Reclama header big full
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma

Cu FERMA, la ferma LUCAN

Publicat: 04 octombrie 2018 - 01:26
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Ce i-a determinat pe Mariana şi Petrică Lucan din satul hunedorean Tămăşasa, comuna Mărtineşti să renunţe la confortul vieţii de oraş şi la un salariu sigur şi decent, să revină în vatra satului şi să devină crescători de animale?! Pesemne că inconştienţa sau ale tinereţii valuri, le spuneau apropiaţii... Dar ei au ştiut mai bine! 

Şi-au dorit atât de mult să aibă aer curat, libertate de decizie, animale, ferma lor din care să trăiască (exclusiv!), să producă brânză, să aibă viţei pe care să-i alinte, oi şi porci. Sunt atât de simpatici, de veseli şi de plini de viaţă, exact ca în postările de pe facebook ale Marianei, pe care le-am urmărit cu mare drag! Acum, după ce ne-am întâlnit şi am povestit cu ei o după-amiază întreagă, mi-am creat propriile amintiri şi, odată cu ele, o poveste frumoasă de viaţă pentru revista FERMA.
Mariana e de loc din Mogoş, judeţul Alba iar Petre e după bunici de la Şugag. Ţi-e mai mare dragul să-i auzi vorbind cu atâta drag despre munca lor. În cocină au patru scroafe... Florica nu mai are răbdare şi face gălăgie, în curând îi vine sorocul. Îmi spune Mariana că purcei a vândut postând un anunţ pe pagina de facebook a fermei şi că nu a făcut faţă cererii.
Lucrează 13 hectare, din care 3 sunt cultivate cu porumb, restul lucernă.
La piaţă Mariana merge de două ori pe săptămână, de obicei miercuri şi sâmbătă şi spun că se descurcă bine cu valorificarea.
Au două proiecte accesate, unul a fost pe instalarea tinerilor fermieri iar cel de-al doilea (pe M 4.1.) este în desfăşurare şi include amenajarea unui adăpost şi a unei platforme pentru dejecţii, în afara satului.

La ferma Lucan_b

Ea vrea să ţină oile, el vrea să le vândă...
Satul Tămăşasa este situat foarte aproape de Orăştie, la zece kilometri. Interviul cu Petrică l-am realizat între văcuţe, pe păşunea din Răsade, un colţ frumos de natură însă puţin cam greu vitregit. Sursa de apă e o problemă iar Petrică e nevoit să facă două drumuri pe zi, cu cisterna, pentru a aduce din sat apă cu cisterna. Dar ei nu se plâng, pare cumva că şi-au asumat şi greutăţile, nu doar bucuriile vieţii de fermier.
Credeam sincer că Mariana va fi cea intervievată, dar camera video i-a cam tăiat elanul. Mică de înălţime şi aparent plăpândă, când vine vorba să-ţi vândă o bucată de telemea sau de caş în piaţă o auzi de la distanţă cum îşi laudă marfa. E renumită pentru asta, energică şi hotărâtă!
Pe lângă vaci, au cumpărat 40 de oi în urmă cu 4 ani, cu tot cu mieluţi şi au ajuns în prezent la 110 capete, ţinute peste vară la cioban. Petrică ar vrea să se scape de ele, spune că nu-s rentabile, ba chiar costisitoare peste iarnă, însă Mariana se opune categoric.

La ferma Lucan_b

Creşterea animalelor e ambiţie şi multă poftă de muncă!
Mura e preferata ei, Rojana e preferata lui. Răsfăţate sunt însă toate, pentru că cei doi soţi investesc multă dăruire în meseria asta. Cu Mura cea curioasă şi uşor de iubit am avut şi eu o şedinţă foto.
Discuţia cu Petru Lucan a decurs firesc, pentru că atunci când eşti pasionat de ceea ce faci cuvintele parcă vin de la sine.

Nicoleta Dragomir: Voi sunteţi o familie foarte tânără, când v-a trecut prin cap să lăsaţi tot şi să vă mutaţi la ţară, să aveţi ferma voastră?
Petru Lucan: De mici am fost crescuţi cu animale, părinţii şi socrii mei au avut animale. După căsătorie am avut un loc de muncă la o firmă din oraş, dar uşor, uşor ne-am gândit că ar fi bine să încercăm altceva. Am accesat un proiect pe fonduri europene în 2015, în 2016 au intrat primii bani şi de atunci am început să ne extindem, să ne cumpărăm utilaje, tractorul, şi să încercăm prin propriile noastre forţe să ne facem un rost în viaţă.

