Alte prebiotice utile în furajare - acidifianţii

Utilizarea acidifianţilor este o metodă de interes, fiind şi una profilactică, ce are rezultate similare cu administrarea antibioticelor. Menţinerea la nivel redus a acidităţii stomacale este extrem de importantă pentru anumite categorii de animale de fermă. De ce ne dorim să reducem pH-ul? Pentru că bacteriile benefice se dezvoltă într-un mediu acid, iar cele patogene se înmulţesc la pH crescut. Avantajul pe care îl prezintă folosirea acidifianţilor constă în faptul că, în timp ce antibioticele inhibă creşterea şi dezvoltarea microorganismelor, acidifianţii reduc numărul bacteriilor patogene şi stimulează creşterea celor benefice, care astfel devin dominante.

Eficienţă sporită a raţiilor furajere la animalele de fermă
Bacteriile din intestin sunt în contact strâns cu celule ale sistemului imunitar, asociat intestinului. Interacţiunile dintre celulele gazdă şi bacterii, sau componentele lor structurale, pot conduce la modularea imunităţii mediate de celule T sau B, fie la nivel local sau sistemic.
Substanţele acidifiante, prin efectul de inhibare a înmulţirii germenilor patogeni (ex. Salmonella, Clostridium, Staphylococcus, Escherichia) şi de favorizare a multiplicării microorganismelor utile (lactobacili, bifidobacterii, drojdii), se încadrează în categoria probioticelor. Cu toate acestea, deoarece ele creează la nivelul tubului digestiv condiţii de mediu (pH acid) prin care se favorizează dezvoltarea şi multiplicarea microorganismelor probiotice, se poate aprecia ca fiind mai oportună clasarea lor în categoria prebioticelor.
Acidifianţii pot afecta şi metabolismul mineral, formând complexe cu anumite minerale (de exemolu, Ca, Mg), uşurând astfel absorbţia acestora la nivelul tubului digestiv şi crescând eficienţa raţiilor furajere la animalele de fermă.
Un alt efect important al acidifianţilor se referă la capacitatea acestora de a stimula secreţiile pancreatice şi de a modela morfologia mucoasei intestinale. Acizii graşi cu lanţ scurt (acetic, propionic şi butiric), obţinuţi în urma fermentaţiei microbiene, stimulează proliferarea celulelor epiteliale intestinale. Această înmulţire va avea efect direct asupra proceselor de fermentaţie ce au loc în intestinul subţire, influenţând direct morfologia intestinală.
Pe lângă efectele amintite, acizii organici, prin acidifierea hranei şi a apei mai determină:
creşterea conservabilităţii şi a valorii nutritive a furajelor murate şi a conversiei pepsinogenului în pepsină.
De asemenea, acidifianţii favorizează scindarea unor nutrienţi (hidroliza amidonului necesită un pH de 6,5, iar scindarea dextrinei de către gluco-amilază - un pH de 4,4).

Ce acizi folosim ca aditivi furajeri?
În scop acidifiant se pot utiliza atât acizii anorganici (clorhidric, sulfuric, fosforic), cât mai ales cei organici - lactic, propionic, citric, sorbic, formic. În prezent acizii organici sunt obţinuţi în principal prin metode biotehnologice. Ei sunt consideraţi a fi o alternativă satisfăcătoare pentru înlocuirea unor promotori antimicrobieni de creştere în alimentaţia animalelor.
Acizii organici sunt constituenţi naturali ai ţesuturilor vegetale şi animale, iar rolul lor ca aditivi pentru furaje este bine stabilit. Mai mult, ei sunt rezultatul fermentaţiei microbiene a carbohidraţilor în intestinele animalelor domestice. Folosirea acizilor organici şi a sărurilor acestora în scopul conservării furajelor este foarte răspândită. În plus, au fost raportate efectele de promotori de creştere pe care le au acizii organici asupra porcilor, păsărilor, peştilor şi creveţilor.
Există puţine studii despre eficacitatea acizilor anorganici (acidul fosforic, acidul sulfuric sau acidul clorhidric) în nutritiţia monogastricelor. Acidul fosforic este folosit frecvent în combinaţie cu acizi organici, deoarece alţi acizii anorganici au determinat o scădere pronunţată a performanţelor de creştere. Au fost constatate influenţe pozitive asupra performanţelor de creştere la porcii la îngrăşat în urma folosirii acidului clorhidric. Acidul fosforic este mai ieftin comparativ cu acizii organici şi, în plus, reprezintă o sursă de fosfor disponibil.

