Pe lista asociaţiilor acreditate de către ANZ pentru efectuarea controlului oficial la ovine se află şi Asociaţia Ovitim Mioriţa, care păstoreşte un efectiv de peste 36 mii capete ale celor 103 crescători membri, la care se adaugă peste 15 mii capete ovine aparţinând crescătorilor înscrişi în COP.
E drept, pe Gheorghe Mihăescu, preşedintele "Ovitim Mioriţa", îl cunosc cam de când s-a înfiinţat asociaţia. Ştiu ce fel de om este când vine vorba de organizare. La sediul din Lugoj am fost de câteva ori, cel mai recent la începutul lunii octombrie, când am găsit acolo echipa din fotografie, în mare forfotă... unii verificau dosare, alţii vorbeau cu crescătorii la telefon, alţi colegi de-ai lor erau deja pe teren. I-am oprit pentru o clipă din lucru pentru a le face poza de grup. Şi am aflat că aceasta este echipa care se ocupă de COP (Controlul oficial al producţiei): 11 angajaţi cu normă întreagă, respectiv un inginer zootehnist coordonator, un inginer zootehnist pentru supracontrol, controlori şi bonitori... cea mai tânără angajată are 23 de ani iar media de vârstă este de sub 30 de ani. Tinere şi frumoase, dar foarte dure şi serioase când vine vorba de muncă. Vara sunt zilnic în ferme, de la 4 dimineaţa, indiferent de condiţiile meteo. Au impus respect de la început aşa că formează o adevărată echipă cu crescătorii.
"Angajaţii asociaţiei parcurg, fiecare, peste 1.500 de kilometri în fiecare lună. Avem o maşină cu care se deplasează în teren. Controlul se face zilnic şi aşa este firesc, întrucât crescătorul primeşte nişte bani... Au caiete, îşi notează tot şi aşteptăm de la ei să fie corecţi. Între crescător şi bonitor trebuie să existe o frăţie; cel din urmă face un proces verbal cu tot ce găseşte în exploataţie, scrie acolo şi recomandările de îndreptare, dacă este cazul şi îi acordă fermierului un răgaz să-şi pună hârtiile în ordine pentru a putea fi înscris în COP şi în cartea de rasă, legal şi cu situaţia reală din exploataţie", spune Gheorghe Mihăescu.
Dincolo de COP, rămân însă multe probleme nerezolvate în oierit şi majoritatea nu depind de crescători. "Ne lipsesc centrele de sacrificare mici, nu abatoarele mari. Din această cauză noi nu putem promova carnea de oaie şi de miel pe toată perioada anului. Avem acea derogare de două săptămâni, cu ocazia Sărbătorilor Pascale, în care se sacrifică mieii pe unde se poate şi în rest noi nu avem ce face cu mieii...", spune preşedintele asociaţiei timişene. Şi atunci, ne mai întrebăm de ce nu consumă românul carne de oaie şi de miel tot timpul anului?!
Un articol publicat în revista Ferma nr. 19/202 (editia 1-14 noiembrie)
Un articol semnat de Nicoleta DRAGOMIR