Reclama header big full
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Cu oile pe acoperişul lumii!

Publicat: 06 noiembrie 2019 - 10:47
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Când vorbim de oieritul românesc, de neamul nostru ciobănesc, vorbim de autenticitate, de tradiţie şi de dăinuire în timp. Oierii români au dus şi duc cu ei, de la munte la şes, poveşti de viaţă cum nu găseşti nicăieri; istorie nescrisă. 

Potrivit cronicilor, în cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, din cauza traiului asupritor, oierii transilvăneni au început să-şi părăsească definitiv satele de baştină şi să se stabilească sub Carpaţi, cu familii cu tot.
Din depresiunea Sibiului, de la Jina, Poiana, Rod, Tilişca, Sălişte, Sibiel, Gura Râului, Răşinari, Mohu, Veştem, Miercurea Sibiului au emigrat în vestul şi în estul Oltului, pentru că fiind păstori cu număr mare de animale, aveau nevoie de o suprafaţă însemnată de pajişti alpine. La vest de Olt sunt satele ungureneşti Vaideeni, Polovragi, Baia de Fier şi Bumbeşti-Piţic, Novaci, Crasna, Bengeşti-Ciocadia şi Săcelu, Schela, Bâlteni, Stăneşti, Runcu Peştişani, Tismana, Padeş, Dăneşti. Transhumanţa de până atunci s-a transformat într-o veritabilă migraţie.

novaci-1_b

Din neam de ciobani ungureni
Aşa a început şi povestea familiei Băeşiu, oieri veniţi din zona Sibiului, în transhumanţă. „Soţul meu se trage din neam de ciobani ungureni, iar eu sunt din Târgu Jiu, am bunicii în Bălceştii de Gorj, localitatea natală a Mariei Lătăreţu, marele nostru rapsod popular. El avea mai puţin de 500 de oi când noi ne-am cunoscut.. De vreo 18 ani suntem stabiliţi la Câmpu Mare. Cam toţi ciobanii sunt veniţi aici, fiindcă în Novaci nu ai unde păşuna, decât în Plai sau la marginea oraşului, dar e foarte greu pentru că nu e suficient loc de păşune”, a început povestea Nicoleta Băeşiu.
Frumoasa ciobăniţă admite că oieritul nu este o „meserie” uşoară, ci mai mult dragoste de animale, de natură şi de tradiţie. „Când urcăm oile la munte este foarte frumos, atunci este sărbătoare mare la Novaci, iar când coboară, la Baia de Fier. Noi am decis să mergem înainte cu creşterea oilor, fiindcă altă oportunitate mai bună nu aveam oricum în zona noastră. Am înmulţit oile în fiecare an şi acum avem peste o mie de Ţurcane. Deocamdată nu vrem să mergem pe altă rasă decât Ţurcana noastră originală”, ne-a mărturisit Nicoleta.

novaci-3_b

Principala problemă: forţa de muncă
Este frumos la munte, cu oile pe acoperişul lumii, dar nu mai prea are cine le urca. Asta este problema numărul unu a păstoritului: lipsa forţei de muncă. „Este foarte greu să găseşti oameni. Mulţi nu sunt de încredere, nici muncitori şi nici de cuvânt. Acum facem cu rândul, când eu, când soţul, la oi. Avem peste o mie de oi şi ne ajută un băiat, care are şi el animale, dar el este aşa dezamăgit de ce se întâmplă, încât vrea să le vândă; deci o să-l pierdem. Noi nu avem de gând să creştem efectivul, tot din acest motiv”, declară Nicoleta.

