Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Ciobănitul reînvie, dar păşunile sunt deja păduri

Publicat: 13 iunie 2017 - 01:55
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Deşi în zona Plugova, judeţul Caraş-Severin, sunt aproape 1.500 hectare cu păşuni, majoritatea cu Agromediu, doar doi ciobani aveau oile la păscut. Fiecare cu conace şi păşuni cumpărate. În rest, păşunile nu sunt întreţinute, dar probabil cei care le deţin iau bani frumoşi pe ele.

Iar Paul Cristescu, crescătorul de vaci Angus prezentat în ediţii anterioare ale revistei Ferma, abia a primit o sută de hectare comunale spre păşunat.

Ion Zarescu

Păşuni cât vezi cu ochii, nici urmă de investiţii ale autorităţilor locale 
Cât vezi cu ochii sunt locuri de păşunat. Deşi abia ieşite din iarnă (în luna aprilie când le-am vizitat), majoritatea sunt pline de iarbă nepăscută şi, normal, necosită. Nu mai vorbesc că, îmi spunea nea Ion Zărescu (foto stânga), om al locului, unele pajişti pentru care se iau bani grei ca subvenţii sunt adevărate păduri de pin. Copac lângă copac, de nu poţi trece prin ea.
Am urcat de jos, de la ferma lui Paul Cristescu, cu un 4x4 modificat pentru munte. Nu am crezut că vom trece de multele hopuri unde drumul este mai mult decât jalnic, deşi primăria ar trebui să întreţină căile de acces spre locul de păşunat. Cum ar trebui să asigure şi apă pe păşuni. Fermierii şi-au cumpărat singuri cisterne, dar sunt foarte greu de urcat pe păşunile montane.

PasuniClick pe poza pentru galerie!

”Cunosc oaia după mers, fac prinsoare pe orice”
Deşi la baza colinei era soare, când am ajuns la jumătatea drumului spre conacul fostului brigadier silvic, acolo unde îşi are stâna, s-a pus o ninsoare ca-n Poema Rusă a lui Esenin. Aproape că nu mai vedeai nimic. După o jumătate de oră fulguia cu soare undeva în vârf. Cireşii erau înfloriţi şi prin iarbă se zăreau brânduşe. Oile fermierului, fost lucrător silvic ani de zile, inclusiv pe Taf, erau plecate la păscut. Lâna era aruncată pe nişte lemne de pin. Nu au ce face cu ea.
Păstorul e de poveste. Spunea că îşi cunoaşte fiecare oaie, chiar dacă o băgăm într-o turmă cu zece mii de oi. „O cunosc după mers! Fac prinsoare pe orice. Ştiu fiecare miel la ce oaie e, chiar şi mieii de acum doi ani”, afirma cu o convingere de neclintit. Doar a dormit între oi, să le păzească de lup. De la şapte ani păstoreşte oaia şi acum are 55 de ani, dar arată ca de 70. Pare mai bătrân decât fermierul Ion Zărescu, cel pentru care munceşte.

Ion Zărescu a fost mai întâi lăcătuş mecanic la Progresul Brăila
A stat doar trei ani la Brăila. Apoi, după armată, s-a dus la Steagul Roşu, în Braşov, ca să poată face liceul silvic la seral. Aşa s-a întors pădurar în Plugova. A lucrat la Ocol din 1974 până în 2006, când s-a pensionat. „Am avut cea mai mare vechime din toată silvicultura. Nici acum nu mă astâmpăr. Tot trag lemne şi apoi le încarc în camion şi le duc în sat. Acum am pădurea mea de 28 hectare!”, spune Nea Ion. Mi-a povestit cum îl urmăreau miliţienii să nu fure lemne. Făceau pândă să-l prindă, când el era în crâşmă.
Are şi gater jos în sat. În fapt, un banzic orizontal. L-am găsit sudând la remorca tractorului. Un tractor care părea adus de la fier vechi. Fără faruri, fără cabină, dar capabil să urce muntele torcând. Nea Ion Zărescu are de toate. Şi magazine în sat şi două fete învăţătoare, una căsătorită cu părintele paroh. Gater şi gospodărie. Iar într-o zi a văzut o babă cu oile şi şi-a jurat că îşi ia oi. Acum trei ani a început cu o sută şi acum are peste trei sute de oi-mamă.
Înainte de a ajunge la stâna lui, am trecut pe la conacul femierului Paul Cristescu. Am văzut prunii rupţi de urs şi hotărârea fermierului de a reconstrui conacul copilăriei. Peisajul era “înfiorător” de frumos.

Lazar Pervulescu

La coborâre, al doilea crescător de oi care practică păşunatul în Plugova 
Lazăr Pervulescu nu e din Plugova, ci dintr-un sat vecin. În cătunul unde s-a născut, aproape toată lumea poartă porecla de Osman. Aşa se face că lumea îl ştie cu numele acesta. De vreo cinci ani s-a reapucat de creşterea oilor. A avut turmă de când era mic. „E un microb de care nu scapi. Când eram mic, luam bătaie dacă nu întorceam bine oile. Acum nu mă mai bate nimeni”, spune râzând fermierul, în timp ce lucra la renovarea conacului pe care l-a cumpărat recent cu patru sute de milioane de lei vechi. Are vreo 500 de oi matcă. Nu fac COP şi nici nu beneficiază de SCZ. Mulge oile şi face brânză acolo sus. Mieii îi vinde intermediarilor cu 7-8 lei/kg.
Copiii lui vin doar în vizită la conac. Fac un grătar şi pleacă la casele lor. Fata este asistentă în Lugoj, iar băiatul lucrează în armată. La Osman am văzut pentru prima dată paturi mobile pentru ciobani. Ca să poată dormi în turmă, fără să-i plouă şi fără să-i bată vântul.
În privirile silvicultorului se vedea că nu prea îi venea bine să vadă cum un cioban din alt sat s-a stabilit pe zona lor. Deşi sunt sute de hectare pe care nimeni nu le paşte şi nici nu le coseşte. Am oprit pe astfel de păşuni şi mi se încurcau bocancii prin iarba uscată. Paul Cristescu se gândea să aducă vacile mai întâi acolo să folosească fânul uscat natural pe plai.

 


O BOGĂŢIE LĂSATĂ PRADĂ MĂRĂCINILOR
Noi nu realizăm ce avere avem şi o lăsăm pradă mărăcinilor. Din păcate nu cred că vreodată vreun angajat APIA a fost să verifice păşunile din această zonă a judeţului Caraş-Severin. Pentru că nu ar avea cu ce urca pe acolo. Maşina fermierului Paul Cristescu avea o jumătate de metru gardă la sol şi tot mi-a fost teamă că vom rămâne suspendaţi. Cât priveşte păşunile-păduri virgine, cred că nu au fost fost privite nici cu teledetecţia. Sau mă înşel?

 

Articol publicat in revista Ferma nr. 10 (193) din 1-15 iunie 2017

Vizualizat: 971 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Tomit Agri Macchine, colaborare cu Great Plains Trelleborg ţine pasul cu noile provocări din agricultură
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?