Nicoleta Dragomir: Cât era de tentantă viaţa la ţară atunci când lucraţi şi locuiaţi la oraş? Ce anume v-a determinat să veniţi aici?
Petru Lucan: În primul rând liniştea pe care o găsim aici, şi apoi împlinirea sufletească pe care o simţi atunci când faci un lucru pentru tine, pentru că îl faci cu drag. Este altceva faţă de un serviciu. Nu neapărat că ai un şef dificil, dar stresul cotidian pe care-l găseşti într-o fabrică, de exemplu. Aici nu eşti ca un robot...

La ferma Lucan_b

Nicoleta Dragomir: Reuşiţi să trăiţi amândoi doar din zootehnie?
Petru Lucan: Da, noi nu avem nici un alt venit. Trăim doar din ceea ce producem. Acum, de când ne-am făcut şi brânzăria autorizată, putem vinde oricând şi oricât. Avem abonaţi către care ne vindem laptele, facem brânză de vacă, brânză de oaie.

Nicoleta Dragomir: Reţetele de brânză sunt de-ale locului?
Petru Lucan: Nu chiar, reţeta de telemea este de la bunica mea, fostă ciobăniţă la Şugag, zonă cu tradiţie în păstorit, de unde vin eu. Ea a învăţat-o pe Mariana cum să facă telemeaua şi celelalte derivate din lapte ca să iasă produse de calitate. Noi nu băgăm nimic adaos în lapte.

Nicoleta Dragomir: Aveţi vreunul pregătire în domeniu? Cum v-aţi informat despre creşterea vacilor?
Petru Lucan: Doar cu informaţii de la părinţi şi bunici am pornit, pentru că pregătire în domeniu nu avem niciunul. Fiecare dintre noi doi a început câte o facultate, dar după ce ne-am căsătorit şi am început această activitate am lăsat studiile în planul al doilea. Ne mai ajutăm de informaţii de la medicii veterinari din zonă cu care avem o relaţie foarte strânsă.

La ferma Lucan_b

Nicoleta Dragomir: Am înţeles că acum vacile stau doar pe păşune, aici fată, aici le mulgeţi, totul se întâmplă pe păşune?
Petru Lucan: Da, chiar în perioada în care se apropie fătările, atunci le urmărim mai des şi mai atent ca să nu fie probleme, în rest aici stau până la toamnă, când le mutăm pe grajd şi rămân acolo până primăvara.

Nicoleta Dragomir: Cum vezi viitorul vostru ca tineri crescători de animale?
Petru Lucan: În viitorul apropiat să fim sănătăşi, să ne mai extindem un pic, să ne facem un grajd în afara satului şi să creştem. Dar, în mod sigur viitorul va fi aici, la fermă.

La ferma Lucan_b

Nicoleta Dragomir: Pentru că sunteţi tineri, pentru că aţi pornit de la zero, ce le recomanzi tinerilor care şi-ar dori să revină în vatra satului?
Petru Lucan: În primul rând să aibă ambiţie. Să se lupte cu sistemul, deşi poate e prea mult spus o luptă, dar trebuie să fim realişti. Să lupte cu birocraţia, vor fi multe piedici pe parcurs, dar dacă nu renunţi şi ştii cu adevărat ce vrei să faci, o să reuşeşti. Ambiţie şi multă poftă de muncă!

Bineînţeles că i-am întrebat şi când au fost ultima oară în concediu. În 2013, imediat după nuntă. Acela a fost ultimul concediu adevărat, îmi spune Petrică. "Foarte curând nici nu pot promite că vom merge, în mod sigur nu în următorii doi ani, dar după aceea, da!", adaugă tânărul gospodar. Evident, vacanţa binemeritată va veni doar după ce investiţiile zootehnice se vor fi încheiat.

Mariana şi Petre Lucan, să vă ţină Dumnezeu sănătoşi şi la fel de optimişti! Sunteţi una dintre cele mai frumoase şi evidente dovezi că DA, SE POATE ŞI ÎN ROMÂNIA! Dacă vreţi să le urmăriţi mai îndeaproape activitatea şi frumoasa lor fermă de familie sau dacă doriţi să cumpăraţi brânză preparată de Mariana, îi găsiţi la pagina de facebook Ferma Lucan

La ferma Lucan_b


Un articol publicat în revista Ferma nr. 16/221 (ediţia 15-30 septembrie 2018)

 

Vizualizat: 4668 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Video

Scolile agricole - semnal de alarma!

Scolile agricole - semnal de alarma!

Specialist în cresterea pasarilor de curte si absolvent al unei scoli cu profil agricol - Liceul Tehnologic „Mihail Kogalniceanu” din Miroslava (jud. Iasi) - Leonard Stafie considera ca institutiile de învatamânt cu profil agricol au nevoie de sprijin pentru a redeveni ceea ce erau cândva.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Amazone - soluţii pentru prelucrarea solului şi semănat Cons DDA - semănătorile Monosem şi combina pentru lavanda
Cultura anului 2017

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2017?