1% în structura AC destinată rumegătoarelor şi în NC pentru păsări şi porci.
Magneziul se suplimentează primăvara, la nivelul acoperirii cerinţelor.
Unii fermieri ignoră suplimentarea mineralelor în perioada de stabulaţie, fapt ce duce la carenţe care afectează negativ starea fiziologică a animalelor, cu repercusiuni asupra producţiilor obţinute, a eficienţei economice, iar uneori chiar asupra sănătăţii acestora.
un articol de
LAVINIA ŞTEF