Concurs Ferma
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Câte rase vrem: o Ţurcană, două... sau mai multe?

Publicat: 06 ianuarie 2020 - 12:10
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Specialiştii sectorului ovinelor s-au gândit că ar fi bine ca suprarasa Ţurcană să fie divizată în mai multe rase, având în vedere numărul mare al exemplarelor şi multitudinea ecotipurilor. Consider că această acţiune merge de la greu spre imposibil. Este posibilă, dar presupune o muncă titanică şi nu vad cine ar putea să o facă. Îmi argumentez afirmaţia în cele ce urmează.

Oaia Ţurcană este o rasă nativă foarte bine adaptată la condiţiile de creştere de la noi din ţară, devenind din regina munţilor, a dealurilor şi a câmpiilor, ce-i drept, o regină cu o coroană mai mică, pentru că nu are o direcţie de producţie specializată spre carne, lapte sau lână, ci produce câte puţin din toate. Motivul răspândirii ei este binecunoscut, iar principalul atu al rasei este capacitatea ei de a valorifica resturile furajere în zone greu accesibile celorlalte specii de animale/rase de ovine, rezistenţa la frig (munte) sau la căldură (câmpie), rezistenţa la unele boli şi o producţie polivalentă, care prin hibridare poate fi direcţionată rapid spre lapte sau carne, în funcţie de cerinţele pieţei.
Principalul sistem de creştere a Ţurcanei este cel extensiv, cu valorificare de masă verde sau de resturi furajere direct de pe câmp, ceea ce reduce semnificativ costurile de producţie.

Ovine_b
Ca efective, dacă nu cu mult timp în urmă se vorbea că Ţurcana reprezintă peste 85% din structura raselor din ţara noastră, în momentul actual această structură tinde să se modifice în urma importului altor rase specializate, în special pentru carne, care sunt crescute semiintensiv în ferme familiale, sau pentru lapte, crescute intensiv în ferme industriale (încă puţine, ce-i drept).
Rasele de ovine Merinos şi Ţigaie nu rezistă în zone reci cu precipitaţii abundente, sunt mai pretenţioase la furajare, dar produc hibrizi superiori calitativ, cu rase specializate pentru producţia de carne. Să nu omitem că rasa Ţigaie are o producţie de lapte comparabilă cu cea a Ţurcanei, iar unele ecotipuri dau chiar mai mult lapte (Ţigaia de Covasna).

Condiţii pentru ca o varietate să fie declarată rasă
Pe baza numărului mare şi a caracterelor diferite, specialiştii în domeniu s-au gândit că ar fi bine ca Ţurcana să fie divizată în mai multe rase. Cred că această acţiune merge spre imposibil. S-ar putea îndeplini, dar este o muncă titanică şi nu vad cine să o facă. Iată de ce!
În momentul actual există ca varietăţi de rasă: albă (bălă), bucălaie, brează şi neagră. Principala problemă este aceea că toate aceste varietăţi pot fi întâlnite în aceleaşi turme. Să nu uităm şi de alte Ţurcane care au caractere diferite de culoare sau de exterior: oacheşă, buhoasă, creaţa de Caransebeş etc. Scoatem din discuţie Ţurcana Raţca, care are caractere de exterior specifice şi nu a prea fost utilizată la montă cu alte varietăţi (eventual berbec din altă varietate împerecheat cu oi Raţca, pentru asimilare). De fapt, Raţca anterior a fost rasă şi, datorită numărului mic de exemplare, s-a asimilat la Ţurcană.
Pentru ca o varietate să fie declarată rasă, ea ar trebui să fie crescută în condiţii de izolare reproductivă, pentru fixarea caracterelor. Dar oare populaţiile care respectă această condiţie sunt la fel de productive ca şi alte populaţii din aceeaşi varietate? Păi nu sunt!