Desfacerea... e altă hibă
Cea mai bună vânzare vine după recomandarea din vorbă-n vorbă, spune ciobăniţa. Are mulţi clienţi care vin şi cumpără direct de la poarta fermei, unde în prealabil le prezintă şi spaţiul de producţie. „Aici am investit, am făcut condiţii bune de prelucrare a laptelui, vine lumea şi vede exact ce şi cum fac, gustă şi recomandă mai departe. Am un beci de 30 de metri pătraţi, am băgat instalaţie frigorifică acolo, nu am nici o problemă în a produce la standarde de cea mai înaltă calitate. Oamenii sunt încântaţi când văd unde şi cum produc”, explică mândră Nicoleta.
Produce telemea de oaie, brânză de burduf, unt natural, dar şi smântână, urdă, lapte mare şi altele, acestea din urmă doar pe comandă. Asta pentru că nu adaugă în lapte nimic altceva decât sare, totul fiind natural şi în aceeaşi măsură uşor perisabil.
La piaţă... nu prea e loc. „Este foarte greu să vând la piaţă, pentru că e plin de bişniţari. Aici, în zona noastră, primele mese la piaţă sunt ale lor. Ei doar cumpără şi vând mai scump şi câştigă. Nu investesc, nu pierd timp, nu muncesc, doar stau la piaţă. La noi este mai greu, pentru că dacă eu nu fac brânza, nu are cine. Nu pot merge în piaţă decât o zi pe săptămână. Dar mi-am făcut mulţi clienţi care vin acasă”, spune tânăra crescătoare de oi.
Şi-ar dori un magazin al fermei, aşa cum au mulţi fermieri în Occident, dar... Sunt mulţi de „dar”. „Mi-aş dori un magazin aici, pe pământul meu, chiar în dreptul fermei, dar sunt multe piedici. Şi legislative, şi legate de finanţare... Am planul acesta de mai mulţi ani, dar este destul de greu. Poate, cu timpul, vom reuşi”, adaugă optimistă Nicoleta.

Nicoleta Baesiu FOTOCITAT_b

Nicoleta Băeşiu: „Oieritul este trecut şi viitor aici. Cu oile pe munte e ca şi cum aş fi pe acoperişul lumii”

Diana, Marian si Nicoleta Baesiu_b

POVESTEA MERGE MAI DEPARTE
Copiii familiei Băeşiu, Marian şi Diana, în vârstă de 11 ani, respectiv 15 ani, îi ajută foarte mult în fermă pe părinţi. Comparativ cu alţi copii de vârsta lor, care stau cu ochii pe ecrane, Marian şi Diana au lucrat toată vara la fermă, de la strâns fân, la mers cu oile, cam tot ce poate face un copil la această vârstă. Nicoleta a observat dragostea băiatului pentru animale şi speră că el va continua activitatea de creştere a oilor. Pentru fată însă... vrea altceva. „Copilul cred că va duce mai departe tradiţia oieritului, iar pentru fată mi-aş dori o altă meserie, pentru că aceasta este frumoasă, dar este foarte grea”, consideră Nicoleta.

 Nicoleta la festivalul tocanului_b

FESTIVALUL TOCANULUI
Am vorbit cu Nicoleta Băeşiu exact înainte de marea sărbătoare a locului, Festivalul Tocanului de la Novaci, ediţia a II-a. Era forfotă, pregătiri în toi, aşteptări mari şi emoţii. „Aceasta este perioada în care coboară oile de la munte. A fost Sărbătoare la Baia de Fier, dar Festivalul Tocanului închide sezonul păstoritului la Novaci, anul acesta ajuns la cea de-a doua ediţie. Sper să se ţină pe o perioadă lungă de timp. Anul trecut nu ne-am aşteptat la valul mare de oameni care a venit. Anul acesta ne-am pregătit cu cinci oi pentru tocan, plus pastramă, virşli, brânză şi toate cele”, spunea mândră Nicoleta Băeşiu.

 

 

Articol publicat in Revista FERMA, editia 13-31 octombrie 2019, nr. 18 (245)

Vizualizat: 689 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Hibridul SY Experto - producţie record

Hibridul SY Experto - producţie record

Chiar dacă anul agricol nu a fost unul uşor, Cosmin Micu a obţinut o producţie medie de 4375kg/ha la floarea soarelui de pe cele 75ha cultivate cu hibridul SY Experto de la Syngenta. Hibridul high-oleic SY Experto se remarcă printr-o toleranță foarte bună la mană, rezistenţă la frânge şi 87% conţinut de acid oleic.

 

Interviu cu Cosmin Micu, fermier

Procereal Agrosan, loc. Mănăştur, jud. Arad.

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga A inceput INDAGRA! Semănat în sistem No-till
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?