Acidifierea hranei - efecte asupra diferitelor categorii de animale
Mai multe studii au confirmat faptul că acizii organici determină îmbunătăţirea performanţelor de creştere la diferite specii de animale. Suplimentarea dietei la porci şi păsări poate îmbunătăţi sporul mediu şi conversia furajelor cu 3-15%, respectiv cu 2-10%. Răspunsul indicilor de performanţă depinde în principal de doza respectivului acid, ca şi de capacitatea de tamponare a furajelor şi de compoziţia produsului de acidifiere. Se presupune că efectele induse de acidifianţi sunt mai puternice la animalele tinere, comparativ cu animalele adulte.
Important este şi faptul că în perioada înţărcării se modifică major structura microflorei intestinale şi, datorită pH-ului ridicat, se accelerează proliferarea bacteriilor patogene. Administrarea de acidifianţi, sub formă de acid lactic, acetic, fumaric şi sorbic, a redus semnificativ tulpinile patogene de E. coli, în cultură, după o incubare de 24 ore la 30oC. Extrapolând acest efect la nivelul intestinului, aceste date demonstrează faptul că acidifianţii pot avea un efect bactericid puternic. Ei penetrează peretele celulei bacteriene, afectând fiziologia acesteia, prin reducerea pH-ului citoplasmatic. Microorganismele nu pot tolera o astfel de diferenţă de pH, între citoplasmă şi mediul extern, şi vor încerca să echilibreze acest pH. În acest scop, ele vor utiliza o cantitate uriaşă de energie, diminuându-şi astfel creşterea, şi putând duce chiar la bacterioliză.
La purcei, în perioada de după înţărcare, digestia proteinelor este limitată datorită faptului că secreţia de acid clorhidric din stomac, necesar pentru activarea pepsinogenului pentru iniţierea digestiei proteinelor, este insuficientă. Acidifierea gastrică redusă a digestei stomacale este cauza dezvoltării exagerate a bacteriilor în intestinele subţire şi gros, determinând astfel creşterea incidenţei diareei la purcei.
Acidifierea hranei cu acizi organici îmbunătăţeşte proteoliza gastrică prin reducerea pH-ului, crescând astfel eficacitatea pepsinei. Suplimentarea hranei cu acid citric reduce pH-ul gastric la porci de la 3,8 la 3,3. Astfel, fermentaţia microbiană a proteinei nedigerate este redusă în intestinul gros, fapt ce coincide cu scăderea producţiei de amoniac sau de amine toxice, precum putresceina şi cadaverina. Toate acestea contribuie la creşterea digestibilităţii proteinei şi a conversiei furajelor. Mai mult, s-a emis ipoteza că acidifierea hranei poate reduce viteza tranzitului gastric. Probabil, o viteză redusă a tranzitului gastric determină creşterea timpului disponibil pentru hidroliza proteinelor în stomac, rezultând astfel o creştere a digestibilităţii proteinelor şi a aminoacizilor. Se speculează faptul că acizii organici pot influenţa direct dezvoltarea celulelor mucoasei, contribuind astfel la recuperarea rapidă a epiteliului intestinal şi probabil la creşterea suprafeţei de absorbţie.
Acidifierea la purcei, după înţărcare, poate fi o metodă potrivită pentru îmbunătăţirea secreţiei endogene de enzime pancreatice, cum sunt tripsina şi chimotripsina.
Aş vrea să cred că, în urma lecturării acestui articol, fermierii vor folosi acidifianţii la monogastrice datorită beneficiilor prezentate.

TABEL: MODUL DE ACŢIUNE AL ACIZILOR ORGANICI ŞI AL SĂRURILOR ACESTORA

Un articol publicat în revista Ferma nr. 11/238 (ediţia 15-30 iunie 2019)