Ovine_b

Regulile SCZ au amestecat varietăţile
Registrul genealogic îl deţin cele două societăţi de ameliorare a rasei Ţurcană, care conduc acţiunea de ameliorare pe baza unui plan. Însă nu se specifică nicăieri ce varietăţi de Ţurcană deţine fiecare crescător înscris în cele două asociaţii de ameliorare. Totul ar trebui verificat în teren.
Şi să nu uităm că SCZ-ul a permis utilizarea la montă a berbecilor din varietăţi diferite şi chiar din rase diferite, acţiune care „a turnat multă otravă” în sângele pur al rasei (atât cât a fost). Câţi ani trebuie de acum înainte să selectăm şi iar să selectăm, ca să scoatem caracterele nocive, care altfel se vor tot segrega şi se vor manifesta fenotipic prin culori şi aptitudini diferite. Cine garantează că după ce se încheie SCZ-ul nu apare o altă măsură care să aibă acelaşi efect negativ, pentru că interesele de afaceri nu ţin seama de control şi de selecţie. Cred că trebuie să fie ajutaţi crescătorii mai mult, dar prin măsuri de performanţă, nu prin cele de “ciupeală”, la care se lipesc doar unii... Personal, cunosc foarte mulţi crescători de ovine, le ştiu dăruirea şi îi apreciez. Cunosc o parte dintre probleme cu care se confruntă şi sunt de părere că trebuie ajutaţi şi mai mult, pentru că în condiţiile pieţei libere nu putem concura cu ţări europene unde politicile de susţinere sunt gândite altfel pentru a susţine sectorul de creştere a ovinelor. Deci nu sunt împotriva unor măsuri de sprijin.

Un demers mai mult decât anevoios, chiar imposibil
Dacă se porneşte acţiunea de selecţie a unei varietăţi care se vrea a fi declarată rasă, trebuie identificate turmele din această varietate. Din turma aceluiaşi crescător trebuie eliminate toate ovinele care nu au caracterele varietăţii respective, după care anual se elimină ovinele care manifestă fenotipic alte caractere, consecinţă a utilizării berbecilor din altă varietate. Este dispus crescătorul să reducă aşa de mult din turmă? Nu cred. A declarat crescătorul către societatea de ameliorare varietatea turmei sale sau a raportat oi din varietăţi diferite? Are societatea de ameliorare date reale corespunzătoare unei varietăţi sau pentru “hibrizii” între această varietate şi altele? Păi nu are, pentru că în prezent e suficient să spui rasă Ţurcană, fără precizarea ecotipului.
Situaţia se complică şi mai mult dacă ţinem cont că mulţi crescători au migrat din bazinele tradiţionale de creştere ale unei varietăţi şi s-au stabilit în diferite zone ale ţării unde au găsit condiţii propice. Dacă în noua destinaţie furajele au fost din abundenţă, clima diferită şi au folosit la montă berbeci din alte varietăţi, în decursul timpului performanţele productive ale oilor respective au ajuns să fie diferite comparativ cu cele avute în zona din care au plecat. Şi atunci ne întrebăm ce luăm ca punct de referinţă? Probabil producţia mai mare! Dar ce facem cu crescătorii care nu se încadrează în standardele noii rase, deşi varietatea candidată la a fi rasă îşi are originea în turmele acestora? Prin selecţia doar a turmelor de oi (crescători fideli unei varietăţi de culoare) care manifestă caracterele tipice ale varietăţii se poate crea un nucleu care să fie declarat rasă, însă atunci vor fi discriminaţi ceilalţi crescători care deţin ovine din acest ecotip selectat, dar care au în turmă şi alte varietăţi. Sunt dispuşi şi au bani să cumpere alte oi sau berbeci, pentru refacerea numerică a turmei iniţiale? Care credeţi că va fi preţul exemplarelor din noua rasă şi cine le va oferi spre vânzare?!
Şi dacă totuşi o varietate va fi declarată rasă, cum se va numi ea? Tot Ţurcană, dar specificăm doar culoarea?!

