Cu ocazia vizitei în Scoţia, din această vară, m-au impresionat oile Blackface prin rezistenţa lor la condiţiile dure de mediu de pe dealurile înalte scoţiene şi prin performanţele lor de producţie.
Prima constatare a fost că aceste oi se aseamănă destul de mult cu ţurcana noastră bucălaie, care populează arii largi din zonele montane din România, mai cu seamă din Carpaţii Meridionali. Intenţia unor oieri din zona montană a judeţului Hunedoara de a importa berbeci din rasa Scoţiană cu Capul negru m-a determinat să scriu acest articol.
În Regatul Unit al Marii Britanii (UK), poartă numele de Blackface, dar scoţienii o numesc, cu mare mândrie, Scotish Blackface, adică Scoţiană cu Capul Negru.
Fără îndoială, strămoşii rasei provin din populaţia oilor britanice cu coarne, din care s-au desprins şi alte rase. Oile Blackface sunt menţionate încă din secolul al XII-lea de călugării britanici care foloseau lâna pentru îmbrăcăminte. La începutul secolului al XIX-lea aceste oi au fost aduse pe dealurile înalte din nordul Scoţiei. La concurenţă cu rasa Cheviot, după o perioadă tumultuoasă, Blackface a câştigat competiţia după ce scoţienii şi-au dat seama de capacitatea ei ridicată de a supravieţui şi de a se reproduce în condiţii meteorologice nefavorabile, fiind de atunci considerată rasa scoţiană cea mai potrivită pentru păşunile montane.
La începutul secolului al XX-lea a început îmbunătăţirea acestei rase. Astfel oile Blackface au evoluat pe parcursul a zeci de ani influenţate de climă, de calitatea păşunilor, şi s-au diferenţiat mai multe tipuri distincte în cadrul rasei, dintre care cele mai cunoscute sunt: tipul Perth (în nord-estul Scoţiei, în sud-vestul Angliei şi în nordul Irlandei) cu o dezvoltare corporală mai mare, destinat să producă miei cu greutatea de 40 kg, şi tipul Lanark, care domină zonele ceva mai blânde din centrul şi sudul Scoţiei şi din nordul Angliei, cu dimensiuni medii şi lâna mai scurtă. Tipul Lanark a fost infuzat cu alt tip Newton Stewart, pentru a îmbunătăţi capacitatea lactogenă şi rezistenţa la condiţiile dure de mediu.
Pentru mai multe detalii despre acest subiect citiţi revista Ferma nr. 21/204 (ediţia 1-14 decembrie)
Un articol semnat de Ioan PĂDEANU
Octavian-Sorin VOIA
USAMVB Timişoara