De unde şi ce berbeci vom folosi la montă?
Dacă declarăm una sau două varietăţi ale Ţurcanei ca noi rase, trebuie să avem în vedere că berbecii care până acum erau “buni”, în viitor vor produce cu Ţurcana HIBRIZI de alte varietăţi. Deci nu se vor mai folosi la montă decât berbeci cu certificat din rasa respectivă (care anterior nu a fost rasă). Puteţi vinde sau cumpăra doar de la cei care deţin rasa (anterior varietatea) şi care, evident, vor fi mult mai puţini. Şi atunci, berbecii respectivi vor fi suficienţi şi accesibili ca preţ?
Dacă totuşi se întâmplă ca în viitorul foarte apropiat o varietate a Ţurcanei să devină rasă nouă, cred că demersul nu va fi unul conform cu realitatea din teren, poate doar cu interese sau orgolii neînţelese... În momentul actual, şanse obiective spre a deveni rasă are o singură varietate, şi anume Breaza de Haţeg, oaie care are aptitudini bune pentru producţia de lapte, deci poate fi selectată în această direcţie, şi la care există o oarecare izolare reproductivă în bazinul său de creştere.
Repet, acţiunea de declarare a unei noi rase nu este imposibilă, dar crescătorii trebuie să ştie avantajele şi dezavantajele. În plus, e o muncă de teren laborioasă pentru strângerea dovezilor, efort care necesită timp şi bani.


SE IMPUNE UN PLAN DE AMELIORARE FOARTE RIGUROS
Acţiunea de declarare ca rasă a unui ecotip de Ţurcană trebuie începută cu întocmirea unui plan de ameliorare a varietăţii respective, unde performanţele productive să se situeze la nivel mediu, pentru a se încadra cât mai mulţi crescători, urmând ca ulterior ştacheta să crească până la limitele superioare. În paralel trebuie să se facă şi o selecţie riguroasă după caracterele de exterior. Toate aceste acţiuni durează. Cine vrea să deţină şi să conducă un astfel de plan? Se cedează responsabilitatea către una dintre cele două societăţi de ameliorare existente în prezent? Se înfiinţează altele noi spre a fi acreditate în acest scop?
Cred că trebuie făcut un plan de acţiune pe o perioadă de câţiva ani, care să fie gândit astfel încât varietăţile rasei Ţurcană să fie izolate unele faţă de altele şi selectate unidirecţional, să fie respectat un plan de ameliorare a varietăţii respective şi, dacă se ajunge la concluzia că genotipul (prin teste genetice) şi fenotipul (manifestarea caracterelor) sunt diferite, să se declare o rasă nouă cu un nume diferit, nu o extensie a Ţurcanei. În plus, toate testele ar trebui să se facă în şi de către staţiuni de testare, pentru a fi obiective.


Articol publicat în revista Ferma nr. 21/248 (ediţia 1-14 decembrie 2019)

 

Vizualizat: 1953 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Hibridul SY Experto - producţie record

Hibridul SY Experto - producţie record

Chiar dacă anul agricol nu a fost unul uşor, Cosmin Micu a obţinut o producţie medie de 4375kg/ha la floarea soarelui de pe cele 75ha cultivate cu hibridul SY Experto de la Syngenta. Hibridul high-oleic SY Experto se remarcă printr-o toleranță foarte bună la mană, rezistenţă la frânge şi 87% conţinut de acid oleic.

 

Interviu cu Cosmin Micu, fermier

Procereal Agrosan, loc. Mănăştur, jud. Arad.

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Noutăţi Väderstad la Agritechnica 2019 Tehnică agricolă pentru profesionişti 2020 - Protecţia plantelor
START Campanie de primăvară. Tu ce alegi?

Iarnă fără zăpadă sau ploi, secetă pedologică... vremea nu e deloc prietenoasă. Cum staţi cu lucrările specifice campaniei de primăvară pregătirea terenului/semănat? Ce hibrizi alegeţi? Vă rog, scrieţi în comentariu ce sămânţă cumpăraţi, de la cine şi judeţul în care lucraţi terenul!